Ziua Internațională a Cărții Vechi – 27 iulie

Cărțile vechi reprezintă oglinda trecutului intelectual al umanității, o punte între cunoașterea de ieri și îmbogățirea culturală a prezentului.
Cu ocazia Zilei Internaționale a Cărții Vechi, Biblioteca Județeană „Gheorghe Șincai” Bihor vă prezintă câteva dintre raritățile bibliofile aflate în colecțiile sale, în semn de omagiu și prețuire pentru cei care ne-au lăsat aceste prețioase comori livrești. 

1. GRAMATICA LUI MICU-ȘINCAI (VIENA, 1780)
Autor: Micu, Samuil; Șincai, Gheorghe
Titlu: Elementa Linguae Daco-Romanae sive Valachicae
Ediție: 1
Locul tipăririi: Viena; Tip. Josephi Nob. de Kurszböck
Data: 1780
Descriere fizică: in 8ᵒ (18 × 12 cm), [10 f.], 100 p.

2. POVĂȚUIRE CĂTRE ARITMETICĂ (1816)
Titlu: Povațuire cătră Aritmetica sau Învățătura Numerilor spre Folosul Școalelor Româneșci
Locul tipăririi: Buda, Tipărită cu cheltuiala Crăeștei Tipografii a Universității Ungurești
Data: 1816
Descriere fizică: in 8ᵒ (18 × 12 cm), 102 p.

3. ISTORIA PENTRU ÎNCEPUTUL ROMÂNILOR ÎN DACIA (1812)
Autor: Petru Maior
Titlu: Istoria pentru începutul românilor în Dacia
Ediție: 1
Tipografie: În Crăiasca Tipografie a Universității Ungureșci
Locul tipăririi: Buda
Data: 1812
Descriere fizică: [2 p.], 343 p.; 4° (22 cm)

4. DEFENSORIUM CURATORUM... (1489–1492)
Autor: Radulphis Riccardus, Archiepiscopus Armachanus; Pius II Papae
Titlu: Defensorium Curatorum contra eos qui privilegiatos se dicunt. Epistola Domini Pii Papae transmissa Ludovico Christianissimo Francorum Regi
Ediție: 3
Locul tipăririi: Paris
Data: [1489–1492]
Tipograf: [Antoine Caillaut]
Descriere fizică: [28 f.], 16º (21 cm), oglinda paginii 14,5 cm, blazon, l. lat.

5. LIBER CHRONICARUM – SECUNDA ETAS MUNDI (1493)
Autor: Schedel, Hartmann (1440–1514)
Titlu: Liber chronicarum. Secunda etas Mundi
Ediție: 2
Locul tipăririi: Nürnberg
Data: 12 iulie 1493
Tipograf: Antonius Koberger
Descriere fizică: 326 f., 2º (42 × 30 cm), ilustrații.

„O încăpere fără cărți este ca un corp fără suflet.” — Cicero
Text întocmit de C.Șt. dr. Silviu Sana.

                                                

Manuale școlare românești vechi

 

Încă de la apariția ei, cartea a fost un mijloc de transmitere a informației de la un expeditor (autor) la un destinatar (cititor). Și acest „drum” al împărtășirii informației, adică al cunoștiințelor, s-a evidențiat mai ales în procesul didactic, adică, mai popular cunoscut, în școală. Cartea, ca manual școlar, avea ceva aparte pentru că era concepută pentru un public străin de concepte și idei, anume cel din categoria începătorilor sau neinițiaților. Pentru a avea acces la cunoștiințele din ea, începătorii trebuiau călăuziți și îndrumați, asemenea mersului pe o potecă necunoscută, proces reluat de mai multe ori, până când aceștia își asumau mental cunoștiințele, pe care ulterior le foloseau în diferite sectoare ale vieții cotidiene. Etapa asumării cunoștiințelor îi transforma pe începători în cunoscători și după acest proces manualul școlar era lăsat în urmă, pentru a iniția alte generații de începători. Astfel, rolul manualului școlar era unul „static”, asemenea clădirii școli dintr-o localitate, prin care toți „treceau”. Și această „trecere” „statică” era cea mai frumoasă aventură a devenirii omului.

Despre acest proces didactic transformator au „vorbit” și câteva cărți vechi din „Colecțiile Speciale” ale Bibliotecii Județene „Gheorghe Șincai” Bihor, organizate în cadrul expoziției tematice intitulate „Manuale școlare românești de-a lungul vremii”, parte a evenimentului „Ziua Culturii Naționale” din 15 ianuarie 2026 organizat de către Consiliul Județean Bihor, Muzeul Țării Crișurilor, Biblioteca Județeană „Gheoghe Șincai” Bihor, Teatrul „Regina Maria” și Centrul de Cultură al Județului Bihor.

