29 iulie 2015
Invitatie - 2 august - A doua zi a Conferintei Internationale -Descoperă-te pe tine.
28 iulie 2015
EPISCOPUL DR. NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI (1903-1960)
EPISCOPUL MARTIR DR. NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI (1903-1960)
Nicolae Popoviciu s-a născut la 29 ianuarie 1903 în localitatea Biertan, primind la botez numele Nicolae. Şcoala primară a urmat-o la şcoala săsească din Biertan, învăţând limbile maghiară şi germană. Apoi a urmat liceul la Dumbraveni, Şcoala Normală din Sibiu şi Liceul Andrei Şaguna din Braşov. Şi-a îndreptat apoi paşii la Academia Teologică Andreiană din Sibiu, cu dorinţa de a sluji Biserica lui Dumnezeu şi Neamul Românesc. A fost un student eminent, publicând încă din anii studenţiei studii şi articole, având o activitate intensă în cadrul Societăţii studenteşti Andrei Şaguna, al cărui preşedinte a si fost în anul IV.
Remarcat de mitropolitul Nicolae Bălăn, care l-a luat sub îndrumarea şi oblăduirea sa, Nicolae Popoviciu îşi complectează studiile la vestita Academie Teologică de la Cernăuţi, unde obţine în anul 1931 titlul de licenţiat cu teza "Începuturile nestorianismului" lucrare alcătuită sub îndrumarea profesorului Vasile Loichiţa. Apreciindu-i calităţile intelectuale şi morale, mitropolitul Nicolae Bălăn l-a trimis la studii post-universitare, timp de patru ani, în Grecia, unde audiază cursurile renumiţilor teologi Hristu Andrutos şi Panaiot Bratsiotis, iar apoi in Germania, la Facultatile de Teologie si Filozofie din Műnchen, Tűbingen, Leipzig şi Breslau.
La 1 septembrie 1929, mitropolitul Nicolae Bălăn l-a hirotonit diacon celib în catedrala din Sibiu. În urma studiilor şi-a intocmit şi susţinut teza de doctorat cu tema Epicleza euharistică, la Cernauţi. La 20 septembrie 1932 a fost numit profesor de Dogmatică şi Apologetică la Academia Teologică din Sibiu, unde a mai predat Omiletica şi Limba greacă. Ca profesor la Sibiu a publicat numeroase articole şi studii în paginile revistelor sibiene Revista Teologică şi Telegraful Român, precum şi în Lumina Satelor, Viaţa Ilustrată, etc.
În anul 1934 a fost hirotonit preot, iar în anul 1936 a fost ales episcop al Oradiei. Ca episcop al Oradiei şi-a îndreptat atenţia spre problemele cu care se confrunta atunci Biserica. A fost un stralucit orator şi un foarte bun organizator şi supraveghetor al vieţii şi activităţii bisericeşti a preoţimii.
O atenţie speciala a acordat predării religiei în şcoli şi îndrumării religioase, morale şi patriotice a tinerior. Ca fost profesor universitar de teologie a acordat o atenţie specială Academiei Teologice din Oradea, sprijinindu-i pe profesori în activitatea lor didactică şi publicistică. A intocmit un nou regulament al Academiei, interesându-se îndeaproape de buna ei funcţionare.
Episcopul Nicolae Popoviciu s-a remarcat şi pe tărâm administrativ- gospodaresc.
Nicolae Popoviciu a preluat o data cu cârja episcopală şi sarcina de a
edifica noua catedrală; aşa cum reiese din cuvântarea ţinută la prima Adunare Eparhiala pe care a prezidat-o la 30 mai 1937.
Stăpânirea horthystă instaurată în septembrie 1940 a spulberat pur şi simplu toate planurile şi jertfele depuse pentru noua catedrală. Activitatea desfăşurată pe multiple planuri a tânărului şi energicului episcop a fost întreruptă brutal de Dictatul de la Viena, care a avut consecinţe dramatice pentru românii transilvaneni. Episcopul martir Nicolae Popoviciu a fost arestat la 4 octombrie 1940 de autorităţile horthyste şi expulzat peste graniţa, împreună cu un grup de 283 de intelectuali şi fruntaşi români, înbarcaţi în şapte vagoane de marfa.În aceste condiţii grele reşedinţa episcopală a fost mutată la Beiuş, iar Academia Teologică la Caransebeş şi Timişoara.
