Profesorul Blaga Mihoc – personalitate locală contemporană

        Blaga Mihoc s-a născut la 1 ianuarie 1943 în localitatea Talpe, judeţul Bihor.A absolvit liceul la Beiuş, în 1960 şi Facultatea de Istorie-Filosofie la Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj, în 1965. Din 1965 până în 1967 funcţionează ca profesor la Liceul “Samuil Vulcan” din Beiuş şi între 1967-1968 ca metodist la Casa de Cultură din acelaşi oraş. În perioada 1968-1977 lucrează ca muzeograf  la Muzeul Judeţean Maramureş din Baia Mare, unde studiază şi scrie despre istoria Maramureşului mai multe articole şi studii publicate în volume şi reviste de specialitate, organizând două muzee memoriale, la Şişeşti dedicat dr. Vasile Lucaciu şi la Băseşti dedicat lui George Pop de Băseşti. Din 1977 activează ca muzeograf şi apoi ca cercetător ştiinţific principal I la Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea (secţia Muzeul Memorial “Iosif Vulcan”), studiind chestiuni de istorie culturală şi economică. Din decembrie 2000 este profesor universitar titular al Catedrei de istorie modernă universală şi a României, la Departamentul din Oradea al Facultăţii de teologie greco-catolică, din cadrul Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.

Este doctor în ştiinţe istorice. A publicat numeroase cărţi, studii, articole şi eseuri în reviste de cultură din ţară şi străinătate (Familia, Vatra, Maramureşul, Cele Trei Crişuri, Unirea, Clipa, Viaţa noastră etc.) şi de specialitate (Marmaţia, Acta Musei Porolissensis, Muzeul Naţional, Crisia, Revista Muzeelor, Studia Universitatis Babeş-Bolyai etc.).

În 1993 a obţinut premiile M.G.Samarineanu (al revistei Familia) şi Ioan Buşiţa (al Astrei din Beiuş). În 2004 a obţinut premiul cea mai bună carte a anului pentru lucrarea  Valenţele emancipării oferit de cotidianul Jurnal bihorean. În prezent lucrează la Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea.

 

Este autorul următoarelor lucrări:

I.                   Cărţi :

  1.Vasile Lucaciu, Contribuţii documentare, Biblioteca Crisia, VI, Oradea,   1979, 90 p.

  2..Istorie şi politică, Editura Alibi S.A. Oradea, 1993, 200 p.

  3.Dr.Vasile Lucaciu 1852-1922. Un luptător pentru Marea Unire. Editura Alibi S.A. Oradea, 1993, 200 p.

  4.Reforma agrară din 1921. O istorie a agriculturii în judeţul Bihor (1918-1940), Muzeul Ţării Crişurilor, Editura Convex, Oradea, 1994, 200 p. , ISBN 973-95555-6-X

  5.Insinuarea falsului istoriografic. Editura Familia, Oradea, 1996, 250 p., ISBN 973-97448-2-6.

  6.Religie şi naţionalitate, Editura Logos ’94,Oradea, 1998, 350 p.,ISBN: 973-96838-7-8

  7.Caritate şi prigoană, Editura Logos ’94, Oradea, 514 p., ISBN 973-98561-2-8.

             8.Justiţie şi moralitate, Editura Logos ’94, Oradea, 2000, 314 p., ISBN 973-98561-8-7.

             9.Biserică şi societate în nord-vestul României, Editura Logos ’94, Oradea, 2003, 411 p., ISBN 973-8479-01-0

            10.Valenţele emancipării. Etnie, confesiune şi civism, Editura Logos ’94, Oradea, 2004, 434 p., ISBN: 973-8479-07-X

11.Biserica şi secularul, sau despre oficierea binelui, Editura Treira, Oradea, 2007, 366 p., ISBN 978-973-8159-93-8

12. Semnul faptelor, Editura Logos 94, Oradea, 2008, 371 p., ISBN 978-973-8479-23-4

13.Calea adevărului sau cugetul și voința ierarhilor, Editura Logos 94, Oradea, 2009, 470 p., ISBN 978-973-8479-24-1

14.Peregrinul și umbra, Editura Primus, Oradea, 2010, 467 p. ISBN 978-973-1975-54-2

15.Judecata cea dreaptă, Editura Logos, Oradea, 2012, 507 p. , ISBN 978-973-8479-26-5

16. împreună cu Florina Ciure, Tipărituri chirilice în colecţia de carte veche a Muzeului Ţării Crişurilor (1643-1859). Catalog, Oradea, Editura Muzeului Ţării Crişurilor, 2017, ISBN 978-606-8925-03-5

17. Dr. Vasile Lucaciu (1852-1922), Oradea, Primus, 2018, 413 p. ISBN 978-606-707-259-4.

18. În slujba cetăţii, Oradea, Primus, 2019. ISBN 978-606-707-319-5.

