Lecturi de weekend 216

„Evadare din Lagărul 14  (titlu original: Escape from Camp 14) este o carte scrisă de jurnalistul american Blaine Harden, apărută în România la Editura Corint în 2013.

Subtitlul cărții este : Incredibila odisee a unui om din Coreea de Nord până în lumea liberă.

Cartea are un cuvânt înainte de Marius Oprea care e la fel de instigator la gândire critică ca și cartea.

Pe ce fel de planetă trăim? Ce poate face omul omului! 

Cei care acceptă să fie supuși la început, vor condamna la moarte spirituală generațiile următoare.

Marius Oprea spune că prin comunism am fost aproape de scenariul descris în această carte document.

Eu spun că prin pauperizare, prin analfabetism , prin sisteme economice și politice corupte până în măduva oaselor ne întoarcem  încet și sigur în aceiași direcție.

Și ca Shin Dong-hyuk vom aștepta un moment în care universul va deschide  niște drumuri spre o lume liberă.

                                                     

Shin Dong-hyuk este considerat singurul om născut într-un lagăr de concentrare din Coreea de Nord care a reușit să evadeze și să ajungă în lumea liberă.
Cartea descrie viața în spatele gardurilor electrificate ale Lagărului 14 — un complex penitenciar de control total pentru deținuți politici. Shin s-a născut și a crescut în lagăr, unde a fost învățat să își spioneze propria familie, a asistat la execuția mamei și a fratelui său și a suferit torturi cumplite.


Lagărele de muncă din Coreea de Nord au o existenţă mult mai îndelungată decât a Gulagului sovietic şi a lagărelor de concentrare naziste. Chiar dacă fotografiile făcute din satelit sunt mai mult decât grăitoare, guvernul nord-coreean neagă prezenţa acestor închisori. Nicio persoană născută în lagăr nu a reuşit vreodată să evadeze – nimeni, cu excepţia lui Shin Dong-hyuk, care a scăpat din acel infern şi a povestit ce se întâmplă acolo.

Cartea a devenit un bestseller internațional, fiind publicat în peste 22 de țări și recompensat cu distincții importante, precum Le Grand Prix de la biographie politique în Franța.

Șezătoare la bibliotecă

 Ne apropiem de sfârșitul sezonului de cusut. De ziua Iei, în data de 25 iunie, luăm o pauză de la întâlnirile noastre bilunare pănă în luna septembrie.

Facem un mic bilanț al muncii de un an printr-o expoziție cu lucrările noastre.

Lansare de carte

 Biblioteca Județeană Gheorghe Șincai vă invită marți 16 iunie de la ora 11.30 la lansarea cărții „Ce a rămas din tot ce a fost” de Nina Moica, cu participarea autoarei.

Volum câștigător al Premiului „Justiția memoriei”, ediția 2026, oferit de Fundația „Ana Blandiana & Romulus Rusan” și Fundația „Spandugino”

Volum nominalizat la Premiile Observator cultural pentru Memorialistică/Eseu, ediția 2026

Premiul „Monica Lovinescu” acordat de Fundația Humanitas „Aqua Forte”, ediția 2025

Acest volum este un proiect de cercetare al Centrului de Studii în Istorie Contemporană

La vârsta adolescenței, când ar fi trebuit să se gândească la studiile viitoare și să cunoască primii fiori ai iubirii, Nina Moica devine deținut politic, închisă la Jilava, Botoșani, Arad și Oradea, pentru că a făcut parte dintr-o organizație anticomunistă. Victimă a unui regim care voia să instaureze teroarea și frica de aproapele în gândirea poporului, povestea Ninei Moica - prezentată de autori sub două forme: interviu și eseu - este un fel de istorie a formării, a suferinței și a supraviețuirii în condiții adverse, ca și un adevărat manual de rezistență în fața dictaturii și a detenției.

„Dialogul ne oferă o panoramă a vieții și a oamenilor din închisorile traversate, dar ne descoperă și persoana Ninei Moica. Un om direct, dar sensibil, corect și autonom, care nu înțelege să se supună unei societăți aberante, hotărâtă să distrugă programatic tot ceea ce îi precedase, ca un copil care își devorează părinții. Un om viu, autentic, cu dureri și regrete, înfruntând greutăți nu numai în lumea comunistă, ci și în propria familie, cu care este ușor să te identifici.” (Alin Mureșan, Clara Mareș)