În septembrie 1941 Nicolae Popoviciu a participat împreuna cu alţi ierarhi din Ardeal şi Banat la cunoscuta misiune bisericească din Basarabia şi Transnistria, timp de cinci săptămâni cu slujbe şi acţiuni caritabile pentru românii eliberaţi de sub ocupaţia sovietică. În 1942 a organizat el însuşi o misiune în Transnistria şi Ucraina, iar în primăvara anului 1945 o a treia misiune, pe front, in Cehoslovacia, pentru întărirea şi încurajarea soldaţilor români.
După război şi-a restabilit reşedinţa la Oradea încercând să depăşeasca situaţia dezastruoasă provocată de razboi. Dar la scurt timp ţara a ajuns sub noul regim comunist impus de Uniunea Sovietică, iar Biserica a fost supusă unei crunte prigoane. Episcopul Nicolae Popoviciu asumându-şi toate riscurile, a condamnat cu mult curaj regimul comunist şi a luat o atitudine faţăde acţiunile oficiale împotriva vieţii religioase. Prin predici, diverse cuvântări şi alte acţiuni împotriva propagandei oficiale a statului comunist, episcopul Nicolae Popoviciu şi-a manifestat deschis dezacordul faţă de politica dusă împotriva Bisericii. Prin proteste oficiale, prin memorii şi cuvântări fulminante a infierat desfiinţarea educaţiei religioase în şcoli şi amestecul brutal al statului în activitatea şi viaţa Bisericii.
În predica din ziua de Anul Nou (Praznicul Taierii Împrejur) a luat o atitudine tranşantă faţă de ideologia comunistă. A protestat şi pentru scoaterea Religiei din şcoala românească. Episcopul Nicolae Popoviciu era pe deplin conştient de primejdiile şi riscurile la care se expune prin atitudinile sale, dar cu toate acestea a pus mai presus decât orice altceva Biserica lui Hristos, pe care era convins ca nici porţile iadului comunist nu o vor putea invinge.
Datorită luptei sale deschise cu Statul comunist, episcopul Nicolae Popoviciu a fost pensionat din oficiu la 5 octombrie 1950, la vârsta de 47 de ani şi i s-a fixat domiciliul forţat la Mănastirea Cheia (Prahova).
Epicopul dr. Nicolae Popoviciu a trecut la cele veşnice la 20 octombrie 1960, în casa părintească din localitatea Biertan, fiind înmormântat în satul natal. În anul 1992 osemintele sale au fost strămutate în Oradea la Biserica cu Luna (23 august), în prezenţa Mitropolitului Antonie Plamadeală şi a episcopului Ioan Mihălţan.
dr. Ioan Ghitea
POVESTEA ŞCOLII MELE
POVESTEA ŞCOLII MELE
-REZUMAT-
„Rădăcinile nu reprezintă doar trecutul arborelui,
ci factorii de supravieţuire”.
(PF Cristodoulos, vol. Europa nostra, p. 18)
Lucrarea intitulată „Povestea şcolii mele 1990 - 2012”, îşi propune aducerea cât mai aproape a foştilor şi actualilor dascăli, a foştilor şi actualilor elevi, un arc peste timp între generaţiile de profesori şi elevi, pentru cunoaşterea istoriei trecute şi a oamenilor care şi-au legat destinele de evoluţia Liceului Teoretic „Aurel Lazăr” din Oradea, o punte de legătură între trecut, prezent şi viitor.
Este meritul celor care, în vremuri tulburi create de evenimentele anului 1989, au avut tăria să meargă mai departe şi să pună piatra de temelie unei unităţi şcolare în limba română, cu deschidere spre toţi cei care venind aproape de fondatorii săi, începând cu anul 1990, să parcurgă, la bine şi la rău, drumul sinuos ce-i fusese hărăzit.