19. Avuție și reformă. Studii și articole, Oradea, Primus, 2020, 484 p. ISBN 978-606-707-389-8.

 

 

 

II.Articole ştiinţifice în reviste din ţară:

1. a)Studii

1.Date cu privire la activitatea maramureşenilor pentru sprijinirea războiului de independenţă (1877-1878), în Crisia, 1977, 7, p.461-467.

2.Date despre adunările generale ale “Astrei” din 1869 (Şomcuta Mare) şi 1903 (Baia Mare), în Crisia, 1978, p.365-415.

3.Aplicarea reformei agrare din 1921 în oraşul Oradea, în Crisia, 1980, X, p.653-677.

4.Aplicarea reformei agrare din 1921 în Bihor. Împroprietăriri prin strămutare, în Crisia, XI, p.191-208.

5.Aspecte ale aplicării reformei agrare din 1921 în plasa Beiuş, judeţul Bihor, în Crisia, 1980, X, p.211-258.

6.Reforma agrară din 1921 în plasa centrală (judeţul Bihor), în Crisia, 1984, XIV, p.75-90.

7.Aspecte ale aplicării reformei agrare din 1921 pe teritoriul plasei Vaşcău (judeţul Bihor), în Crisia, 1986, XVI, p.75-96.

8.Aplicarea reformei agrare din 1921 în plasa Ceica (judeţul Bihor), în Crisia, 1988, XVIII, p.223-241.

9.Însemnări de călătorie în revista “Familia” (1865-1905), în Crisia, 1992, XXII, p.161-191.

10.Situaţia agriculturii bihorene. Politica de ajutorare statală 1922-1938,   în Crisia, XXIV, 1993, p.161-191.

11.Din relaţiile românilor cu papalitatea (de la origini până la autocefalia bisericii ortodoxe din 1885), în Crisia, 1995, XXV, p.95-117.

            12.Românii şi papalitatea II, în Familia, nr.10, 1995, p.50-58.

            13.Ecclesia din România anului 1948 (fragmentariu bihorean I-II), în   Familia, nr.6, iunie 1998, p.55-61; nr.7-8, iulie-august, 1998, p.137-145.

            14.Acţiunile petiţionare ale românilor din nord-vestul Transilvaniei 1848-1855, în Societate şi civilizaţie, Editura “Dimitrie Cantemir”, Târgu-Mureş, 2002, p.236-287.

15.Despre lupta românilor ortodocşi din Banat pentru neatârnarea religioasă faţă de Mitropolia de Carloviţ. Contribuţii documentare, în Revista ecumenică, editată de Departamentul pentru relaţii ecumenice, vol.I, nr.2, 2003 (apărută în anul 2004, luna octombrie), p.5-54.

16. Implicarea Instituţiei ecclesiale greco-catolice de la Oradea în activităţi sociale şi economice în Studia Universitatis Babeş-Bolyai Theologia Graeco-Catholica Varadiensis, anul L, 2, 2005, p.83-122

           17.Episcopul Vasile Erdelyi şi convertirile religioase în In memoriam dr.Viorel Faur, Editura Universităţii din Oradea, Oradea, 2006, p.222-244.

b.) Articole

            1.Miron Pompiliu în publicistica bihoreană, în “Miron Pompiliu 1848-1897”,Comitetul de cultură şi artă al judeţului Bihor, Oradea, 1968, p.133-140.

            2.Ecoul războiului de independenţă în Transilvania 1877-1878 în Marmaţia, 1971, 2, p.174-184.

          3.Două documente semnificative din anii 1862 şi 1891 privind lupta pentru drepturi şi libertăţi a populaţiei româneşti din Lăpuş, Sătmar, Chioar şi Sălaj, în Muzeul Naţional, 1975, 2, p.475-484.

            4.Din corespondenţa inedită a lui George Pop de Băseşti, în Acta Musei Porolissensis, 1977, 1, p.245-255.

