Ne apropiem de sfârșitul sezonului de cusut. De ziua Iei, în data de 25 iunie, luăm o pauză de la întâlnirile noastre bilunare pănă în luna septembrie.
Facem un mic bilanț al muncii de un an printr-o expoziție cu lucrările noastre.
Ne apropiem de sfârșitul sezonului de cusut. De ziua Iei, în data de 25 iunie, luăm o pauză de la întâlnirile noastre bilunare pănă în luna septembrie.
Facem un mic bilanț al muncii de un an printr-o expoziție cu lucrările noastre.
Biblioteca Județeană Gheorghe Șincai vă invită marți 16 iunie de la ora 11.30 la lansarea cărții „Ce a rămas din tot ce a fost” de Nina Moica, cu participarea autoarei.
Volum câștigător al Premiului „Justiția memoriei”, ediția 2026, oferit de Fundația „Ana Blandiana & Romulus Rusan” și Fundația „Spandugino”
Volum nominalizat la Premiile Observator cultural pentru Memorialistică/Eseu, ediția 2026
Premiul „Monica Lovinescu” acordat de Fundația Humanitas „Aqua Forte”, ediția 2025
Acest volum este un proiect de cercetare al Centrului de Studii în Istorie Contemporană
La vârsta adolescenței, când ar fi trebuit să se gândească la studiile viitoare și să cunoască primii fiori ai iubirii, Nina Moica devine deținut politic, închisă la Jilava, Botoșani, Arad și Oradea, pentru că a făcut parte dintr-o organizație anticomunistă. Victimă a unui regim care voia să instaureze teroarea și frica de aproapele în gândirea poporului, povestea Ninei Moica - prezentată de autori sub două forme: interviu și eseu - este un fel de istorie a formării, a suferinței și a supraviețuirii în condiții adverse, ca și un adevărat manual de rezistență în fața dictaturii și a detenției.
„Dialogul ne oferă o panoramă a vieții și a oamenilor din închisorile traversate, dar ne descoperă și persoana Ninei Moica. Un om direct, dar sensibil, corect și autonom, care nu înțelege să se supună unei societăți aberante, hotărâtă să distrugă programatic tot ceea ce îi precedase, ca un copil care își devorează părinții. Un om viu, autentic, cu dureri și regrete, înfruntând greutăți nu numai în lumea comunistă, ci și în propria familie, cu care este ușor să te identifici.” (Alin Mureșan, Clara Mareș)
„Doamna Nina Moica este - un avantaj al cărții - o povestitoare dăruită și dăruitoare, care știe să narativizeze scenele din Gulag și să le descrie amănunțit. Hrănirea, spălarea, somnul, vestimentația, anchetele, prieteniile, coafura, sărbătorile religioase, bolile, nevoile fiziologice, tensiunile și înfruntările, discuțiile, crizele - toate acestea sunt relatate pas cu pas, ca într-un studiu microscopic de caz. Cine vrea să cunoască, zi de zi, viața unei deținute politice la tinerețe o poate face în mod real citind această carte plină de nuanțe și portrete, cu scene din detenție, care narează sub lupă viața în Gulagul românesc. Nu e doar viața Ninei Moica. La fel de importantă este și viața celorlalte femei întâlnite în închisori - fie ele prietene sau străine -, devenite surate în Gulag.” (Ruxandra Cesereanu)
În fiecare an, pe 15 iunie comemorăm trecerea în neființă a marelui poet român, Mihai Eminescu, ”luceafărul poeziei românești”. Deși a fost cunoscut mai ales ca poet, Mihai Eminescu a fost și prozator, jurnalist, eseist, filosof, bibliotecar, sufleur și actor, profesor, redactor, etc.
Mihai Eminescu s-a născut în Ipotești, județul Botoșani, pe 15 ianuarie 1850, fiind al șaptelea copil din cei unsprezece ai familiei Gheorghe și Raluca Eminovici.
A publicat prima sa poezie pe când avea 16 ani, ”La mormântul lui Aron Pumnul” la moartea profesorului său de limba română, însă debutul propriu-zis a fost în revista literară ”Familia” de la Oradea, revistă condusă de Iosif Vulcan, cu poezia ”De-aș avea”. Tot Iosif Vulcan a fost și cel care i-a schimbat numele din Eminovici în Eminescu.
Deși a publicat o singură carte în timpul vieții, ”Poesii”, opera sa cuprinde o largă varietate de genuri literare; multe lucrări în versuri, în proză, eseuri, articole pe teme economice sau politice au fost publicate în ziarele și revistele vremii, fiind apoi adunate în volume și publicate postum.
Geniul cu care a potrivit cuvintele, multitudinea de scrieri care au rămas în urma sa, în ciuda plecării atât de devreme din această lume, au făcut ca numele său să răzbată peste vremuri, fiind considerat cel mai mare poet național, data lui de naștere devenind Ziua culturii naționale.
Viorica Moisi
Ne apropiem de sfârșitul sezonului de cusut. De ziua Iei, în data de 25 iunie, luăm o pauză de la întâlnirile noastre bilunare pănă în luna...