„Născut din durerea mută a unei demnităţi ofensate nedrept după vremurile tulburi din decembrie 1989. Tributul lacrimilor zdrobite s-a răsucit în torţa vie a trudei în faptă şi cuvânt ca şcoala românească să fie stăpână la ea acasă în Patria Română. Durerea, amărăciunea, dorul de dreptate şi izbândă se torceau în fuiorul zilelor şi nopţilor în care făceam cărare pe la stăpânii vremelnici ca să te avem sălaş de învăţătură. Am simţit atunci mirosul trădării, subtirimea solidarităţii sufletelor mici speriate de risc, dar şi puterea caracterelor mari care ştiu să se dăruiască pentru cauzele drepte ale neamului românesc”(prof. Doina Sfârlea, fost director şi membru fondator al liceului).
Născut, deci, ca şi pasărea Phoenix, liceul merită a fi supus unui studiu în care să fie antrenaţi autorii principali ai fondării sale în anul 1990 dar şi, foştii educatori, mentori şi învăţăcei care au păşit, cândva, pragul acestei instituţii situate la graniţa de vest a României.
Pornind de la aceste considerente, argumentele, motivele sunt atât de natură ştiinţifică cât şi de natură pedagogică şi metodică.
Lucrarea a fost gândită şi structurată pornind de la materialul bibliografic edit, precum şi de la interviurile realizate de grupul ţintă al proiectului. Astfel, ea cuprinde patru mari capitole: Descrierea proiectului de cercetare, Spiritul lăzărist, Particularităţile vieţii lăzăriste în internat şi în afara acestuia, Oamenii de lângă noi, cărora li se adaugă o parte introductivă intitulată În loc de introducere care abordează problema, pe scurt a istoricului Liceului Teoretic „Aurel Lazăr” din Oradea şi o parte finală, intitulată simbolic Dincolo de cuvinte.
Prin obiectivele urmărite s-au vizat: dezvoltarea capacităţilor de comunicare între generaţii şi medii de viaţă diferite; valorificarea propriei cercetări prin realizarea unei lucrări şi a unei expoziţii cu mărturii ale celor care au fost profesori şi elevi în liceu, la începuturile acestuia şi nu numai; identificarea spiritului de a fi profesor şi elev în liceul nostru folosind metodele de investigare specifice istoriei orale.
Pentru realizarea acestui studiu de caz s-a creat grupul ţintă. El cuprinde un număr de 13 elevi ( 4 elevi din clasa a XI-a C, 4 din clasa a XI-a D şi 5 elevi din clasa a XII-a B).
Reunind elevi cu vârste cuprinse între 17 şi 18 ani, grupul care s-a ocupat de intervievarea celor mai importante persoane care şi-au legat sau îşi leagă, în continuare, numele de această instituţie, dispun şi de o mică experienţă în ceea ce priveşte interviul ca metodă de realizare e unei lucrări ştiinţifice deoarece, până în prezent, interviul uzitat a fost cel scris şi filmat, nu înregistrat
Prin ochii generaţiilor de elevi şi dascăli, care au păstorit destinele şcolii în etape de existenţă diferite, actuala generaţie poate reconstitui mental, vizual, imaginar dar, paradoxal, în acelaşi timp şi realist, viaţa de odinioară a şcolii.
„Noi am trăit la noi acasă, avem păcatele noastre pe care le știe și Dumnezeu și pentru care mai plătim, dar asta nu înseamnă să nu ne scoatem în față ceea ce avem bun în noi. Nici Dumnezeu nu ne poate ierta dacă nu ne scoatem darurile pe care ni le-a dat în față și nu ne folosim talanții cu care ne-a înzestrat” (prof. Doina Sfârlea, fost director şi membru fondator al liceului).