Publicul care a venit la spectacol a avut ocazia să întâlnească, în foaierul de la etaj al teatrului, volume de referință ale „Școlii Ardelene” precum „Gramatica lui Micu-Șincai” (Viena, 1780), „Povățuire cătră aritmetică” (Buda, 1816), „Ortografia lui Petru Maior” (Buda, 1819), și „Gramatica lui Ioan Alexi” (Viena, 1826). Totodată, depășind limita cronologică a intervalului cărții vechi românești (1830), publicul a vizionat și alte manuale, mai cunoscute sau mai puțin cunoscute, din vechile provincii locuite de români. Expoziția a fost organizată în două secțiunii mari, anume „Carte veche românească” și „Carte modernă românească”. Pentru că spațiul evenimentului a fost generos și de înaltă ținută arhitecturală, întâlnirea publicului cu manualele școlare s-a făcut, aproape ca la școală, volumele fiind organizate pe discipline de studiu. Amintim doar câteva din prețioasele exemplare ale bibliotecii: Timotei Cipariu, Gramatica limbei române. Partea I și II, București, 1869 și 1877 (limba română); Teodor Ceontea, Aritmetica generală și specială, Arad, 1884 (matematică); Ioan Rus, Icoana Pământului sau carte de geografie, Blaj, 1842 (geografie); S. Nestor, N. Popescu, Gramatică germană pentru gimnasii, școle reale, preparandii și particulari, Blaj, 1896 (limba germană); A.T. Laurian, Istoria românilor. Partea II, București, 1861 (istorie); Catehismul cel mare sau învățătura creștinească cu întrebări și răspunsuri..., Blaj, 1844, Ilarion Pușcariu, Manual de istorie bisericească pentru tinerimea de confesiunea greco-orientală din școalele medii și comerciale, Sibiu, 1907 (religie).

Această întâlnire specială cu manualele școlare din vremuri trecute a avut rolul de a reaminti valoarea limbii române așa cum a fost scrisă din secolul al XVIII-lea până în prima parte a secolului XX, în variate discipline didactice, fie că era scrisă în alfabet chirilic sau în cel latin, și indiferent de locul unde a fost editată (Austria, Ungaria, Transilvania, Moldova sau Țara Românească). Cât privește procesul didactic, cel care îl transformă pe începător în cunoscător, reținem ideea lui Teodor Ceontea în prefața manualului său de Aritimetică (Arad, 1884): „Exemplele de repetațiune formează în sine o școală, căci dacă se năzuiește omul să le dezlege pe toate, atunci are la mână dexteritatea, după care umblăm atât în computul (calculul) mental cât și în cel scrisual”.

Dr. Silviu Sana – cercetător științific II, Biblioteca Județeană „Gheorghe Șincai” Bihor

Manuale Școlare Românești de-a lungul vremii

Descrieri ale tipăriturilor expuse la expoziția de carte veche dedicată „Zilei Culturii Naționale” din 15 ianuarie 2026, desfășurată la Teatru de stat „Regina Maria” din Oradea.

Custode: dr. Silviu Sana

1. Carte veche românească

II 37151; 295646

POVĂȚUIRE CĂTRE ARITMETICĂ (1816)

Autor: -

Titlu: Povațuire cătră Aritmetica sau Învățătura Numerilor spre Folosul Școalelor Româneșci

Ediţie: -

Loc tipărire: Buda, Tipărită cu cheltuiala Crăeștei Tipografii a Universității Ungurești

Data: 1816

Descriere fizică (paginaţie, format, ilustraţii):

in 8ᵒ (18 x 12 cm), 102 p.

Note:

Însemnări: „Kovacs Gyula... 1849” (C.2); „Această aritmetică ieste a lui Simion Răchițan cumpărată de la Lipova cu bani gata 36 creițari... în luna lui iulie 1833” (p. 7-33).

II 36920; 295200

ORTOGRAFIA LUI PETRU MAIOR (BUDA, 1819)

Autor: Maior, Petru

Titlu: Orthographia Romana Sive Latino-Valachica...

Ediţie: 1.

Loc tipărire: Budae, Typis Regiae Universitatis Hungaricae

Data: 1819

Descriere fizică (paginaţie, format, ilustraţii):

in 8ᵒ (22 x 15 cm), VIII, 103 p.

Note:

Însemnări: „Ex libris Petri Ra(țiu)” (f.g.); „Cumparată dein Biblioteca repausatului canonicu diecesan Petru Rațiu în 1877” (f.g.).

II 67602; 373619

GRAMATICA LUI MICU - ȘINCAI (VIENA, 1780)

Autor: Micu, Samuil; Șincai, Gheorghe

Titlu: Elementa Linguae Daco-Romanae sive Valachicae

Ediţie: 1

Loc tipărire: Viena; Tip. Josephi Nob. de Kurszböck

Data: 1780

Descriere fizică (paginaţie, format, ilustraţii):

in 8ᵒ (18 x 12 cm), [10 f.], 100 p.