            5.Două hărţi ale oraşului şi împrejurimilor Băii Mari din anii 1783 şi 1809, în Lucrări ştiinţifice, Oradea, Istoria, 1977, p.39-44.

            6.Din corespondenţa inedită a lui George Pop de Băseşti privind lupta de eliberare a românilor din Transilvania, în Muzeul Naţional, 1978, 4, p.629-640.

            7.Din activitatea consiliilor naţionale în Baia Mare şi împrejurimi(noiembrie 1918-februarie 1919), în Familia, 1978,14, nr.10, p.10.

            8.Un litigiu de expropriere între exploatarea minieră Rodna Veche şi localităţile Feldru, Năsăud, Rodna Veche şi Sângeorz-Băi, în Crisia, 1978, VIII, p.629-634.

            9.Unele aspecte privind prezenţa elevilor şi studiul limbii române în gimnaziul din Baia Mare 1796-1891, în Crisia, 1978, VIII, p.555-564.

            10.Aspecte ale revoluţiei din 1848-1849 în însemnările unui intelectual român din Ţara Lăpuşului (judeţul Maramureş), în Acta Musei Porolissensis, 1980, 4, p.501-512.

            11.Contribuţii la cunoaşterea activităţii parlamentarilor români în sprijinul ţărănimii, pe timpul aplicării reformei agrare din 1921, în Crisia, 1982, XII, p.429-436.

            12.Din istoricul Băilor Felix şi 1 Mai. Contribuţii documentare privind demersurile efectuate pentru etatizarea lor (1920-1938), în Crisia, 1982, XII, p.445-453.

            13.Evenimentele premergătoare Marii Uniri. Relatări epistolare, în Familia, 1983, 19, nr.10, p.6.

            14.Aplicarea reformei agrare din 1921 în plasa Marghita, judeţul Bihor, în Crisia, 1983, XIII, p.209-220.

            15.Un moment din activitatea de sprijinire a ţărănimii de către revista “Familia” (1869), în Crisia, 1983, XIII, p.551-555.

            16.Dr.Vasile Lucaciu. Procese.Documentarele “Familiei”, în Familia, 1984, 20, nr.4, p.9-12.

            17.Aplicarea reformei agrare din 1921 în plasa Sălard, judeţul Bihor, în Crisia, 1985, IV, p.179-191.

            18.Aplicarea reformei agrare din 1921 în plasa Salonta. Aspecte ale împroprietăririi, în Crisia, 1987, p.367-375.

            19.Sava Brancovici-Brâncoveanu – un erou al luptei pentru păstrarea fiinţei naţionale a poporului român, în Familia, 1988, 24, nr.9, p.3.

            20.Aplicarea reformei agrare din 1921 în plasa Săcuieni, judeţul Bihor, în Crisia, 1988, XVIII, p.447-452.

            21.Aplicarea reformei agrare din 1921 în plasa Valea lui Mihai, judeţul Bihor, în Crisia, 1990, XX, p.243-248.

            22.Despre afacerea Skoda. Contribuţii documentare, în Crisia, 1991, XXI, p.279-288.

            23.Din viaţa religioasă a oraşului Beiuş în perioada 1918-1948, în Familia, 1995, nr.6, p.54-58.

            24.Ionel I.C. Brătianu (1864-1927).Cultura istorică a unui ilustru politician, în Familia, nr.9, 1994, p.29-33.

            25.Mihai Eminescu. Meditaţii istorice, în Familia, nr.1, 1995, p.15-18.

            26.Reforma agrară din 1921 în Bihor. Concluzii şi efecte, în Crisia, 1994, XXIV, p.435-441.

            27.Etatizarea şcolilor confesionale greco-catolice (fragmentariu bihorean), în Crisia, 1996-1997, XXIV-XXVII, p.165-177.

            28.Un “P.C.R.” din anul 1884, în Familia, nr. 2-3, 1996, p.108-111.

            29.Românii şi papalitatea I, în Familia, nr. 9, 1996, p.58-63.

            30.Românii şi papalitatea II, în Familia, nr.10, 1996, p.50-58.

            31.Catolicismul şi cărturarii români, în Familia, nr.3, 1997, p.89-94.

            32.Susana Lorántffy, întemeietoarea şcolii româneşti din Făgăraş (1657), în Familia, nr.4, 1997, p.75-82.