Prin folosirea interviului ca modalitate principală pentru identificarea principalelor aspecte ce au marcat viaţa şi activitatea unor cadre didactice ale liceului sau a unor foşti elevi, actualmente parte dintre ei cadre didactice de diferite specialităţi, am putut descoperi sentimentele, trăirile, dorinţele, speranţele şi nu în ultimul rând, hotărârea şi dăruirea pe care le-au nutrit în momente de răstrişte o parte dintre cei care au contribuit la înfiinţarea şcolii. În faţa acestor oameni „eroi”, cuvintele par de prisos, mult prea puţine şi sărăcăcioase pentru a înţelege că acasă înseamnă în ţara ta, că educaţia nu are culoare politică, rasă, religie, apartenenţă etnică şi că, indiferent de etnie elevii au aceleaşi drepturi de a învăţa şi deveni persoane responsabile în viitor.
„Avem foarte multe fotografii şi am încercat să le adunăm toate, într-un spaţiu pe care l-am numit ,,Cartea de aur” a şcolii, unde sunt poze cu clasele, diriginţii cu clasele de absolvenţi, poze din momentul în care am intrat în şcoală şi se desfăşurau activităţi administrative (...)”.(Ioan-Vasile Micu, profesor de fizică, directorul actual al liceului)
Cetatea Piatra Șoimului
Cetatea medievală Piatra Șoimului, azi în ruine, este așezată la 5 km. La Nord de orașul Aleșd, în inima Munților Plopișului. De-a lungul evului mediu această cetate a constituit centrul economic și militar al așezărilor de pe cele două ver –sante ale Munților Plopișului.
Formele sub care găsim amintită cetatea în documentele medievale sunt: Solunkeu - 1306, Zolmuskyu – 1367,Castrum Solyomkev -1394, Solymko 1588, Solyomko -1630. Tradiția spune că cetatea și-a luat denumirea de SOLYOMKO (Piatra Șoimului) de la faptul că la începutul construirii cetății, între stânci s-au găsit multe cuiburi de șoimi.
Cetatea Piatra Șoimului este atestată documentar prima oară la 1306 când cu ocazia unei pricini lămurite în fața capitlului orădean sunt amintiți și ” Caste-lanii Szodosz”. - Castelan al cetății și Adrian și Paul fratele lui Bud; ca reprezen-tanți ai stăpânului lor Iacob Borșa.
Fără îndoială cetatea este mult mai veche, constrită în a doua jumătatea a sec. al XIII-lea de cei care au fost primii stăpâni ai domeniului, judele Paul sau fiul acestuia Nicolae , Voievod al Transilvaniei .
Domeniul cetății a avut mai mulți stăpâni, trecând pe rând în stăpânirea Voievodului Transilvaniei, a Coroanei ungare, iar în cele din urmă în anul 1618 ajunge în posesia lui Gavrilaș Movilă , fostul domn al Țării Românești ( iunie 1618 - iulie 1620) care s-a adăpostit în Transilvania împreună cu mama sa și cu fratele său mai mic.
Gavrilș Movilă moare la 25 Mai 1637, iar domeniul ajunge în posesia lui Gheor-ghe, fiul mai mare al lui Rakoczi I, care atunci era mare căpitan al cetății Oradea.
În 1658, Gheorghe Ștefan prelua în numele lui Constantin Șerban de la reprezentanții lui Gh. Rakoczi cetatea Piatra Șoimului , cu toate bunurile aparți-nătoare, pentru suma de 3232 taleri, ”bani aflători în restanță pentru cetatea Solyomko care se adaugă la cei 1000 de taleri dați mai înainte.
În 1660, odată cu ocuparea Oradiei de catre turci, întregul Bihor va cădea în mâna noilor stăpâni, iar Cetatea Piatra Șoimului va fi predată turcilor chiar de către preotul cetății și v-a deveni bastion al stăpânirii otomane asupra acestor meleaguri.
Între anii 1703 – 1711 domeniula fost în propietetea lui Francisc Rakoczi al II –lea. După distrugerea cetății (1711) de catre imperiali începe o nouă eră în istoria domeniului din care se desprind mai multe teritorii: teritoriul dintre Barcău și Bistra , domeniul Borodului și domeniul Aleșdului, care ajunge în posesia familiei Bethlen.
Astfel istoria domeniului Piatra Șoimului ia sfârșit.
Traditii si obiceiuri BUDUREASA
Poze de familie- comuna Budureasa.
Casatoria si nunta
Viitorii miri se cunosteau la șezatoare ,targ,claca,higheghe,la locul de munca.
