Istorie Locală - evaluarea finală

http://www.ramnic.ro/articole/evaluatori-americani-la-biblioteca-judeteana-antim-ivireanul-vlcea-pentru-proiectul-wwwistorielocalaro-br--48320/2012-09-24

Miercuri, 26 septembrie 2012, între orele 9.00 - 18.00, la Sala Universitarilor a Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul” Vâlcea se va desfăşura întâlnirea finală de evaluare a proiectului „Istoria locala â biblioteca ta publică”, un parteneriat între cinci biblioteci judeţene din România: Bihor, Brăila, Cluj, Vâlcea şi Suceava. Prin acest proiect realizat cu finanţare şi susţinere americană, iniţiatorii îşi doresc ca în primul rând elevii, studenţii şi toţi cei aflaţi/implicaţi în procese de educaţie/ instrucţie etc., dar şi publicul larg, să aibă la dispoziţie un „loc” din Internet pe care să-l acceseze liber, unde să vizualizeze şi de unde să descarce …ce? Răspuns: tot ceea ce ţine de istoria şi, în general, memoria şi cunoaşterea locală – informaţii care, până în prezent, au existat/ există doar în cărţi, periodice şi colecţii de bibliotecă pe suporturi tradiţionale sau în alte surse de informare, tot tradiţíonale; încă o precizare: este vorba despre informaţii full text, dar şi multimedia. Ceea ce s-a reuşit până în acest moment din implementarea proiecului poate fi vizualizat online la adresa www.istorielocala.ro. Prin tastarea oricăror cuvinte de căutare, nu doar a unor tag-uri, în căsuţa din dreapta sus a site-ului, orice utilizator de Internet va avea acces liber la informaţia dorită.
Evaluarea proiectului „Istoria locala â biblioteca ta publică” va fi făcută de către doamnele Barbara J. Ford şi Susan Schnuer, directoarele Centrului Mortenson pentru Programe Internaţionale de Formare a Bibliotecarilor, din cadrul Universităţii din Illinois-SUA. Evaluarea celor cinci iniţiatori ai proiectului va fi făcută, ca şi la începutul stagiului de pregătire din SUA (2011), de către doamna Peggy Barber, din partea Fundaţiei „Bill & Melinda Gates”.
Iniţiatorii proiectului sunt: Delia Pantea (Oradea), Sorina Stanca (Cluj), Corina Ciuraru (Brăila), Valentin Smedescu (Vâlcea) şi Gabriel Cărăbuş (Suceava). Documentarea modului în care a fost iniţiat şi evoluează proiectul poate fi urmărită pe un blog dedicat - http://istorielocala.blogspot.ro/.

Vizite in bibliotecile bihorene- septembrie 2012

Biblioteca Tulca.Asteapta calculatoarele si ,
 fondul de carte al bibliotecii de la scoala.

Biblioteca de la Tinca , un adevarat succes,
dupa zece ani de stagnare.

Activitatea orădeană a prof. univ. dr. Iacob Lazăr

-Rezumat-

Iacob Lazăr s-a născut în data de 28 martie 1884, în localitatea Peştiş, judeţul Bihor. Acesta a fost doctor in teologie, profesor de Drept bisericesc la Academia Teologică ortodoxă din Arad (1908-1922), profesor de Drept bisericesc la Facultatea de Drept din Cluj (1934-1938), profesor titular la Facultatea de drept Oradea (1921-1922), membru în Consiliul Eparhial şi Adunarea Eparhială din Oradea şi în Congresul Mitropoliei Sibiu, preşedintele Comisiei Căminurilor (1934-1935). A fost membru în Senatul Universităţii bucureştene în perioada orădeană şi în Senatul Universităţii clujene,  în timpul rectoratului prof. univ. Ştefănescu Goangă de la Cluj.

Fost deputat, senator şi preşedinte al Casei Naţionale din Bihor, în ultima dintre aceste instituţii aducându-şi un aport important din punct de vedere cultural şi social pentru municipiul Oradea.

