Henriette Yvonne Stahl (n.1 septembrie 1900, Saint Avald, Lorena, Franța – d. 25 mai 1984, București, Republica Socialistă România) a fost o scriitoare și traducătoare română, sora sociologului H. H. Stahl și fiica scriitorului Henri Stahl.
Scriitoarea s-a născut la Saint Avald, în Lorena, într-o familie franceză. Medicii francezi o decretaseră la naștere "non viable", mama ei trecând prin mari probleme financiare și depășind o depresie profundă. În 1901 familia ei se stabilește în România și scriitoarea primește cetățenia română. Tatăl său, Henri Stahl, a fost autorul unei celebre metode de stenografie și stenograf șef al Parlamentului, prietenul de o viață al istoricului Nicolae Iorga.
Face liceul în particular, începe școala la vârsta de 9 ani din cauza sănătății ei șubrede. În anul 1918 este trimisă de părinți să locuiască la țară, în familia ordonanței, care-i salvase viața tatălui ei pe front, Iordache Dumitru. În 1931 urmează "Conservatorul de Artă Dramatică" din București, tot în acel an îl cunoaște pe poetul Ion Vinea, alături de care va rămâne 14 ani.
În 1945, îl cunoaște pe romancierul Petru Dumitriu, cu ocazia premierii acestuia pentru cea mai bună nuvelă a anului. Legătura dintre ei va dura aproximativ 10 ani, în pofida diferenței mari de vârstă (24 de ani). În 1954 cei doi se căsătoresc , ca apoi imediat să divorțeze, explicația fiind probabil dorința de a-i asigura scriitoarei un venit decent și statutul de relativă protecție în fața abuzurilor, ca fostă soție de nomenclaturist.
Cu romanul de debut, "Voica" " (1924), participă la concursul de debut în proză al ziarului "Dimineața", și deși nu îl câștigă, va intra în atenția câtorva mari critici sau scriitori din epocă. Romanul va fi retipărit după 1944, și apoi a treia ediție apare în 1972, conține o imagine neidealizată a existenței rurale , cu acesta va obține Premiul Societății Scriitorilor Români, în același an.
- Steaua Robilor, roman, Editura Adevărul, 1934
- Între zi și noapte, (1942, ed. n. 1971) un roman social care conține imagini ale unui mediu citadin sau cosmopolit.
- Marea bucurie , 1947 tratează drama exilatului care se ratează afectiv și social prin lașitate.
- Fratele meu, omul, (1965) reia descrierea acelorași medii sociale.
- Nu mă călca pe umbră, 1969 ridică problema disponibilităților omului în a se adapta oricărei situații.
- Orizont, linie severă, 1970, o antologie a creației sale poetice din perioada 1940-1967
- Pontiful, 1972 e romanul iubirii unei scriitoare pentru un medic .
- Martorul eternității 1975, descrie căutările spirituale ale personajului, roaman autobiografic de fapt.
- Lena, fata lui Anghel Mărgărit 1975
- Drum de foc 1981.
Opere traduse de autoarea însăși în limba franceză
- Entre jour et nuit, Seuil, 1969
- Le temoin de l'eternite, Caracteres, 1975
- Horizon, ligne severe, L'Athanor, 1976
A tradus din limba engleză, integral, ciclul de romane Forsyte Saga de John Galsworthy, La răscruce de vânturi de Emily Brontë, Gora de Rabindratanath Tagore, din limba franceză, Genji Monogatari de Murasaki Shikibu, Misterele Parisului de Eugene Sue, Laurențiu magnificul de Marcel Brion, Drămuitorul de suflete de André
Realitatea Iluziei
Dialogurile între Henriette Yvonne Stahl şi Mihaela Cristea au avut loc între 1980 şi 1982, iar cartea rezultată a fost respinsă de cenzură în 1983, pe fondul scandalului legat de „Meditaţia transcendentală“ (deşi, cu zece ani înainte, o carte intens „transcendentală“ ca Pontiful putuse apărea fără probleme într-un tiraj enorm, epuizat în cîteva zile). E cartea unei iniţieri sub atenta privire a lui Jean Klein, unul dintre cei mai importanţi maeştri occidentali ai „căii abrupte“ de investigare a conştiinţei.
Henriette Yvonne Stahl a murit în 1984, fără a-şi vedea ultima carte publicată.