In trecutul indepartat,in localitate au fost realizate unele casatorii fara ca tinerii sa se cunoasca inainte de nunta.Asemenea cazuri au fost rare si erau aranjate de parintii viitorilor soti.
Petitul
Atat petitul,cat si nuntile au loc numai in chișlegi(nu in posturi).De obicei in petit se merge in zilele de luni,joi ori duminica.Inainte de petit,parintii viitorului mire trimit un om de icredere la parintii fetei sa-i intrebe daca îi primesc.Acasta mergea de obicei dimineata devreme ori seara tarziu,sa nu-l stie lumea,pentru a putea pastra secretul in caz de refuz.
Chemarea la nunta
La nuntile fara cinste(daruri)chemarea se face in ziua evenimentului,fara”țovuri”.La nuntile cu cinste,la fiecare nunta sunt doi chematori-faciori ,neamuri ori prieteni cu mirii.Pentru fiecare chemator se pregateste cate un țov(un bat de 1m lungime si 3 cm diametru),impodobit cu „carpe”(baticuri)albe,rosii,negre,batiste toate inflorate,tricolor,busuioc.Chematorii,imbracau portul popular local,potrivit anotimpului.
Pregatirea pentru nunta
Familiile chemate la nunta,care sunt neamuri ori vecini cu mirii,in saptamana pregatirii mancarii pentru nunta,duc ajutoare:o gaina,oua,faina,ulei ,zahar,orez,varza e.t.c.,la parintii mirilor(acest ajutor este un fel de imprumut).
Cortul este impodobit sambata dimineata cu țoluri,cuverturi,felegute,icoane,verdeata,panglici din hartie,o adevarata expozitie de arta populara.
Sambata seara(la nuntile care se desfasurau duminica)la casa mirelui,se pregateste zăslăul:un bat lung de 2 1/2m cu diamatrul de de 5-7 cm,impodobit cu o carpa rosie ori neagara inflorata,de dupa cap,un jolj,mai multe baticuri colorate(carpe),batiste si in varf cu un țangalau si busuioc.Zăslăus este ales un fecior caruia îi traiesc parintii,care stie sa joace bine,sa horeasca si sa poarte(sa joace) zăslăul.
Nunta propriu- zisa
Se organizeaza alaiul:primii sunt chematorii,zaslausii si apoi muzicantii.Sunt urmati de mire,insotit de nasi si nuntasi.Alaiul mirelui condus de graitor porneste spre casa miresei,cu sticle de bautura,jucand
si descantand,unde a avut loc” gatitul”(imbracatul) acesteia in costum popular ,iar pe cap cununa cu“cotatori”(oglinzi) .
Mirii impreuna cu alaiul merg la biserica pentru cununia religioasa .In timpul cununiei ,daca mireasa reuseste sa-l calce pe mire pe picior se spune ca ea va conduce in casa si va fi ascultata in toate.
Dupa iesirea de la cununie,muzicantii,nasii,chematorii si nuntasii se indreapta la casa mirelui .Se continua cu joc ,voie buna si servitul mesei.Dupa ce se incheie cu servitul mesei,graitorul invita nuntasii la cinstirea miresei.Primul care o cinsteste si o ia la joc este mirele,urmat de nasi ,parinti,rude apropiate,apoi ceilalti nuntasi.
Graitorul anunta numele celui care o cinsteste si striga darul oferit:bani,perne,toluri s.a.
Dupa cinste are loc”invelitul miresei”,in prezenta mirelui si a celor doua femei “impletitoare”.Mireasa , stand pe scaun,tine in poala un pup(colacel de paine)ca simbol al fertilitatii si rodniciei pantecelui.Mirele confectiona indreaua pentru conci(coc)din ramura de prun.Impletitoarele (invelitoarele)luau cununa de pe capul miresei,ii desfaceau cozile si legau parul cu o panglica.Mai sus, in spate,aproape de crestetul capului,ii faceau doua codite pe care le petrecea pe sub indrea,facandu-I conci.Pe urma o inveleau la cap cu un batic mare alb ori bordo inflorat,peste care aseza din nou cununa.Mireasa ii dadea mirelui sa muste din pupul tinut in poala.