De asemenea, Lazăr Iacob a fost director al Căminului Studenţilor în Drept din Oradea în perioada 1927-1934, decan al Faculăţii de Drept din Oradea în intervalul 1925-1927 avându-l ca prodecan pe prof. univ. Iuliu Hovanyi. După anul 1927, în timpul decanatului prof. univ. Bogdan Ionescu, va îndeplini funcţia de prodecan la aceeaşi instituţie de învăţământ superior.

De pe poziţia de manager s-a implicat în activităţi cu caracter cultural-naţional, social, administrativ şi profesional. Şi-a  susţinâut permanent colegii şi studenţii, pentru cei din urmă obţinând construcţia unui cămin necesar studenţilor veniţi din alte părţi ale judeţului sau ţării.

În decursul vieţii sale a fost decorat de două ori pentru întreaga sa activitate. Astfel,  anul 1921 a primit Coroana României având gradul de ofiţer, pentru ca în anul 1930 să primească Steaua României în grad de ofiţer.

În intervalul 1932-1934, când Facultatea de Drept din Oradea a fost subordonată Universităţii din Bucureşti, alături de profesorul şi decanul Constantin Petrescu-Ercea a fost delegat în Senatul Universităţii bucureştene.

Printre volumele publicate de prof.univ.dr Lazăr Iacob se  numără:

· Cultul catolic în România (1933);

· Biserica dominantă şi egala îndreptăţire a cultelor (1936);

· Politica scaunului papal. Capitol introductiv la istoria concordatelor postbelice (1936);

·      Natura juridică a patronatului suprem şi drepturile suverane ale statului român, Cluj, 1938.

Specializarea sa a fost Dreptul bisericesc, însă, în decursul timpului a predat şi alte materii. Astfel, în anul 1927-1928, semestrul I cât şi II, în  Absolutorul nr. 1712/1931-1932, Lazăr Iacob apare, alături de prof. Dumitru Mototolescu ca predând, pe lângă cursul de Drept bisericesc şi  3 ore/s de Istoria dreptului român.

Activitatea şi importanţa pe care a jucat-o prof. univ. Lazăr Iacob la Casa Naţională a judeţului Bihor, în calitatea sa de preşedinte, a fost prezentată şi de unele dintre cele mai importante personalităţi ale culturii orădene, în anul 1934 când a fost nevoit să părăsească Oradea ca urmare a contopirii facultăţii orădene cu Facultatea de Drept din Cluj..

Astfel, în articolul intitulat „Manifestaţia de duminică”, P.S.S. Andrei Crişanul  spunea despre Lazăr Iacob următoarele: „Întors acum 13 ani din Arad după un vrednic apostolat la Institutul teologic, dl. Lazăr Iacob a devenit un factor determinant în viaţa românească a Bihorului (...). Român adevărat, caracter neprihănit care ne face cinste tuturor, dl. Lazăr Iacob poate fi pus oriunde la locul de cinste căci pretutindeni este vrednic” („Gazeta de Vest”, Oradea, an VI, nr.1330/17 octombrie 1934, p. 3).

Prin materia pe care a predat-o şi prin specializarea urmată, prof. Lazăr Iacob a adus mult mai aproape şcoala de Biserică şi pe tineri de modelul pedagogului perfect Iisus.

                                                                                        Sebastian Ghiurcuța

Articol integral pe situl de istorie locala

Despre război şi pace...

                BIBLIOTECA JUDETEANA                           UNIUNEA FEMEILOR

  “GHEORGHE SINCAI “                                         BIHOR ORADEA

           

In cadrul proiectului:

“SAPTAMANA  PRIETENIEI  PENTRU PACE”

are loc in data de 23 septembrie 2011 orele 13,00 in sala Amfiteatu din  Biblioteca Judeteana “Gheorghe Sincai”

masa rotunda:

“LUMEA INTRE RAZBOI SI PACE”

Organizator :  Delia Pantea  – bibliotecar, metodist, coodonator Biblionet Bihor- 

Moderator  prof. Doina Rusneac- bibliotecar C.I.C

Cuvant de salut- manager proiect  Mioriţa Săteanu

Invitat- col. r. dr.Constantin Moşincat

Comunicari sustinute de :