 „Doamna Nina Moica este - un avantaj al cărții - o povestitoare dăruită și dăruitoare, care știe să narativizeze scenele din Gulag și să le descrie amănunțit. Hrănirea, spălarea, somnul, vestimentația, anchetele, prieteniile, coafura, sărbătorile religioase, bolile, nevoile fiziologice, tensiunile și înfruntările, discuțiile, crizele - toate acestea sunt relatate pas cu pas, ca într-un studiu microscopic de caz. Cine vrea să cunoască, zi de zi, viața unei deținute politice la tinerețe o poate face în mod real citind această carte plină de nuanțe și portrete, cu scene din detenție, care narează sub lupă viața în Gulagul românesc. Nu e doar viața Ninei Moica. La fel de importantă este și viața celorlalte femei întâlnite în închisori - fie ele prietene sau străine -, devenite surate în Gulag.” (Ruxandra Cesereanu)

Comemorare Mihai Eminescu

 

În fiecare an, pe 15 iunie comemorăm trecerea în neființă a marelui poet român, Mihai Eminescu, ”luceafărul poeziei românești”. Deși a fost cunoscut mai ales ca poet, Mihai Eminescu a fost și prozator, jurnalist, eseist, filosof, bibliotecar, sufleur și actor, profesor, redactor, etc.

Mihai Eminescu s-a născut în Ipotești, județul Botoșani, pe 15 ianuarie 1850, fiind al șaptelea copil din cei unsprezece ai familiei Gheorghe și Raluca Eminovici.

A publicat prima sa poezie pe când avea 16 ani, ”La mormântul lui Aron Pumnul” la moartea profesorului său de limba română, însă debutul propriu-zis a fost în revista literară ”Familia” de la Oradea, revistă condusă de Iosif Vulcan, cu poezia ”De-aș avea”. Tot Iosif Vulcan a fost și cel care i-a schimbat numele din Eminovici în Eminescu.

Deși a publicat o singură carte în timpul vieții, ”Poesii”, opera sa cuprinde o largă varietate de genuri literare; multe lucrări în versuri, în proză, eseuri, articole pe teme economice sau politice au fost publicate în ziarele și revistele vremii, fiind apoi adunate în volume și publicate postum.

Geniul cu care a potrivit cuvintele, multitudinea de scrieri care au rămas în urma sa, în ciuda plecării atât de devreme din această lume, au făcut ca numele său să răzbată peste vremuri, fiind considerat cel mai mare poet național, data lui de naștere devenind Ziua culturii naționale.

Viorica Moisi

Povești pești și corali

Expoziția aflată pe palierul etajului 1 al Bibliotecii Județene ”Gheorghe Șincai” ne spune povestea unei pasiuni inedite, cea de a face scufundări. Autorul pozelor, dr. Valentin Pantea ne aduce în atenție o mare varietate de corali și pești pe care i-a fotografiat în sejururile de la Marea Roșie.
Liniștea adâncurilor, frumusețea coralilor, îndrăzneala peștilor colorați care înoată în vecinătatea omului fără frică ne redau imaginea dominantă a adâncurilor în tonuri de albastrul.

Vă invităm încă 4 zile să vizitați expoziția.

 

Art nouveau

În palatul Vulturul Negru în anul 1922, unul dintre cei doi acţionari principali ai Palatului , Adorján Emil, a deschis un cinematograf . El a renovat un sălile de spectacole ale unui cinematograf mai vechi, care data de la 1911 aici, numit iniţial Vigadó.

 Noul cinematograf a fost redenumit Dorian (1922-1927), apoi Film-Palace (1928-1937), din nou Dorian (1937-1940).

 Dl. Adorján a înfiinţat în anul 1920 „Casa de Închiriat Filme Dorian” care avea dreptul exclusiv de a difuza filmele studiourilor americane Paramount în România.

 Cu trecerea anilor, cinematograful şi-a schimbat adesea numele: Korona 1940- 1944, apoi succesiv Aro, Lumina şi Puşkin 1945-1963, Oradea 1963-1989, Libertatea 1989-2000. 

 Adorján Emil de etnie evreiască,  s-a născut în anul 1873 la Oradea şi şi-a făcut studiile superioare la Budapesta. A fost scriitor şi ziarist, avocat de prestigiu, bancher şi important om de afaceri. A fost vicepreședinte al Baroului Oradea şi președintele Asociației Avocaților din Oradea. A ridicat vestitele Case Adorján de la intersecţia străzilor Moscovei cu Patrioţilor, precum şi, împreună cu dr. Ede Kurländer, minunatul Palat Vulturul Negru. În anul 1944, la vârsta de 71 de ani a fost deportat în lagărul de la Mauthausen, unde a murit.

poze facute in 2026

În imagine avem un balustru de scară realizat în stil Art Nouveau / Secession maghiar, situat în interiorul spectaculos al Palatului Vulturul Negru din Oradea.