Mirii ,impletitoarele si 2-3 reprezentanti din partea mirelui sunt asteptati la casa miresei,unde are loc cinstirea mirilor de catre nuntasii miresei.
Sursa:
Budureasa:file de monografie/Maria Goina-Beius,Buna Vestire,2010
Din folclorul obiceiurilor bihorene /Ion Brad
Imagini din Salonta
Subiect: Sfatul popular raional / Városháza
Localitatea: Salonta / Nagyszalonta
Descriere: Clădirea a fost construită după planurile arhitectului de origine salontană, Székely László în anii 1906-1907. /
Az épületet Székely László nagyszalontai születesű műépitész tervei alapján épitették 1906-1907-ben.
Datare temporară: 1960
Contributor: Biblioteca Municipală „Teodor Neş” Salonta
Subiect: Baia comunală / Közfürdő
Localitatea: Salonta / Nagyszalonta
Descriere: A fost deschisă la data de 12 iunie 1965, lângă ştrand şi grădina publică. /
1965 június 12-én nyilt meg a népkert és a strand mellett.
Datare temporară: 1970
Contributor: Biblioteca Municipală „Teodor Neş” Salonta
Subiect: Sinagoga neologă / Neológ zsinagóga
Localitatea: Salonta / Nagyszalonta
Descriere: Piatra de temelie a fost aşezată la 29 martie 1885. A fost construită de meşterul local Borbély János pe baza proiectului lui Székely Mihály. A fost sfiinţită la 23 septembrie 1886. Numărul enoriaşilor era în jur de trei sute. La 25 august 1989 se începe demolarea clădirii. Comunitatea evreiască este în scădere, nu o mai poate întreţine, renova. /
Az alapkövet 1885 március 29-én tették le. Borbély János helybeli mester kivitelezte Székely Mihály terve alapján. 1886 szeptember 23-án szentelték fel. Az izraelita vallásúak száma háromszáz körüli volt. 1989 augusztus 25-én megkezdik a zsinagóga lebontását. A hitközösség, apadó száma miatt, már nem képes fenntartani, renoválni.
Datare temporară: 1970
Contributor:Biblioteca Municipală „Teodor Neş” Salonta
p.4Subiect: Cinematograf / Mozi
Localitatea: Salonta / Nagyszalonta
Descriere: Construcţia clădirii a început la 6 decembrie 1960. A fost inaugurat în seara zilei de 19 februarie 1962, prin proiecţia filmului S-a furat o bombă, în regia lui Ion Popescu Gopo. /
Az épületet 1960 december 6-án kezdték felépiteni. 1962 február 19-én este volt a hivatalos megnyitó, Ion Popescu Gopo Elloptak egy bombát cimű film vetitésével.
Datare temporară: 1963
Contributor: Biblioteca Municipală „Teodor Neş” Salonta
23 iulie 2015
Invitatie - 2 august - A doua zi a conferintei internationale -Descoperă-te pe tine.
Descoperă-te pe tine! conferința internațională 1-3 august 2015
- Obiectiv:Dece este necesar sa ma
dedic profesiilor tehnice si a meseriilor ?
- Obiectiv:De ce este necesar sa ma
dedic profesiilor in domeniul educatiei, culturii si artei?
- Prezentarea proeictului:
Combaterea Violentei
- Prezentarea proiectului:
“Daruieste ajutor pentru un zambet de multumire”
- Moderator si
prezentator domeniul civic: psiholog
dr. Alin Cretu
- Prezentarea proiectului :
Implicatiile civice ale sindicatului “Forum”
- Prezentarea proiectului: ADOR- Asociatia DOWN
Oradea si cultura blandetii
Consolidarea Europei prin intermediul Bibliotecilor Publice
STRENGTHENING EUROPE THROUGH PUBLIC LIBRARIES -OPEN METHOD OF COORDINATION GROUP Rezumat În 2023, Consiliul Uniunii Europene a aprobat un ...


