Note:

-

𝐄𝐱𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭̦𝐢𝐞 𝐝𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐯𝐞𝐜𝐡𝐞 𝐬𝐭𝐫𝐚̆𝐢𝐧𝐚̆ 𝐥𝐚 𝐛𝐢𝐛𝐥𝐢𝐨𝐭𝐞𝐜𝐚̆. 𝐂𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐭𝐢𝐩𝐚𝐫 𝐝𝐢𝐧 𝐯𝐞𝐚𝐜𝐮𝐥 𝐚𝐥 𝐗𝐕𝐈-𝐥𝐞𝐚 𝐥𝐚 𝐎𝐫𝐚𝐝𝐞𝐚

 

Într-un cadru familiar, sala de lectură „Colecții Speciale” a bibliotecii noastre a fost gazda expoziției anuale de carte veche, intitulată „𝐂𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐭𝐢𝐩𝐚𝐫 𝐝𝐢𝐧 𝐯𝐞𝐚𝐜𝐮𝐥 𝐚𝐥 𝐗𝐕𝐈-𝐥𝐞𝐚 𝐥𝐚 𝐎𝐫𝐚𝐝𝐞𝐚”. În prezența unui public iubitor de carte și bibliotecă, Dr. Silviu Sana, curatorul expoziției, a făcut o scurtă incursiune în istoria tiparului, legând tema expoziției de istoria europeană a culturii. Cercetătorul orădean a scos în evidență particularitatea fiecărui volum, atât prin însemnările olografe de pe acestea, precum și prin coperțile frumos decorate și îmbrăcate în pergament sau piele. Expoziția – organizată cu ocazia Zilelor Europene ale Patrimoniului - s-a încadrat cronologic în istoria secolului al XVI-lea, discursul curatorului canalizându-se în a-i evoca pe cei care au contribuit la răspândirea tipăriturilor și a tiparului în Europa, „prezenți”, de altfel, în cele 6 exemplare expuse în vitrinele bibliotecii.

Au fost expuse și au fost redate amănunte din „viața” următoarelor volume:

Iosephus Flavius, Opera Historica, Paris, 1513-1514;

Farrago, Nova Epistolarum Des Erasmi Rotterodami, Basel, 1519;

Martin Luther, ...Lucubrationum Pars Una, Basel, 1520; Flavius Iosephus, ... Opera..., Basel, 1525;

Theophylacti..., In quator Evangelia ennarationes..., Basel, 1525;

Theophylacti ..., In omnes Divi Pauli Epistolas Ennarationes, Köln, 1531;

Sermones Ludici Clichtovei Neoportuen..., Köln, 1535.

Expoziția a avut 6 panouri tematice, unul fiind dedicat lui Eramus de Rotterdam, celelalte cinci fiind dedicate fiecărui exemplar de carte veche din expoziție, fiecare descriere având un rezumat în limba maghiară și engleză. În următoarele săptămâni, aceste panouri tematice pot fi vizionate de publicul cititor în holul instituției de la etajul II al bibliotecii noastre.

Dr.Silviu Sana

 

Biblioteci din secolul XXI

 

Secția de carte veche a Bibliotecii ”Octavian Goga” Cluj  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Întrebuințarea vieții

Întrebuinţarea vieţei, [de] Sir John Lubbock. Traducţie de Dumitru Stăncescu. Bucureşti, Edit. Librăriei Carol Muller (Lito-Tip. Populara), [1897]. (14,5 x 10). 108 p.,

John Lubbock, al 4-lea baronet din 1865 până în 1900, a fost un bancher englez, politician liberal, filantrop, om de știință și erudit . Lubbock a lucrat în compania familiei sale ca bancher, dar a adus contribuții semnificative în arheologie, etnografie și mai multe ramuri ale biologiei. El a inventat termenii „Paleolitic” și „Neolitic” pentru a desemna Epoca de Piatră Veche și, respectiv, Noua. El a contribuit la stabilirea arheologiei ca disciplină științifică și a fost influent în dezbaterile referitoare la teoria evoluționistă.[1] El a introdus prima lege pentru protecția patrimoniului arheologic și arhitectural al Marii Britanii. De asemenea, a fost membru fondator al Clubului X.

 "  Instrucţia nu are scopul să facă avocaţi, preoţi, soldaţi, ci oameni. ”

"Alegerea cartilor, ca si alegerea prietenilor, e o datorie insemnata. Suntem tot atat de raspunzatori de ce citim, cat suntem  de cele ce facem"

"  Cele mai frumoase carti se ridica pana in regiuni de cugetare neinteresata, unde orice consideratie personala este neinsemnata si unde uitam toate grijile si necazurile vietii"

Lordul Lubbock, mai cu seamă, şi-a câştigat merite pentru răspândirea literaturii. El a fost acela, care a pornit mişcarea celor mai bune «100 sută de cărţi».
Lordul Lubbock, un savant şi popularizator al ştiinţelor, era în 1887 cancelar al universităţii din Londra — şi pornind de la constatarea, că cetitorul dezorientat nu poate citi tot ceea ce este vrednic să citească din literatura lumii, că e păcat să-ţi pierzi timpul dibuind fără de busolă — a întreprins o anchetă între cei mai de seamă compatrioţi asupra celor mai bune o sută de cărţi.
Lista călăuzelor engleze celor mai bune se găseşte în cartea lui Stewart: (cum să ne folosim de o bibliotecă).

 

„O bibliotecă – scrie Lubblock- 

• O bibliotecă este un ţinut vrăjit, un palat cu desfătări, un post în care te poţi adăposti împotriva furtunilor. Bogaţii şi săracii pot deopotrivă să se folosească de aceasta. 
• Oricine va avea cheia de aur care deschide uşa tăcută a bibliotecilor, va putea găsi cu ele încurajare şi mângâiere, odihnă şi fericire.
•  E ceva să ai o bibliotecă, însă e şi mai mult să te serveşti de ea cu înţelepciune.