            33.Românii şi papalitatea III, în Familia, nr.7-8, 1997, p. 100-106.

            34.”Monologul” maestrului. O întâlnire cu Constantin Noica, în Familia, nr. 12, decembrie, 1997, p.35-40.

            35.Etatizarea Şcolii Confesionale greco-catolice, în Crisia, XXVII, Oradea, 1997, p.165-176.

            36.Minorităţile naţionale din România între anii 1930-1933, în Familia, nr.2, februarie, 1998, p.94-98.

            37.Din viaţa politică a judeţului Bihor I – II, în Familia, nr.9, septembrie, 1998, p.43-48; nr. 10, octombrie, 1998, p.79-88.

            38.Biserica greco-catolică din Ungaria (1919-1930), în Crisia, XXVIII, Oradea, 1998, p.67-89.

            39.Anul 1848-1849 în Bihor. Contribuţii documentare, în Crisia, XXVIII, Oradea, 1998, p.119-137.

            40.Caritatea ierarhilor I – III, în Familia, nr.1, ianuarie, 1999, p.58-63; nr.2, februarie, 1999, p.87-92; nr.3, martie, 1999, p.116-119.

            41.Legăturile episcopului Samuil Vulcan cu intelectualii orădeni, în Crisia, XXIX, Oradea, 1999, p.137-141.

            42.Reuniuni religioase în Dieceza greco-catolică de Oradea (1913-1923), în Cele Trei Crişuri, an II, nr.1-2, ianuarie-februarie, 2001, p.6-14.

            43.Caritatea ierarhului Valeriu Traian Frenţiu. Burse pentru elevi şi studenţi, în Adevărul omeneşte posibil, Editura Muzeul Ţării Crişurilor, Oradea, 2001, p.559-565.

            44.Din istoria bibliotecilor Episcopiei greco-catolice de Oradea. Contribuţii documentare (1809-1858), în Istoria ca experienţă intelectuală, Editura Universităţii din Oradea, Oradea, 2001, p.198-206.

            45.Istoria vieţii religioase a românilor din Comitatul Bihor (1692-1750), în Crisia XXXI, Oradea, 2001, p.101-164.

            46.Instituţia ecclesială în sprijinul Cetăţii (1914-1919) în Biserica Română Unită cu Roma, greco-catolică. Istorie şi spiritualitate – 150 de ani de la înfiinţarea Mitropoliei Române Unite cu Roma, Greco-Catolică la Blaj, Editura “Buna Vestire”, 2003, p.493-532.

            47.Etnie şi confesiune. Samuil Vulcan şi Românii ortodocşi arădeni I în Familia, seria a V-a, februarie, 2004, anul 40(140), nr.2 (460), p.43-50; Idem, Familia, seria a V-a, martie 2004, anul 40(140), nr.3(461), p.46-61.

48..Întemeierea şcolilor de la Blaj în Familia, nr.11-12, 2004, p.116-122.

            49.Un memorandist exemplar, Dr Vasile Lucaciu (1852-1922), în Familia, nr.1, ianuarie 2005, p.66-75.

            50.Biserica şi secularul în Familia, nr. 3, martie, 2005, p.92-95.

            51.Din relaţiile românilor cu evreii bihoreni în perioada interbelică în Cele Trei Crişuri, nr.8/9 din august-septembrie 2005, p.11-15.

            52.O scrisoare inedită a istoricului blăjan Augustin Bunea în Studia Universitatis Babeş-Bolyai. Theologia Graeco-Catholica Varadiensis, anul L, 1, 2005, p.195-200.

            53.Două obiective social-economice întemeiate de Episcopia greco-catolică de Oradea: Fabrica de spirt din Beiuş şi Staţiunea balneară „Fântâna popii” din Finiş, în Studia Universitatis Babeş-Bolyai. Theologia Graeco-Catholica Varadiensis, anul L, 1, 2005, p.201-208

   Note

        1.Din corespondenţa inedită a lui George Bariţiu. Un protest împotriva dualismului, în Familia, 1978, nr.2, p.11.

           2.Dr.Nicolae Bolcaş, un erou al luptei pentru Unire, în Familia, 1978, 14, nr.3, p.10-11.

           3.Nicolae Bolcaş în evocarea unui martor ocular, în Familia, 1982, 18, nr. 12, p.10.

           4.Ion Agârbiceanu în memorii şi documente. Apărător al ţăranilor, în Familia, 1982, XII, nr.9, p.5.