1.      Prof ,Doina Rusneac- bibliotecar C.I.C

      “LUMEA INTRE RAZBOI SI PACE”

2.      Prof. Florin Mihes

“PACEA SI RAZBOIUL RECE”

3.      Prof. dr.Livia Ghiurcuta- Liceul Teoretic “ Aurel Lazar”

Prof: GEORGE SOFRONIE: “DESPRE NATIUNE, STAT FRONTIERA SI

                                              PROBLEMELE EUROPEI”

4.      Delia Pantea - bibliotecar, metodist, coodonator Biblionet Bihor- 

“SOCIOLOGIA RAZBOIULUI SI A PACII”

 Oare războiul se naşte din pace, sau pacea din război ...? Nicolae Titulescu, marele diplomat român, se întreba: „Ce este pacea ? Ea este un cuvânt ? În asemenea caz asistăm la triumful păcii, căci niciodată nu s-a vorbit aşa de mult de pace ca de la marele război încoace. S-a vorbit aşa de mult de ea, încât unele spirite critice au asemănat pacea cu sănătatea: nu vorbeşti de ea decât când eşti pe punctul s-o pierzi !” Mi se pare un discurs contemporan, valabil şi în zilele noastre...

Subiectul articolului este vast, este banal, îl întâlnim în fiecare zi în ziare, ascultăm ştiri la radio, la televizor, ne sare in ochi pe internet... din ce în ce mai multe ştiri şi grozăvii despre războaiele altora, la care participăm şi noi (ca ţară!) sau nu... se întâmplă totul, din fericire, undeva departe, departe de noi şi de graniţele ţării noastre şi respirăm uşuraţi, nu ne afectează... decât ca ştire, ca imagine – săracii, mor tineri, mor batrâni, mor copii, mor soldaţi, mor civili, de-a valma, doar asta înseamnă război..., nu??

Cad clădiri, biserici (şi creştine, şi musulmane, şi sinagogi – bomba nu alege!), monumente, sedii de firme, locuinţe, cad oraşe întregi şi rămâne, de jur-împrejurul a tot, prăpăd şi durere, suferinţă şi tipetele mute ale celor care au scăpat... oare au scăpat??? Trăiesc şi nimic mai mult... ziua de mâine nu va mai fi la fel, noaptea va învălui nenorocirea vieţii lor şi vor aştepta zorile sperând... dar totul e schimbat, sensul vieţii este deturnat şi aruncat într-o nouă călimară... da, cu acea cerneală vor putea scrie alte file în cartea vieţii lor (nu a destinului, dar, chiar, ce este ăla destin, aşa trebuia să fie, aşa s-a întâmplat...?)

M-am născut în timp de pace... nu pot descrie oroarea unui război, nu l-am văzut, nu l-am trăit... am învăţat despre el din cărţile de istorie şi din romane, am văzut filme şi piese de teatru, am auzit despre el de la bunici şi alţi bătrâni care şi-au unit destinele în traversarea anilor de război... da, m-am născut în timp de pace şi totuşi nu am înţeles această binecuvântare decât târziu, abia de puţini ani, către maturitate...

Şi totuşi, câte feluri de război există??? Hai să enumăr câteva, am găsit un articol pe internet: război civil, revoluţie, guerilă, război psihologic, embargo, terorism, război non-contact etc. Şi când toate aceste războaie iau sfârşit, cu ce se încheie?? Cu PACEA!!! Dar... atât de multe tipuri de războaie şi doar o singură pace???

Între război şi pace, există lupta „non-violentă”, rămasă în amintirea colectivă prin lupta lui Gandhi împotriva colonialismului englez...

Dar ce spune Biserica creştină despre război, îl aprobă, îl respinge??? Biserica, îmbrăţisând toate nivelurile vieţii umane, a urmat o tactică mai largă. În timp ce la nivelul primar al relaţiilor personale a condamnat absolut si categoric violenţa şi omorul, la nivelul de ordin secundar - al legilor si instituţiilor statului - a menţinut o poziţie dialectică. Pe de o parte a condamnat războiul şi violenţa, în vreme ce pe de altă parte a arătat îngăduinţă celor ce au participat la războaie şi au luptat pentru binele comun. Este de la sine înţeles, desigur, că este vorba de luptele din cadrul războaielor de apărare, nu al celor de cotropire.