Despre cărți:

• În cărţi avem, sub podoaba lor cea mai frumoasă, gândirile alese ale oamenilor celor mai remarcabili.  
• Cărţile sunt aproape fiinţe vii. Ducele Urbin, fondatorul marei biblioteci de Urbin, poruncise ca fiecare carte să fie legată în purpură şi împodobită cu lucrări de argint. Lamb zicea, că mai bine te-ai închina înainte de-a deschide o carte nouă, decât înainte de-a te aşeza la masă.
•  Dintre toate avantagiile de cari ne bucurăm în secolul nostru poate că nu e nici unul de care ar trebui să-i fim mai recunoscători ca uşurinţa de a ne procura cărţi.

Ia-mă cu tine - recomadare de lectură

IA-MĂ cu tine!
Sfaturi date unuia care vrea să citească ceva bun.oferite de Desp. Sibiu al ”Asociațiunii”
Broșură tipărită pe spesele d-lui I.Petri (Sibiu)
Sibiu 1924
tiparul institutului de arte grafice” Dacia Traiană”

Colectia Carte Veche BJ Bihor

                                            

p.5

despre citit

”                  ” Nu citesc pentru că nu sunt cărți românești frumoase”
Poți să cumperi astăzi cărți de care să-ți fie mai mare dragul....
Era mai mare rușinea... când auziam pe străin zicându-ne: La dumneavoastră românii nu prea știu ceti oamenii.”

p.7 despre lectură:

Sunt lot felul de cărți.. după cum sunt feluriți și oamenii. Unele vreau să te învețe ceva ,.... Alte cărți îți povestesc despre răsboaie crâncene între po­poare, altele despre inventii, iscodiri minunate, altele despre călătorii minunate in țări cunoscute și necu­noscute.
Nu foate lucrurile trebue sa aducă foloase vădite materiale. Nu sunt toate lucrurile o bucata de mamaliga, care iti satură stomahul. omul mai are lipsa și de hrană sufletească. 0 astfel de hrană sufletească sunt și cărțile acestea.

IA-MĂ cu tine from Biblioteci Bihorene

Personalități în școli bihorene de-a lungul vremii

Personalități în școli bihorene de-a lungul vremii - Expoziție de carte și presă veche la Bibliotecă

•   

În cadrul Zilei Porților Deschise, la Biblioteca Județeană Bihor a avut loc, joi, 23 noiembrie a.c., vernisajul expoziției de carte și presă veche intitulată „Personalități în școli bihorene de-a lungul vremii”, eveniment organizat de compartimentul „Colecții Speciale”.

Scopul acestui eveniment a fost acela de a readuce în actualitate acele persoane care au fost formate în școlile din Bihor, din Evul Mediu până în perioada contemporană. Nicolaus Olahus, Ioan Vancea, Szigligeti Ede, Miron Romanul, Arany Janos și Iuliu Hirțea sunt doar câteva nume care s-au legat, prin educația primită și formarea intelectuală de școlile bihorene, reprezentate de-a lungul vremii de Școala capitulară din cetate, Seminarul romano-catolic și cel greco-catolic, Gimnaziul Premonstratens, Academia de Drept, Gimnaziul din Salonta și alte școli. Au fost expuse exemplare din colecția de carte veche străină (sec. XVII-XVIII), periodice în limba maghiară și română (sec. XIX) și anuare ale școlilor din județ (sec. XIX-XX). Pe vremea când încă cavalerii se antrenau în turniruri, și când otomanii erau în plină expansiune înspre Europa Apuseană, a poposit la Oradea, în școala capitulară din cetate, un tânăr hunedorean cu origini dintr-o veche familie românească. Vestita școală capitulară din interiorul zidurilor cetății, a fost locul unde tânărul Nicolaus Olahus (1493-1568) a învățat latina, oratoria, poezia, muzica, astronomia și teologia. Avea să ajungă mai târziu Arhiepiscop și cardinal al Sfintei Biserici Romane, și sub inspirație divină, bagajul său intelectual și spiritual l-a dăruit mai departe lumii, scriind mai multe lucrări. Nu și-a uitat obârșiile, astfel că în lucrarea „Hungaria” (Bruxelles, 1536), s-a ocupat de originea şi istoria românilor, înscriind această temă în circuitul cultural al Renaşterii. Un semn al acelor vremuri, rămas peste timp în Biblioteca Județeană Bihor este și lucrarea „Hungaria et Atila sive De Originibus Gentis…,” ediție tipărită la Viena în anul 1763.