           5.Mărturii inedite despre lupta bihorenilor pentru eliberarea naţională (1871), în Familia, 1983, 19, nr.8, p.9.

           6.Emanuil Gojdu, crez şi atitudine politică, în Familia, nr.3, martie, 1988, 24, nr.11, p.33.  

           7.Obişnuinţa neeroismului sau frica obsesivă, în Vatra, 1988, septembrie, p.6.

           8.Ispita unei Împărăţii dispărute, în Familia, nr.3, martie , 1994, p.41-43.

           9.Omul civilizaţiei deschise şi al celei lăuntrice, în Familia, nr.4-5, 1994, p.16-20.

          10.Marele abandon, în Familia, nr.6, 1995, p.60-63.         

         11.Despre falsurile istorice sau gestul unui muzeograf, în Familia, nr.3, 1995, p.33-36.

          12.Segregarea bisericilor sau reforma morală, în Vatra, nr.8, 1996, p.51-53.

          13.Permanenţa magistrului I.Vulcan, în Familia, nr.9, 1997, p.11-18. 

          14.Modernitatea episcopului, în Familia, nr. 1, ianuarie, 1998, p.70-72.

          15.Biserica şi tratarea epidemiilor, în Familia, nr.4, aprilie, 1998, p.98-101.

          16.O sinteză necesară. Iudita Căluşer, Episcopia greco-catolică de Oradea, Oradea, Editura Logos’94, în Familia, nr.5, 2001, p.98-100.

          17.O istorie a Bisericii greco-catolice. Codruţa Maria Ştirban, Marcel Ştirban, Din istoria Bosericii Române Unite (1945-1948), Editura Muzeului Sătmărean, Satu Mare,2000, în Familia, nr.6, 2001, p.81-85.

III. Studii şi articole publicate în străinătate

            Blaga Mihoc, Românii şi papalitatea (de la origini şi până la cel de al doilea război mondial I în Clipa, ( ISSN 10614559) Periodicals postage paid at Santa Ana, California, anul XIII, november, 27, 2003, nr.627, p.14-16. Ibidem, nr.628, p.14-16. Ibidem, nr.629, p.14-16.Ibidem, nr.630, p.14-16.Ibidem, nr.631, p. 14-16. .Ibidem, nr.632, p.14-19. Blaga Mihoc, Romanians and Papacy From The Origins to The Second World War, în  Unirea  The Union , Canton, Ohio, vol.55, nr.1, january 2004, p.11-21. 

         Arborele genealogic de mai jos ilustrează cât se poate de limpede originile sale bihorene.

 dr Silviu Sana

Poeziile lui Máté Imre (III)

Următorul articol despre poetul Máté Imre  găsit în colecțiile Bibliotecii Județene este  în ziarul Fáklya  numărul din 4 oct. 1973 și este recenzia făcută  de  Fábián Imre  volumului „Forgó táncban (În vârtejul dansului)” publicat în 1973 la Editura Kriterion.

 

Máté Imre era un poet deosebit,  își recita poeziile doar  în cercurile de prieteni  într-un stil propriu, declama încet cu intonație , folosind o dicție moderată , accentuând  rimele  .

Opera lui Máté Imre, se încadrează  în tradițiile orale de odinioară, când prin graiul viu se transmiteau valorile culturale. Dacă noi nu am trăi în cultura tipografiilor,  și tipăriturilor, scrie Fábián Imre, ne-am putea ușor imagina, că poeziile lui Máté Imre, trăiesc doar într-o cultură vie, în cântecele recitate.

 Arta poetului este firească, cu un stil clar, precum spune Máté Imre, în prima autobiografie: “M-am născut la Valea lui Mihai, și de atunci trăiesc tot aici”. Dacă cineva dorește să afle mai mult despre viața poetului, ar trebui ca să călătorească până la Valea lui Mihai, scrie jurnalistul Fábián I. să-l vadă cum trăiește  în „satul deșertului” („sivatag faluba”), o “viața fără  mânz, printre stelele” (“csikótlan élet, csillag útján”), cu amintirile tatălui decedat, unde trăiește, sub aripa protectoare a mamei lui, în casa părintească, unde a învățat   “dansul”. Dansul  în arta poetică a lui Máté Imre, are o semnificație bogată, simbolică, precum apare în versurile citate:

„A văzut și mama, și tata,
cum am început a dansa,
cum dansez, de atunci –
poate să vină toamna, iarna,
nu încetează cheful meu,
nu simt oboseala,
spre invidia lumii”

(A văzut și mama)

„Anyám is látta, apám is látta
hogy kezdtem táncba,
s járom azóta –
jöhet az ősz, jöhet a tél,
nem csitul kedvem,
nem leszek fáradt,
bámulatára a világnak ...”