Dacă, însă, în trecut se putea susţine că războiul, în ciuda caracterului său respingător şi înfricoşător, servea oarecum şi binelui comun, astăzi aceasta pare mai degrabă cu neputinţă... războaiele actuale sunt elitiste, servesc intereselor celor puţini şi bogaţi, sunt îndreptate asupra celor mulţi şi sărmani, dar locuitori ai unor ţări cu resurse vaste, ce pot fi exploatate…

Dar Coranul, cartea sfântă a musulmanilor din toată lumea, ce spune despre război şi pace? Termenul de “jihad” poate să însemne “război sfânt”, dar şi lupta pe care o duce omul cu el însuşi, atunci când trebuie să-şi controleze dorinţele şi intenţiile rele…

Islamul este religía păcii şi a toleranţei (islam = “pace” şi “supunere faţă de Dumnezeu”, în limba arabă). Crima este una dintre marile păcate ale omului, iar profetul Mahomed spune că toţi ucigaşii vor fi pedepsiţi în focul iadului…

Şi atunci, de unde atâta terorism în lume, de unde atâta violenţă si atentate sinucigaşe ale musulmanilor…? Oare în spatele cuvintelor, cei ce dau sens şi întelegere acestora, pentru cei mulţi şi mai puţin învăţaţi, nu stau tot  oameni…?

Undeva, în cartea sfântă a evreilor, Tora, scrie: “cel care a salvat viaţa unui om, a salvat umanitatea întreagă…”

Într-o zi, unul dintre multii studenţi străini care frecventează biblioteca, mi-a zis: “la voi în ţară este raiul pe pământ!”. N-am apucat să întreb “de ce”, că a continuat: “la mine în ţară este război…” Apoi mi-a povestit despre familia lui rămasă acolo, undeva, la mii de kilometri, despre mama si surorile lui (tatăl murise…), despre bombardamente şi violuri, despre foamete şi violenţe…Visa să devină medic şi să-şi ducă toată familia în Suedia, acolo unde este pace...

Ţin minte şi acum sentimentul pe care l-am încercat după plecarea lui: vorbisem cu un tânar care a văzut şi a trăit războiul... undeva, la depărtare de mii de kilometri, era război... din păcate şi astăzi este război...

Să fie acesta un dat al oamenilor ? Ajungi să te întrebi şi asta. Să fie oare pacea o stare de graţie la care vom ajunge odată cu reinstalarea raiului biblic ? Pentru că oamenii sunt şi buni şi răi – unii aşa, alţii aşa... niciodată pacea clădită de bunele intenţii şi tragice învăţăminte nu va dura mai mult decât orice altă lucrare omenească. Omul ! Fiinţă minunată ce poate face materia să zboare şi creatură abjectă ce nu ezită să calce în picioare miracolul vieţii. Civilizaţia ! Binecuvântare şi blestem.  Andre Malraux   spunea că mileniul trei va fi religios sau nu va fi deloc. Unde mergi, Omule ?

Doina Rusneac

Bibliotecar BJ Bihor

Chestionare pop -up- feeedback la feedback

In cursul anului trecut Marcel Chiranov a  publicat in Performance Measurement and Metrics un articol despre chestionarele on line (pop up survey), si experienta bibliotecilor in  Biblionet.

Articolul poate fi vazut la adresa:

http://www.emeraldinsight.com/journals.htm?issn=1467-8047&volume=12&issue=1&articleid=1913591&show=html


Applying pop-up survey software to incorporate users' feedback into public library computing service management.

Articolul se pare ca a starnit    interesul comunitatii  de specialitate , astfel incat a primit premiul pentru articolul cel mai comentat . Aceasta este o confirmare a faptului ca munca facuta pe toate palierele   intr-un teritoriu extrem de nou si “fierbinte”, poate duce la lucruri inovative si putem deveni exemple pentru altii.