Tot în preajma cetății orădene s-a reașezat, după o îndelungată pribegie, Colegiul iezuit, al cărui patron a fost Episcopul Augustin Bencovics (1681-1702), părintele Diecezei romano-catolice de Oradea, re-întemeietorul învățământului sistematic din Oradea. În timp, această școală avea să evolueze și să devină gimnaziu, ajungând să fie cunoscut sub numele de Arhigimnaziul Premonstratens. Între personalitățile ieșite de pe băncile acestei școli, istoria i-a „încastrat” în paginile cărților pe regizorul Szigligeti Ede (1814-1878), pe Mitropolitul greco-catolic de Alba Iulia și Făgăraș, Ioan Vancea (1820-1892) și mulți alții. Drept mărturie, colecțiile bibliotecii bihorene conțin anuare școlare din veacurile XIX-XX și chiar o istorie a școlii (Cséplő Péter, Istoria Arhigimnaziului romano-catolic din Oradea, Oradea, 1894). În aceeași locație, în anul de grație 1780, Împărăteasa Maria Tereza a înființat prima „facultate filosofică”, care, în anul 1874, avea să devină Academia de Drept. De pe băncile acestei școli s-au lansat o pleiadă de intelectuali de marcă: academicianul Alexandru Roman (1826-1897), Emanuil Gojdu (1802-1870), dr. Aurel Lazăr (1872-1930), Gheorghe Pop de Băsești (1835-1919), Ioan Rațiu (1828-1902), Episcopul Vasile Mangra (1850-1918), Aloisiu Vlad (1822-1888), Ioan Ciordaș (1877-1919) etc.

Pentru luminarea sufletelor, Seminarul/Liceul episcopal romano-catolic din Oradea a fost școala care a instruit în tainele teologiei zeci de generații de preoți maghiari, români, germani și ruteni. Între personalitățile formate sub conul de lumină al acestei școli superioare de teologie, Moise Dragoș (1726-1787) și Vasile Erdelyi/Ardeleanul (1794-1862), episcopi greco-catolici de Oradea, s-au remarcat prin erudiție și pietate.

Grație Episcopilor români uniți ai Oradiei și sub patronajul Regilor apostolici, alte trei școli au format generații întregi de preoți și învățători pentru ridicarea culturală și spirituală a românilor. Școala Normală din Oradea (1784), Seminarul Leopoldin / viitoarea Academie Teologică Unită (1792) și Gimnaziul de la Beiuș (1828) au fost punctele luminoase care au împrăștiat cultura scrisă și spiritualitatea creștină în satele din Bihor, Arad, Sătmar și Sălaj. Între alumnii acestor școli au fost Mitropolitul ortodox de Sibiu, Miron Romanul (1874-1898), Episcopul greco-catolic dr. Iuliu Hirțea (1914-1978), academicianul Ioan Anton (1928-2011) ș.a. Anuarele Gimnaziului de la Beiuș, „Școalele din Beiuș” (autor C. Pavel, Beiuș, 1928) și ziarele vremii (Vasarnapi Ujsag, Familia ș.a.) păstrate în Colecții Speciale ale bibliotecii, au zugrăvit în lumină portretele acestora, care prin faptele vieții lor au răspândit cultura scrisă și spiritualitatea creștină.     

În amintirea acestor școli și oameni de seamă, Biblioteca Județeană din Oradea a deschis o carte veche, invitându-ne să revenim pe tărâmul cărților și ziarelor vechi pentru a ne cunoaște istoria, cultura și spiritualitatea.

Dr. Silviu SANA

Expozitie Ion Bianu

Comemorare la Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai”
- Ion Bianu, părintele cărţii vechi româneşti –

La 13 februarie, acum 80 de ani, trecerea la cele veşnice academicianul Ion Bianu, eruditul cercetător al cărţilor vechi româneşti. Cu această ocazie, compartimentul „Colecţii Speciale” din cadrul Bibliotecii Judeţene „Gheorghe Şincai” Bihor venisează o expoziţie comemorativă de cărţi vechi româneşti din secolele XVII-XIX. Expoziţia poate fi vizionată începând de vineri, 13 februarie ora 13.00 până joi 19 februarie 2015 în sala mare a Bibliotecii. Vizitatorii vor avea ocazia să vedă câteva rarităţi cum sunt „Cazanie a lui Varlaam” (Iaşi, 1643), „Elementa Lingua Daco-Romanea Sive Valachica” a lui Gheorghe Şincai şi Samuil Micu (Viena, 1780), „Gramatica lui Ioan Alexi”, ediţii ale „Liturghierului” tipărite la Blaj şi Râmnic.

*

Ion Bianu are deja o stea în „panteonul” cărturarilor români ce au dat culturii noastre naţionale lucrări de o valoare istorică şi literară deosebită. Formaţia sa intelectuală şi spirituală este legată de Şcolile Blajului. Bucureştiul este a doilea loc de formare, urmând apoi să se perfecţioneze şi la şcoli superioare de la Milano, Madrid şi Paris. Profesia de filolog îi va veni ca o manuşă pentru că, deşi numit profesor de limba romană la Liceul „Sf. Sava”, s-a preocupat mai mult cu cercetarea cărţilor vechi: să redea posterităţii cărţile vechi şi manuscrisele de pe întreg cuprinsul ţării. Şi acest demers s-a transformat într-o „Opera Magna”, numite „Bibliografia Românească Veche” editate între anii 1903-1936 în 3 volume. Al patrulea volum, realizat de urmaşul său, Dan Simionescu, îl are ca autor, în semn de preţuire pentru devotamentul şi dragostea faţă de cartea veche. Nici manuscrisele vechi nu sunt lăsate deoparte de Bianu, cercetarea sa fiind valorificată într-un alt volum.
Urmaş al corifeilor „Şcolii Ardelene”, ca cercetător dornic să redea românilor partea de trecut ce lipsea din istoria noastră, şi anume cea legată de literatura noastră veche, Ion Bianu a fost – după cum spunea pr. dr. Vasile Aftenie la înmormântarea sa – „o carte deschisă pe care o putea citi oricine şi oricât, fără teamă şi fără greşeală”.
Dr. Silviu Sana - bibliotecar „Colecţii Speciale”

