A aparut recent la Editura Canon din Bistrita, teza de doctorat a colegei noastre Luminita Moga. O felicitam pentru efortul depus si va lasam sa va faceti o imagine asupra personalitatii complexe a juristului si profesorului Victor Onisor prin intermediul Argumentului lucrarii
Un nume nou în istorie, ca în oricare alt domeniu al culturii scrise, se obţine greu,se plămădeşte cu efort, iar profesorul Victor Onişor nu face excepţie de la regulă. Născut pe plaiuri năsăudene, în Zagra la 19 iunie 1874, fiul unei familii de ţărani fruntaşi, Ion şi Ana, student la Budapesta, dobândeşte o solidă formaţie intelectuală printr-un contact nemijlocit cu ştiinţa europeană, ajunge mai apoi avocat destoinic, profesor admirat de studenţi, un om politic important al Partidului Naţional Român. A debutat în viaţa publică încă de pe vremea studenţiei, în anul 1894, în momente de efervescenţă politică naţională pentru românii din Austro-Ungaria, participând la acţiunile prilejuite de evenimentul Memorandumului.
Personalitate marcantă a vieţii politice, militare şi culturale a Năsăudului, şi-a finalizat studiile la Budapesta în anul 1901 şi s-a reîntors la Bistriţa unde a profesat meseria de avocat. Pe lângă avocatură a îmbrăţişat cariera politică pronunţându-se cu vehemenţă împotriva pasivismului politic. A fost un membru marcant al Partidului
Naţional Român din Transilvania, participând la alegerile locale din 1906, 1908, 1910 şi
1919.A acţionat în slujba intereselor naţiunii române. Victor Onişor s-a pus în slujba poporului român, în special al năsăudenilor, apărând interesele lor în faţa sistemului juridic austro-ungar discriminatoriu. Astfel, în anul 1903 va edita „Revista Bistriţei”, cu scopul de a aduna „pe toţi oameni de bine din împrejurimea aceasta ... doritori de progres şi concentrarea vieţii româneşti pe tărâm social, economic şi cultural”
Pentru meritele sale deosebite a fost ales membru al Comitetului Executiv al P.N.R. În această calitate, Victor Onişor, în luna octombrie a anului 1918, a participat la şedinţa istorică a Partidului Naţional Român din 12 octombrie 1918 de la Oradea, iar la 1 decembrie 1918 a participat la Alba Iulia la înfăptuirea Marii Uniri, fiind delegat al Năsăudului.
În anul 1919 a fost ales deputat de Năsăud în Adunarea Constituantă a României. După realizarea dezideratului unităţii naţionale, în perioada 4 decembrie 1918 – aprilie 1920 a făcut parte din Consiliul Dirigent, fiind secretarul general al Resortului
Afacerilor Interne, colaborator de bază al lui Iuliu Maniu.
După actul de Unire de la 1 Decembrie 1918, Victor Onişor a făcut parte din elita intelectualităţii, şi a fost chemat să preia o funcţie importantă în cadrul Consiliului Dirigent, fiind desemnat secretar general al Resortului de Interne. Această funcţie îi va permite să contribuie la organizarea administrativă a României Întregite, prin proiecte de legi, ordine circulare, regulamente publicate în Gazeta Oficială a Consiliului, absolut necesare în acel moment. A avut un rol decisiv tocmai datorită pregătirii sale ştiinţifice deosebite, precum şi a abilităţilor de bun organizator, fiind foarte meticulos. A organizat legislaţia privind funcţionarii publici, considerându-i decisivi în bunul mers al societăţii.
Demne de menţionat sunt preocupările sale în domeniul administraţiei publice, modul în
care a acomodat legislaţia Transilvaniei cu cea a Vechiului Regat. Fiind un specialist în dreptul administrativ, având funcţia de secretar al Consiliului Dirigent, a fost omul din umbra lui Iuliu Maniu, iar uneori chiar l-a înlocuit. Experienţa practică dobândită ca avocat, interesul permanent pentru limba română, articolele publicate în gazetele locale şi naţionale l-au recomandat şi l-au impus
în faţa Consiliului Dirigent. În perioada imediat următoare (şedinţa din 22 septembrie1919 – n.n.), prin Ordinul 1512 a fost numit profesor titular la Facultatea de Drept administrativ şi financiar a Universităţii din Cluj, începând cu data de 1 octombrie 1919.
A fost preocupat de istoria dreptului românesc, publicând în anul 1923 „Tratatul de drept administrativ român”.Devenind profesor de drept administrativ şi financiar la Universitatea „Ferdinand I” din Cluj, unde va fi iubit şi apreciat de studenţi, între anii 1922 - 1923; 1928 - 1929 va
fi decan al Facultăţii de Drept. Activitatea de profesor s-a împletit în mod fericit cu cea de autor al unor studii importante de specialitate, cum ar fi: „Tratatul de drept administrativ român (1923)”, „Istoria dreptului român”, „Legiuirea ţării noastre”; în anul 1931 a publicat un studiu critic intitulat: ”Venitul naţional, reforma monetară şi criza economică specială din România
REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT
VICTOR ONIŞOR (1874 - 1932)
Juristul şi profesorul. Monografie istoric
CUPRINS
INTRODUCERE……………………………………………………………………………………….….5
CAPITOLUL I. SCRISUL ISTORIC DESPRE VICTOR ONIŞOR…………………………………8
CAPITOLUL II. FAMILIA ŞI ŞCOALA
II. 1. Familia………………………………………………….…………..…………………….…..13
II. 2. Studiile primare, gimnaziale şi universitare………………………………………….…..…..18
II. 3. Afirmarea tânărului student în mişcarea naţională………………………………….……..…24
CAPITOLUL III. AVOCATUL MILITANT NAŢIONAL
III. 1. Membru al Partidului Naţional Român…………………………………………….…….…29
III. 2. Activitatea publicistică în slujba afirmării naţionale...............................................……...…35
III. 3. Traducător şi culegător de folclor ..........................................................................................69
CAPITOLUL IV. IMPLICAREA POLITICĂ ÎN REALIZAREA ŞI CONSOLIDAREA UNIRII DE
LA ALBA-IULIA
IV. 1. Victor Onişor în anii Primului Război Mondial………………………………………….…79
IV. 2. Participarea la organizarea Adunării de la Alba-Iulia………………………………………82
IV. 3. Membru al Consiliului Dirigent…………………………………………………….……….99
CAPITOLUL V. ÎNTRE CATEDRA UNIVERSITARĂ ŞI POLITICĂ
V. 1. Întemeietor şi consolidator al Facultăţii de Drept a Universităţii Daciei Superioare...…....107
V. 2. Specialist în drept administrativ şi istoria dreptului românesc.........................................…115
V. 3. Victor Onişor în vâltoarea vieţii politice interbelice...........................................………….143
CAPITOLUL VI. URMAŞII FAMILIEI VICTOR ONIŞOR
VI. 1. Afirmare profesională……………………………………………………………………157
VI. 2. Destinul descendenţilor direcţi ai lui Victor Onişor......................………………………159
CONCLUZII………………………………....…………………………………………………………165
BIBLIOGRAFIE……..…………………………...…………………………………………...……….170
ANEXE………………………………………....………………………………………………...……..179