Aparentele inconveniente pe care bibliotecarii le semnalau- adica aparitia chestionarului in timpul sesiunilor de lucru, iritarea utilizatorilor cand era vorba de completarea lor, s-au transformat intr-un exemplu de buna practica, si pot sta la baza proiectelor de dezvoltare ale serviciilor, in masura in care , conducatorul bibliotecii stie sa cearna din raspunsuri, nevoile comunitatii .

Alte efecte conform imaginii de mai jos- din articol-

 aparitia de idei care sa duca la organizarea de noi servicii, idei de noi cursuri de formare a publicului sau a bibliotecarilor, si chiar  la folosirea datelor pentru promovarea bibliotecii in fata finantatorului local.

 

Lecturi de weekend 19

 

Hermann Hesse – Narcis şi Gură-de-Aur, Editura Rao, 2007, .



Am gasit in aceasta minunata carte intrebari esentiale in devenirea noastra ca fiinta umana. Spiritul (Narcis) sau materia (Gura de aur ) ne arata calea spre acel acasa, spre acea integrare in absolut?


In final se dovedeste ca fiecare isi traieste propria experienta, fiecare are propriul parcurs si oricine are sanse de a regasi drumul pierdut spre esenta divina.

Va las sa parcurgeti cateva fragmente de text care poate va vor duce spre lecturarea intregii carti.

"Gîndeam cam aşa :
"Dar ce înseamnă de fapt: să te realizezi? — Este o noţiune filozofică, n-o pot exprima altfel. Pentru noi, discipolii lui Aristotel şi ai Sfantului Toma, cea mai înaltă dintre toate noţiunile este existenţa desăvîrşită. Existenţa desăvîrşită este Dumnezeu. Tot ce mai există pe lîngă el, există numai pe jumătate, numai parţial, este în devenire, este amestecat, constă din posibilităţi. Dumnezeu însă nu este amestecat, este unul, el nu conţine posibilităţi, ci este în întregime realitate. Dar noi sîntem trecători, sîntem în devenire, sîntem posibilităţi, pentru noi nu există desăvîrşire, nu există existenţă deplină. Acolo însă unde păşim de la potentă la faptă, de la posibilitate la realizare, acolo sîntem părtaşi la adevărata existenţă, devenim cu un grad mai asemănători cu ceea ce e desăvîrşit, dumnezeiesc. Asta înseamnă : a se realiza. Tu trebuie să cunoşti procesul acesta, din proprie experienţă."

Raidul de la Dieppe - 19 august 1942 (III)

Răniţi canadieni pe plajă lângă un tanc Churchill rămas fără muniţie

Principalele debarcări canadiene.