Ziua Națională a Limbii Române- 31 august

Ieri 29 august 2013 Biblioteca Județeană Gheorghe Șincai în parteneriat cu Uniunea Femeilor Bihora avut loc un eveniment desfășurat în spiritul citatuluil ”Limba română este patria mea.” ( Nichita Stănescu) Ziua Limbii Române a fost instituită prin Legea nr. 53/2013.

Cuvântul de deschidere l-au avut prof. Ligia-Antonia Mirișan, directoare la Biblioteca Județeană „Gheorghe Șincai” și Miorița Săteanu, președinte a Uniunii Femeilor Bihor.

In prezența unui numeros public au susținut prelegeri tematice Mirela Petronie, dr.Miron Blaga, dr. Silviu Sana și un grup de tineri voluntari ai Bibliotecii Județene „Gheorghe Șincai” Bihor.


Dl dr. Miron Blaga, a adus un elogiu limbii române, una din cele mai poetice limbi cunoscute. A trecut în revistă câteva mari personalități ale culturii române care s-au ocupat de studiul limbii române , și a constatat că spre deosebire de Negruzzi noi nu vom avea în curând de pe ce ” vechi hrisoave ” să ștergem colbul. Referirea era la lipsa preocupării pentru studiul dialectologiei, pentru cercetarea și publicarea de materiale de specialitate în universitățile românești de profil.

Colegul nostru dr. Silviu Sana a prezentat cele mai valoroase cărți pe care colecțiile de carte veche ale bibliotecii le găzduiesc. Vă invităm să urmăriți prezentarea.

Limba romana in colectii speciale ale Bibliotecii Judetene ”Gheorghe Sincai ”Oradea from Biblioteci Bihorene

Colega noastră Mirela Petronie a prezentat  MITOLOGIA POETICULUI SI POETICA HIEROGLIFELOR la Mihai Eminescu si E.T.A. Hoffmann.

Doi iubitori de cărţi vechi - Părintele Enrique si Părintele Radu

        Ziua de luni, 19 august 2013 a avut o însemnătate specială pentru biblioteca noatră, prin vizita a doi iubitori de cărţi vechi şi rare. Părintele Radu Bokor paroh greco-catolic de Alicante (Spania) si Părintele Enrique Abad, paroh de San Hose de Carolina şi consilier la Secretariatul de Imigrări din Alicante, au făcut o scurtă vizită la secţia Colecţii Speciale a bibliotecii noastre judeţene.

        Din discuţiile purtate cu distinsul oaspete spaniol, am înţeles pasiunea şi dragostea care o are pentru cărţile vechi şi pentru biblioteci în general. Bucuria părintelui Enrique a fost şi mai mare când a putut răsfoi 2 cărţi vechi, o Biblie de la 1635 tipărită la Tubigen şi "Noul Testament de la Bălgrad" din 1648 păstrate în colecţiile bibliotecii noastre. Prin aceste două rarităţi, distinşii oaspeţi a putut face cunoştiinţă cu o o mică parte a culturii centrale şi est-europene, influenţate, de teologia protestantă - prin Biblia tipărită la Tubingen - dar şi cu una din primele tipărituri româneşti născute tot prin intermediul Reformei protestante.

     Aşadar, Secţia Colecţii Speciale a bibliotecii noastre a fost, cel puţin pentru o clipă,  o punte de legătură între carte şi persoană, între ţara noastră şi Spania, dar mai ales, între cultură şi credinţă, - o mini Europă - aşa cum  în fapt, Europa zilelor noastre este clădită pe temelii creştine, în care cartea, scrisul şi cititul au fost şi sunt mijloace de progres social, cultural şi spiritual.

                                  Dr. Silviu Sana

Noi, “paşoptiştii”

Pe „meterezele” ştiinţei filologice, marţi, 28 ianuarie 2013, elevii clasei a XI-a de la Liceul Teologic Baptist „Emanuel” din Oradea s-au „întâlnit” cu operele scriitorilor din generaţia pasoptistă. Oaspeţii acestei întâlniri au fost, nu doar elevii de la liceul amintit, ci şi scriitorii generaţiei paşoptiste care, prin lucrările prezente în „Colecţiile Speciale” ale bibliotecii, au „ieşit” din rafturile depozitelor pentru a prinde viaţă în mâinile elevilor. În cadrul sălii de lectură, din "ei" elevii, "ei" paşoptiştii şi "noi" bibliotecarii, s-a născut, pentru timpul prezent, un "noi", o comunitate deschisă cunoaşterii.