(Anyám is látta)

              Cum se explică umanismul poeziilor? Poeziile lui Máté Imre, nu au surse inspirate din folclor. Arta lui poetică se bazează pe realitatea omului care trăiește în prezent, marcată de o energie inspirată din rădăcinile țărănești, atribuind un elan vital  motivului, "dansul vieții":

“Eu dansez de treizeci și patru de ani,
țărănește, la un chef de carnaval,
cizma mea se întărește,
în vârtejul dorințelor mele”

(La chef)

“Harmincnégy év táncát járom
parasztosan, farsang-bálban,
csizmám szára ráncosodik
vágyaimnak forgásában.”

(Bálban)

Metafora vieții, face trimitere la surse arhaice, precum în poezia Dózsa “dansul de foc, este dansul omenirii”(“tűztánc az emberség tánca”). Motivele populare folosite de Máté Imre, metafora „forței arhaice”, nu sunt clișee, imagini exotice, sau expresii la modă, înseamnă dorințe, înseamnă viața de zi cu zi. 

“Mâna lui Náni este pe brațul meu
(Mâna lui Ica este pe obrazul meu)
Mâna lui Kati este pe fruntea mea …”
( Înfrumuțează plăcut)

“Náni keze a vállamon
(Ica keze arcomon)
Kati keze fejemen ….”
(Szépen szépül)

“Dincoace de pod iubire,                                                                                                                                dincolo de pod iubire.”

                     (O să te odihnești)

“Hídon erről szerelem,
túl a hídon szerelem.”

(Majd megpihensz)

„De undeva vine carul,
undeva va merge carul ”
(Noaptea o să te odihnești)


“Valahonnan döcög a szekér,
valahova döcög a szekér”

(Éjszaka megpihensz)

     Prin versurile următoare, autobiografia poetului devine mai completă, Máté Imre descrie rădăcinile, mediul unde se simte bine, acasă.

Am crescut în urma coarnei de plug,
trăiesc în urma unei forțe arhaice …
Am fost ca pământul nelucrat,
dar am devenit un teren cultivat,
cu pâinea zilelor de mâine,
m-am semănat.”

(Nu mai regret)

„Eke szarván nőttem,
őserővel élek ...
Parlag voltam eddig,
Feltört ugar lettem,
holnapi kenyérrel,
magam bevetettem”

(Azt se bánom)


“S-au învechit dorințele mele,
prin vântul așteptărilor noi,
nu mai cred,
în poveștile cu șapte capete”

(A fost n-a fost)

„Elkopnak vágyaim,
új vágyak szelében,
nem hiszek többé a
hétfejű mesékben”

(Volt, nincs)

Ziaristul își continuă șirul citatelor cu o poezie, care după părerea lui subiectivă atinge perfecțiunea   cântecelor  populare.

“Balta sare pe spatele raței,
eu îmi usuc paltonul.
Peste gard este fiica vecinului,
ea își împletește flori în păr .

S-a înnoit cheful dorințelor,
rândunicile zboară chiuit,
și peste ele pe un curcubeu
se oglindește fericirea mea.”


“Tócsa pattog ruca háton,
szárítgatom a kabátom.
Gyepűn túl a szomszéd lánya
virágot fon a hajába.

Megfrissült a vágyak kedve,
fecskék szállnak csicseregve,
s felettük a szivárványon
tündöklik a boldogságom.”

 

Nu este întâmplătoare prezența poeziilor: Urmând curuții, Dózsa, Ultima scrisoare a lui Mikes, Kazinczi către Gellért Sándor. Fábián Imre întreabă: Oare personalitățile din cultura maghiară amintite   sunt exemple pozitive de urmat în poetică? Răspunsul la întrebarea imaginară o găsim în versurile de mai jos:

“Crezul meu întotdeauna evocă omul,
în conștiința mea simt,
omul, care cu voința muncii,
mi-a pregătit drumul.”

