Lichidarea Bisericii Greco-Catolice din Ucraina
Câțiva din conferențiarii de la Kiev, alături de Arhiepiscopul greco-catolic Sviatoslav Sevciuc. Foto: Captura youtube.
Istoria este, cu siguranţă, „învăţătoare a vieţii”, după cum spunea Herodot, şi cei care nu învaţă din greşelile trecutului riscă să le repete. Aşa am simţit participarea mea la conferinţa internaţională de la Kiev din 4 martie 2021. Invitaţia am primit-o prin intermediul dnei prof. Laura Stanciu (conf. Univ. dr. la Universitatea 1 decembrie din Alba Iulia) care m-a pus în legătură cu dl. dr. Oleh Turiy, directorul Institutului de Istorie Eclesiastică din cadrul Universităţii Catolice Ucrainiene de la Kiev. Şi pentru că era un subiect de istorie familiar precupărilor mele, adică persecuţia îndreptată împotriva Bisericii Greco-Catolice, am răscolit „cufărul” de date din arhive şi biblioteci. Surpriza a fost ca şi în „Colecţiile Speciale" ale Bibliotecii Județene Bihor, să găsesc destule date care vorbeau, sigur, răstălmăcit şi într-o manieră proletcultistă despre „duşmanii poporului”. „În presa comunistă a vremii au apărut articole calomniatoare la adresa Bisericii Catolice: „Vaticanul agentură a imperialismului american”, „Ne scriu oamenii muncii de confesiune catolică despre denunţarea Concordatului cu Vaticanul”. Sursa: Colecția ziarelor vechi din cadrul „Colecții Speciale” ale Bibliotecii Județene „Gheorghe Șincai” Bihor. Scânteia nr. 1178/24 iulie 1948, p. 1,4; nr. 1179/25 iulie 1948, p. 3). Așa că pentru o cercetare temeinică, musai să intri și în bibliotecile publice.
Dar să trecem la subiect. În data de 4 martie 2021 s-au împlinit 75 de ani de la lichidarea Bisericii Greco-Catolice din Ucraina, prin pseudo-sinodul de la Liov/Lvov (Ucraina) din 4 martie 1946, moment de tristă amintire pentru fraţii noştri ucrainieni, când autorităţile comuniste au unificat prin forţă şi teroare greco-catolicismul cu ortodoxia moscovită. În amintirea acestui eveniment istoric, Institutul de Istorie a Bisericii al Universităţii Catolice Ucrainiene din Kiev a organizat o conferinţă internaţională cu tema „«Sinodul de la Liov» din 1946: circumstanţe istorice şi consideraţii moderne”. În deschiderea evenimentului au vorbit Arhiepiscopul Major Sviatoslav Şevciuc şi organizatorul conferinţei, dr. Oleh Turiy. Conferinţa s-a desfăşurat online, pe parcursul întregii zile de 4 martie, având patru secţiuni: „Planificarea şi organizarea «Sinodului» în lumina documentelor noi şi a cercetării”, „Aspecte regionale şi context internaţional”, „Destine personale şi mărturii”, „Reflecţii moderne”. Au fost prezenţi specialişti din Ucraina, Polonia, Slovacia, România şi S.U.A., limba de comunicare în cadrul conferinţei fiind ucrainiană, iar pentru specialiştii străini, fiind limba engleză.
Deşi limba de comunicare a fost ucrainiană, ceea ce a reprezentat un inconvenient auditorilor care nu cunosc nici o limbă de origine slavă, din programul tradus în limba engleză se observă că subiectele abordate de specialişti au fost deosebit de interesante. Amintim aici lucrările „Precedente istorice ale Sinodului din Liov ” (dr. Oleh Turiy, Liov), „Sinodul din Liov ca agent conducător al operaţiunii NKGB: idee, plan şi realizare” (Roman Skakun, Liov), „Clerul din Liov în timpul campaniei de reunificare cu Biserica Ortodoxă: între rezistenţă şi acomodare” (Ruslan Deliatynskyi, Ivano-Frankivsk), „Sinodul de la Presov din 1950 şi consecinţele pentru greco-catolicii din Slovacia” (Jaroslav Coranic, Presov), „Biserica ortodoxă şi greco-catolicii din Polonia” (Igor Halagina, Gdansk, Polonia).
Din România, lucrarea „Adunarea de la Cluj în documentele Securităţii. Cazul Episcopiei Greco-Catolice de Oradea” a scos în evidenţă mărturiile a 6 preoţi despre evenimentele premergătoare Congresului de la Cluj din 1 octombrie 1948 precum şi amănunte despre tristul eveniment desfăşurat în sala de gimnastică a Liceului „George Bariţiu” din Cluj. Concluzia acestei lucrări se poate rezuma astfel: „Din mărturiile celor 6 preoţi (3 loiali Bisericii greco-catolice şi 3 care au apostaziat) ies la lumină date noi privind Congresul de la Cluj unde cei 38 de preoţi participanţi, dirijaţi de autorităţile comuniste, s-au erijat în reprezentanţi ai Bisericii Unite, hotărând, fără acordul episcopilor, trecere la ortodoxie. Pe de o parte, dacă este să analizăm atitudinile şi caracterul celor şase preoţi prezentaţi (canonicii Vasile Barbul, Coriolan Tămăian, Dumitru Mureşan (preot în Craidorolţ), Tiberiu Puşcaş (preot în Şumal), Gherasim Octavian (preot în Păuleşti), Roman Nemeş (preot în Suplacu de Barcău), se observă atitudinea curajoasă a preoţilor Coriolan Tămăian şi Dumitru Mureşan, care s-au implicat hotărât în contracararea unificării. Pe de altă parte, la ceilalţi trei preoţi care au apostaziat se observă trei atitudini diferite: excesul de zel şi interesul material a lui Roman Nemeş (care a fost şi informator al Securităţii), cuplul „curaj-frică” la Tiberiu Puşcaş şi interesul material plus mustrarea de conştiinţă la Gherasim Octavian. Deci, nici aceştia trei nu au fost convinşi 100% de trecerea la ortodoxie. În ceea ce priveşte, Adunarea de la Cluj, mărturiile celor şase preoţi se completează reciproc arătând acţiunile diabolice ale comuniştilor (vizita prin parohii pentru a convinge preoţii şi credincioşii, strângerea semnăturilor pentru „delegaţi”, manipularea clerului cu cele două semnături ale canonicilor Barbul şi Tămăian, a acestuia din urmă fiind făcută sub ameninţări, deci nu a fost făcută de bună voie) precum şi acţiunile de contracarare a Episcopilor uniţi (circulara de excomunicare trimisă în toate parohiile şi combaterea unificării forţate prin toate mijloacele legale posibile).”
A consemnat dr.Silviu Sana