            Ora a debutat cu prezentarea compartimentului „Colecţii Speciale” luând la cunoştiinţă de tipăriturile vechi şi rare pe care le deţine biblioteca noastră judeţeană.

Trecerea la subiectul literaturii paşoptiste am făcut-o un pic mai timid, probabil datorită emoţiilor şi a spaţiului nou în care ne aflam. Dar, cu un pic de ajutor, ora a putut să prindă viaţă, mai ales prin întrebările propuse. Acestea credem că pot sparge orice umbră de necuvântare atunci când, prin atitudine şi gesturi îi inviţi pe interlocutori să fie, în primul rând, prieteni şi colaboratori, cu scopul de a realiza împreună ceva măreţ.

Da, aşa am reuşit să înfruntăm emoţiile, să vorbim despre îndrăgostirea de cunoaştere şi mai ales despre acei oameni minunaţi care în urmă cu ceva vreme, „au spart gheaţa” contribuind la ridicarea culturală a neamului. Aşa am reuşit să desluşim termenul de „paşoptism”, amintindu-ne contextual de Revoluţia de la 1848 ca punct referenţial al secolului. Apoi, am făcut cunoştiinţă cu reprezentanţii "paşoptişti": Ion Heliade Rădulescu (1802-1872), Gheorghe Asachi (1788-1869), George Bariţiu (1812-1893), Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu etc. Însă această înşiruire de nume ar fi fost destul de seacă dacă nu am fi amintit contribuţia fiecăruia la cultura românească. Ne-am îndreptat atenţia spre presa românească din acea vreme: Gheorghe Asachi – „Albina românească (1829)”, I.H. Rădulescu – „Curierul românesc (1829)”, G. Bariţiu – „Foae pentru minte, inimă şi literatură” şi „Gazeta de Transilvania” (1838). Unde s-a petrecut toate acestea? La Iaşi, Bucureşti, Blaj şi Braşov. Locuri, în care aceste ziare au devenit, pentru intelectualitatea românească din epocă, mesageri ai cuvântul scris ce "săgeta", periodic, spre popor şi, mai ales, spre posteritate.

Nu am trecut cu vederea operele tipărite de aceştia care, ne-au făcut curioşi, mai ales după ce le-a putut vedea. Astfel, foile îngălbenite, literele şi mirosul de carte veche a pătruns cu această ocazie nu doar în minte, ci şi în inima noastră. Atunci am făcut cunoştiinţă cu câteva ediţii princeps: George Bariţ, „Dicţionariu Ungurescu-Romanescu. Magyar-Román Szótár”, Brasiovu, 1869; idem, „Parti alese din istoria Transilvaniei”, vol I-III, Sibiu, 1889, 1890; G. Asachi, „Nuvele istorice”, Bucureşti, 1915; idem, „Bogdan Voevod”, Bucureşti, [s.a.]; I. H. Rădulescu, „Echilibru între antiteze”, vol. I şi II, ediţie de Petre V. Haneş, Bucureşti, 1916; idem, „Satirele şi Fabulele”, Craiova, 1883; Historia Critică Universale, vol I şi II, Bucuresci, 1893.

Aşa am aflat poteci deja bătute şi ne-am minunat, asemenea lui Eminescu, cât de bogată şi frumoasă este literatura noastră românească:

„Voi credeaţi în scrisul vostru, [...]

Şi de-aceea spusa voastră este suntă şi frumoasă,

Căci de minţi era gândită, căci din inimi era scoasă”.

(Mihai Eminescu, „Epigonii”)  

 

                                                                                                              Bibliotecar,

                                                                                                           Dr. Silviu Sana

Itinerarii în trecut. Conferinţa de istorie bisericească (Piliscsaba 9 noiembrie 2012)

         

   Pe „ruinele” unei foste cazărmi a armatei sovietice, undeva în apropiere de Budapesta, Biserica Catolică din Ungaria a ridicat un complex universitar de marcă, a cărui prestanţă didactică şi ştiinţifică depăşeşte cu mult frontierele etnice şi religioase ale ţării vecine. Este vorba despre Universitatea Catolică „Pázmány Péter” din Piliscsaba, unde, în ziua de 9 noiembrie 2012, am avut onoarea să conferenţiez, în cadrul conferinţei intitulate „Creştinătatea răsăriteană în cultura arcului carpatic”. Organizarea acestui eveniment remarcabil s-a datorat implicării şi devotamentului pr. rector Véghseő Tamás de la Institutul Teologic Greco-Catolic „Sf. Atanasie” de la Nyiregyháza şi prof. dr. Őze Sándor de la Universitatea Catolică „Pázmány Péter” a căror deschidere spre cunoaşterea trecutului Bisericii şi tradiţiilor culturale din estul Europei a făcut posibilă cooptarea unui număr destul de important de cercetători din Ungaria, România şi Slovacia.