Elementele sale decorative au semnificații simbolice specifice acestui curent artistic de la începutul secolului :

• Forma de con de pin / bulb: În partea superioară, piesa centrală este modelată sub forma unui con de pin stilizat sau a unui bulb vegetal închis. În simbolistica arhitecturală, conul de pin este un simbol ancestral al fertilității, regenerării, imortalității și al energiei vitale (frecvent asociat și cu glanda pineală sau iluminarea spirituală).

• Motivele geometrice folclorice (Triunghiurile și Rozeta): Structura principală îmbină liniile curbe organice cu o geometrizare riguroasă caracteristică ramurii Secession. Triunghiurile inversate și rozeta florală (roata cu spițe/floarea vieții) de la bază sunt împrumutate din arta populară și artizanatul tradițional. Curentul Secession din Transilvania, promovat aici de arhitecții Marcell Komor și Dezső Jakab, urmărea redescoperirea identității locale prin stilizarea motivelor folclorice și integrarea lor în clădiri monumentale moderne.

The Encyclopedia of AI - enciclopedie scrisă de inteligența artificială

S-a lansat The Encyclopedia of AI, un site experimental gratuit de referință publică pentru explorarea inteligenței artificiale. Este conceput pentru studenți, educatori, bibliotecari și cititori care își doresc un punct de plecare organizat, cu grupuri de subiecte, căutare și link-uri către surse autorizate. E o inițiativă de weekend pentru că nu am putut găsi ceea ce căutam pe alt site.


În prezent, există 377 de articole care acoperă 20 de grupuri de subiecte - de la istoria domeniului și conceptele tehnice de bază, până la IA în educație, biblioteci, asistență medicală, guvern, drepturi de autor, mediu, efectele cognitive ale utilizării acestor instrumente, dezbaterile despre siguranță și aliniere și întrebările culturale și economice despre care toată lumea se dezbate acum. Fiecare articol este scris într-un limbaj simplu și este conceput ca o orientare, nu ca o autoritate citabilă.

  Fiecare articol are o clauză de declinare a responsabilității clar etichetată în partea de sus, care explică acest lucru. Site-ul nu este un substitut pentru literatura primară; este un punct de intrare în literatura de specialitate, de tip enciclopedic. Fiecare articol are o listă atent selecționată de surse autorizate: lucrări evaluate de colegi, rapoarte guvernamentale, documente primare și cele mai bune relatări jurnalistice pentru cititorii care doresc să aprofundeze tema. Aceste liste de surse sunt locul unde se desfășoară adevărata lucrare de referință.

Fiecare articol are un link privat „sugerează o îmbunătățire” și o evaluare a utilității de cinci stele. Feedback-ul cititorilor nu este niciodată afișat public (merge doar la mine/ autor), și influențează direct modul în care un articol este regenerat  sau corectat.

 Aceasta este partea experimentului care mă interesează cel mai mult: dacă o lucrare de referință care își recunoaște deschis originile IA și care invită la corectarea răbdătoare la care bibliotecarii și educatorii sunt unici, ajunge să fie demnă de încredere în timp.

Câteva lucruri pe care cred că  publicul le-ar putea găsi deosebit de utile:

• Capitolul  IA și Biblioteci adună intrări despre întrebările care li se adresează personalului bibliotecar în prezent: utilizarea IA la nivel de colecție, implicațiile pentru biroul de referințe, libertatea intelectuală și conținutul generat de IA, îmbogățirea catalogului bibliotecilor, confidențialitatea utilizatorilor în era căutării mediate de modele și așa mai departe.
• Capitolul  IA și Educație acoperă teme  corespunzătoare  învățământului preuniversitar și superior: alfabetizarea IA, plagiatul și evaluarea în era LLM, sistemele de meditații, dezbaterile despre descalificare, utilizările accesibilității și tensiunile din cadrul pregătirii profesorilor.
• Capitolul Efectele Cognitive și Psihologice ale IA (descărcarea cognitivă, prejudecata de automatizare, memoria transactivă, regresia competențelor și așa mai departe) este cel către care aș îndruma mai întâi un coleg atent dacă l-ar întreba: „Ce ar trebui să citesc despre ce ne fac aceste instrumente, nu despre ce facem noi cu ele?”.
• 
  
• Dezbaterile Recomandate de pe prima pagină rotesc prin întrebările controversate: drepturile de autor, mediul, educația și utilizarea militară; și încearcă să prezinte pozițiile principale în mod echitabil, mai degrabă decât să aleagă o tabără.
• O căutare simplă este disponibilă pe întregul site, iar fiecare articol afișează intrările relevante și sursele selectate alături de textul principal.

Site-ul se află la adresa encyclopediaofai.com.

Steve Hargadon
Library 2.0
admin@library20.com