Pentru a pregăti terenul pentru principalele debarcări, patru distrugătoare ale Marinei britanice au bombardat coasta franceză, în timp ce vasele de desant se apropiau de plaje. La ora 5:15, li s-au alăturat cinci escadrile ale RAF (formate din avioane de vânătoare Hawker Hurricane), care au bombardat apărarea de pe coastele portului Dieppe şi au lansat mai multe proiectile fumigene pentru a crea un adevărat ecran de fum, ce să protejeze trupele aliate, ce urmau să debarce pe plajele „Roşie” şi „Albă”. Între 5:20 şi 5:23, a început debarcarea principalelor trupe ce urmau să ocupe portul Dieppe, mai întâi pe plaja „Roşie”, şi anume două regimente (Regimentul Scoţian din Essex şi Regimentul de infanterie uşoară canadiană din Hamilton), ce trebuiau să fie sprijinite de Regimentul 14 blindat canadian ce avea în dotare tancuri Churchill. Dar, pentru că tancurile au întârziat la debarcare, cele două regimente de infanterie (scoţian şi canadian), au trebuit să atace fără sprijinul lor apărarea germană puternică. În plus, plaja era despărţită de port şi de un zid înalt de aproximativ 3 metri, pe care nu l-au putut escalada, de deasupra lui germanii trăgând în atacatori cu puternicele mitraliere MG34 (deasupra acelui zid pe stâncile din faţa portului germanii amplasaseră o multitudine de cazemate cu ziduri de beton de o grosime de 3 metri) şi cu mortiere şi aruncătoare de grenade (similare modernelor AG1 şi AG3 din dotarea armatei române actuale) , ce le-au provocat aliaţilor pierderi însemnate. Când, totuşi, tancurile au ajuns în apropierea plajei (în vehiculele speciale amfibii), doar 29 au reuşit să debarce, dar din acestea 2 s-au scufundat în apa adâncă de lângă mal, 12 s-au blocat pe plajă pentru că pietrişul le-a stricat şenilele, şi doar 15 au continuat lupta reuşind să escaladeze zidul de pe plajă. Dar, odată ce au trecut acel zid, tancurile n-au mai reuşit să înainteze spre port şi oraş din cauza numeroaselor obstacole antitanc amplasate de germani între zid şi port. De aceea, s-au retras coborând zidul spre plajă unde au ajutat la protecţia infanteriei, ce se retrăgea la rândul ei înapoi spre vehiculele amfibii, şi de acolo înapoi sub protecţia Marinei britanice, spre porturile din Anglia. Toate tancurile ce au debarcat au fost ori distruse, ori abandonate, pentru că nu mai aveau muniţie pentru continuarea luptei, de asemenea cea mai mare parte a vehiculelor care ar fi trebuit să le asigure retragerea spre Anglia, erau pline cu infanterişti, în mare parte răniţi în luptă. Din echipajele tancurilor, nici unul nu s-a mai întors după luptă în Anglia, o parte fiind ucişi, iar restul au fost luaţi prizonieri de germani.

Raidul de la Dieppe - 19 august 1942 (II)

Trupele germane din jurul portului Dieppe erau în alertă maximă la momentul declanşării raidului de la Dieppe, fiind alertate de doi factori şi anume: activitatea neobişnuit de intensă a agenţilor dubli francezi din zonă şi creşterea semnificativă a traficului radio al aliaţilor în zona de sud a Angliei şi de asemenea, avioanele de recunoaştere germane observaseră o mare concentrare de nave şi vehicule amfibii necesare oricărei invazii. Germanii aveau în zona din jurul portului Dieppe o garnizoană puternică formată din 1500 de oameni din Divizia 302 infanterie, compusă din: regimentele 570, 571 şi 572 infanterie (fiecare regiment avea în componenţă două batalioane), regimentul 302 artilerie, batalionul 302 recunoaştere, batalionul 302 artilerie antitanc, batalionul 302 geniu şi batalionul 302 semnalizare. Aceste trupe germane erau dotate cu celebrele puşti-mitraliere MG-34, mortiere şi tunuri antitanc de calibrul 88 de mm (tunuri ce-şi dovediseră calităţile prin distrugerea a numeroase tancuri T-34 pe frontul din Rusia, tunuri ce iniţial fuseseră proiectate pentru apărarea antiaeriană). Aceste unităţi ale armatei germane erau amplasate de-a-lungul plajelor portului Dieppe, între principalele localităţi din jurul portului şi de asemenea şi pe principalele înălţimi ce străjuiau aceste plaje, fiind amplasate nu doar direct pe teren, ci şi într-o multitudine de cazemate şi buncăre ce înconjurau portul. De asemenea, apărarea aeriană germană în zonă era asigurată de Luftwaffe (Aviaţia militară germană) ce avea în zonă 200 avioane de vânătoare Focke-Wulf 190 (ce făceau parte din aşa-zisele Aripi de vânătoare 2 şi 26) şi 100 de avioane de bombardament, majoritatea Dornier 217 (din Aripile de bombardament 2, 45 şi 77).

Debarcările iniţiale.

Chestionar - Istorie locala@ biblioteca ta publica

Istorie locala- Chestionar

Acest chestionar ne ajuta sa imbunatim calitatea site-uluiwww.istorielocala.ro. Prin urmare, va rugam sa raspundeti la intrebarile urmatoare, identitatea dumneavoastra fiind protejata.

 Va multumim pentru opinie!