            Secţiunea dedicată istoriei, teologiei şi liturgicii s-a desfăşurat sub „auspiciile” cardinalului Pázmány Péter  (1570-1637), chiar în sala de conferinţe a cărui nume îl poartă. Lucrările au fost deschide de Rectorul Institutului Teologic Greco-Catolic de la Nyiregyháza,  dr. Véghseő Tamás, cu lucrarea „Instrucţiunea Barkótzi din 1749”, un regulament ecleziastic din secolul al XVIII-lea, care impunea clerului din Eparhia de Muncaci o disciplină în organizarea parohiilor, a serviciilor liturgice şi a administrării sacramentelor. Despre cărţile liturgice folosite în parohiile Eparhiei Greco-Catolice de Oradea-Mare a vorbit subsemnatul, evidenţiind faptul că folosirea celor tipărite cu alfabet chirilic s-a prelungit până aproape de sfârşitul secolului al XIX-lea, schimbarea acestora, cu cele tipărite în alfabet latin, fiind un proces lung şi anevoios, dar necesar, tocmai pentru o mai bună adaptare la cerinţele modernităţii. 

           O lucrare interesantă din domeniul teologiei liturgice şi a cântului bisericesc a fost cea a profesorului Bubnó Tamás de la Nyiregyháza, intitulată „Irmologhionul de la Sájopálfava”, acesta interpretând un fragment din cântarea „Kyrie Eleison” prezent în lucrarea respectivă. Din domeniul istoriei dreptului canonic, preotul profesor Milan Lach S.J., de la Kosice (Slovacia), a prezentat un regulament de viaţă monastică a călugărilor basilitani din secolul al XVIII-lea, valabil la vremea respectivă pentru mănăstirile de sub jurisdicţia episcopului de Muncaci. Despre acest regulament, care se păstrează în Arhivele Statului de la Muncaci (Ucraina), conferenţiarul amintea cât de importantă a fost asumarea acestuia în toate mănăstirile greco-catolice, între acestea aflându-se şi cea de la Bixad (judeţul Satu Mare), care, în trecut, a fost locuită de călugări basilitani ruteni. Un subiect de istorie recentă a fost dezbătut de preotul profesor Bohács Béla de la Presov (Slovacia) cu lucrarea „Comunităţile maghiare greco-catolice din Slovacia” din prezentarea căruia am reţinut de două referinţe interesante şi importante: prima e legată de localitatea Agcserno - Cierna nad Tisou, declarată, pe timpul comunismului, localitate ateistă-model, căci nu avea biserică, unde, în mod providenţial, după anul 1989, prin efortul comun al locuitorilor s-a construit o biserică care deserveşte astăzi comunităţile romano-catolică, greco-catolică şi evanghelică; a doua, e legată de drama credincioşilor din parohia Barsa, unde autorităţile comuniste au dărâmat biserica, lucru care ulterior, a cauzat mustrări de conştiinţă comandantului militar, şi care, după un timp, şi-a luat viaţa. Conferenţiarul a mai subliniat faptul că aceste parohii de limbă maghiară sunt „pepiniera” Eparhiei de Presov, tocmai pentru că au dat multe vocaţii spre preoţie, lucru care certifică asumarea unui program bun de pastoraţie şi cateheză în mijlocul acestor comunităţi. 

          Tot în domeniul istoriei bisericeşti a conferenţiat şi preotul profesor Janka Gyórgy de la Nyiregyháza, cu o lucrare despre Episcopul de Presov, Ján Vájyi (1882-1911). Remarcabil prin pregătirea intelectuală şi un păstrător fidel al tradiţiei răsăritene, de numele acestui episcop se leagă apariţia revistei eparhiale, îndemnurile liturgico-spirituale date cu ocazia unor sărbători, dar şi reguli precise privind păstrarea arhivei parohiale, stipendiile misale şi purtarea verighetei de către preoţi. Un portret al canonistului Hollós János (1924-2011) a fost zugrăvit de profesorul Szabó Péter, aceasta fiind unul dintre părinţii care au lucrat la conceperea Codului Canoanelor Bisericilor Orientale (C.C.E.O.) şi traducerea acestuia în limba maghiară. 

A urmat apoi secţiunea dedicată culturii şi spiritualităţii armene cu lucrările susţinute de Garaguly István „Emanciparea armeno-catolicilor din Imperiul Otoman şi fondarea Ordinului  Mechitarist de Sebastia”,  Kovács Balint „Călugări mechitarişti în Transilvania (secolul XVIII-XIX-lea)”, Pál Emése „Reprezentări ale Sfântului Grigore Luminătorul în Transilvania” şi Kránitz Péter Pál „Calvarul Lăncii lui Hristos şi dreapta Sfântului Grigore Luminătorul”. La secţiunea istoria ideilor şi artei au conferenţiat Szakács Béla Zsolt, Terdik Silveszter, Puskás Bernadett, Eva Szakalosova, Nagy Márta iar la secţiunea etnie, învăţământ şi confesiune, Polyák Mariann, Ilyés Zoltán şi Simon Zoltán.

            Atât numărul mare de cercetători cât şi diversitatea temelor abordate arată că evenimentul a reuşit să îşi atingă ţiinta, dictonul latinesc, „Bis dat qui cito dat/ Lucrul la timp dăruit preţuieşte îndoit” definind efervescenţa intelectuală din campusul universitar de la Piliscsaba.

Silviu Sana - bibliotecar "Colecţii Speciale" Biblioteca Judeţeană "Gheorghe Şincai" Bihor