“Hitem mindig embert magasztal,
mióta öntudatom érzem,
embert, ki munkás akarattal
utat tör elébem.”   

Máté Imre în poezia cu titlul “Mesajul”, evocă amintirea tatălui, fiind amintirea lui cea mai clară și face legământ  pe zâmbetul mamei sale grijulii : “merită să te naști la o asemenea fericire”/”érdemes születni ilyen boldogságra”.

                           __________________________________

 Poezia care dă titlul volumului:

În vârtejul dansului 

Cine inelul scapă în fântână,
se va uita în zare, într-o clipă

Sângele va fi hăituit de iubire,
mereu, de o altă iubire

De ce ar mai reveni
cine dorul nu-l mai are

Să-i hăituie sângele iubirea,
mereu, o altă iubire

Cheful infidel să-l distreze,
în vârtejul dansului să se elibereze.



Forgó táncban


Ki gyűrűjét kútba ejti,
ha messze megy, elfelejti.

Űzi vérét a szerelem,
mindig űzi más szerelem.

Miért vágyna visszatérni,
kinek vágya nem a régi.

Űzze vérét a szerelem,
mindig űzze más szerelem.

Hetyke kedvét forgó táncban
tombolja ki a világban.

Traducere și editare  E.M. și  D.P.

Máté Imre, articole în presa bihoreană (I)

 

 “Pălăria soarelui”, Máté Imre, poezii dedicate copiilor – sub acest titlu apare articolul jurnalistului Messzer László în ziarul Fáklya din data de 18 ianuarie 1981.

În articolul respectiv jurnalistul face o recenzie a volumului de poezii „Pălăria soarelui”, a doua carte publicată și dedicată tinerilor cititori, scrisă de Máté Imre.

Spicuim din recenzie:

Primul volum apărut cu titlul “A văzut aceasta,  veverița isteață”(„Látta ezt a fürge mókus”), era o carte bine structurată, scrisă cu o tehnică ușoară, cu rime perfecte, cu un stil jucăuș, apreciată de cititori.

Volumul „Pălăria soarelui”, cuprinde optzecișitrei de poezii cu tematică rurală: natura fermecată, observată și descrisă în mediu autentic de la sat, cu momente pline de inspirație. Citind versurile copiii pot trăi clipe fericite, legate de fiecare sezon al anului ; cartea   începe cu o poezie care descrie primăvara și se termină cu poezia dedicată unui peisaj de iarnă; toate cele patru anotimpuri sunt prezente  în schimbarea lor ciclică .

Poeziile sunt scrise  de un autor inspirat; Máté Imre lucrează mult fiecare rimă dar acest efort al poetului nu se observă. Versurile scrise într-un limbaj artistic, cu un simț estetic bine conturat au un rol pedagogic pentru cititori, formându-le simțul artistic și permițând recunoașterea valorilor limbii materne . 

Publicistul Messzer László scrie despre spiritul de observație a copiilor, despre simțul lor critic care funcționează tot timpul. Copiii nu se lasă amăgiți de textul citit sau recitat, iar Máté Imre face față așteptărilor cititorilor, mai ales ale copiilor.

Volumul „Pălăria soarelui” a fost ilustrat de Hadai G. Klára. Ilustrațiile cărții ridică valoarea estetică a publicației care  ar fi fost  bine vândută dacă ar fi existat mai multe exemplare în librării.

Cântec de leagăn

A fost odată,

ca nici odată

pe cerul de diamant

o lună de aur;

și sub lună

a fost un om,

care

norocul căuta

și îl cerceta

            L-a găsit,

            n-a găsit:

              o să afli imediat,

            dar numai

               cu ochii închiși,

             prin vis.

_________________________

Un sfat


Până când ajunge,
seara adormită
să-ți fie gata
tema primită.
Cine m-ascultă,
nu o să regrete,
visul iti va fi
ca o comoară,
cea mai frumoasă
podoabă.         

_____________________________________

                                               

Vine lupul                                                 

        

În capătul grădini
umblă lupul
după pradă.
-Mielule, te rog:
Să taci, să taci!
Să latre singur
lupul
cel neastâmpărat.

Va fi observat,
va fi prins,
va fi aranjat,
pe vecie.
Tu vei fi liber,
fericit,
și încântat,
de iarbă
proaspătă,
și darnică.
 

                                                                    ___________________________

   

Traducere E.M.

Corectare , editare D.P.