Universul lui Salvador Dali

Salvador Dalí, numele la naștere, Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí Domenech, (n. 11 mai 1904, Figueras, Spania - d. 23 ianuarie 1989, Figueras) a fost un pictor, sculptor, gravor, scenarist și scriitor spaniol, originar din provincia Catalonia, reprezentant de seamă al curentului suprarealist în artă. E renumit pentru aptitudinea tehnică, desenul precis și imaginile izbitoare și bizare în opera sa. Grație aparițiilor excentrice și megalomaniei sale, Salvador Dalí a devenit o vedetă mondială, care a reușit să folosească forța mass-media pentru a-și spori averea și gloria.

Între 1939 și 1948 trăiește la New York, unde expozițiile sale obțin un succes triumfal. Artistul se complace are un comportament excentric, se plimbă pe străzile New York-lui cu un clopoțel, pe care îl folosește pentru a atrage atenția asupra sa - gândul că ar putea trece neobservat este pentru el la fel de insuportabil ca sărăcia și smerenia.

Când acordă interviuri, vorbește despre sine la persoana a treia, folosind formularea "divinul Dalí" sau pur și simplu "divinul". Explică în mod savant cum mănâncă în fiecare dimineață jambon cu dulceață de trandafiri, cum înoată în fiecare zi douăzeci de minute, face o siestă de șapte minute, dar mărturisește că frica de moarte nu îl părăsește niciodată. Susține că această spaimă este, împreună cu libido-ul, motorul creației lui.

 _________________________________

Una dintre cele mai ample expoziții dedicate artistului catalan din țara noastră, cuprinzând 170 de lucrări, „Universul lui Salvador Dalí” invită privitorii într-o călătorie de neuitat printre operele excentricului artist: sculpturi în mărime naturală, mobilier suprarealist și alte opere de artă special realizate, în a căror compoziție sunt folosite cu ingeniozitate materiale precum sticla, bronzul, aurul și chiar diamantele. 

Expoziția găzduită de casa Hintz, clădire istorică emblematică pentru Cluj-Napoca, îi testează vizitatorului percepția asupra realității și depășește limitele raționalului. Călătoria suprarealistă culminează într-o experiență VR unică ce va lăsa o amintire de neuitat asupra memoriei și imaginației fiecărui vizitator.  Deși VR-ul nu a existat în timpul vieții artistului, această experiență fascinantă îl aduce pe Dalí însuși în postura de ghid virtual care îi conduce pe vizitatori, prin capodoperele sale într-o dimensiune complet nouă, care pare desprinsă direct din universul său suprarealist.

 
Colecția Universul lui Salvador Dalí este rezultatul unei relații deosebite între celebrul colecționar Beniamino Levi – care a colaborat cu artiști precum Picasso, De Chirico și Fontana – și Salvador Dalí însuși. Întâlnirea lor, care a avut loc în anii 1960 în Paris, a marcat începutul unei colaborări unice. Fascinat de primele lucrări sculpturale ale lui Dalí, Levi l-a încurajat pe maestrul suprarealismului să își exprime viziunea artistică în formă tridimensională, comandându-i o serie de sculpturi din bronz bazate pe cele mai faimoase imagini suprarealiste. 

Astfel, s-a născut colecția Dalí Universe, una dintre cele mai mari colecții private de lucrări Dalí din lume, alcătuită din sculpturi din bronz, obiecte din aur, mobilier suprarealist, litografii semnate, sculpturi din sticlă și alte opere unice. Aceasta a fost văzută de peste 12 milioane de oameni în peste 100 de locații și muzee internaționale, fiind considerată o comoară culturală

Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului - 9 octombrie

 

PROGRAM

9-10 octombrie 2023

ZIUA NAȚIONALĂ A COMEMORĂRII HOLOCAUSTULUI ÎN ROMÂNIA

Atunci când justiţia nu reuşeşte să fie o formă de memorie,

memoria singură poate fi o formă de justiţie.

(Ana Blandiana)

9 OCTOMBRIE 2023

Deschidere festivă:

• Mesajul deschidere:

• prof. Mihaela BĂGUȚ, director Liceul Teoretic "Aurel Lazăr"

• Discursuri invitați:

• prof. Mihaela BIRIȘ-inspector specialitate, ISJ Bihor

• Ancuța Florina ȘCHIOP, director Biblioteca Județeană "Gheorghe Șincai" Oradea; Delia PANTEA, Biblioteca Județeană "Gheorghe Șincai" Oradea

• Diana IANCU, Muzeul "Țării Crișurilor", Oradea

PROFESORI:

• Coordonatori proiect: prof.dr. Livia GHIURCUȚA, prof. Flavia Iulia OPREAN În amintirea timpului trecut

Retrospectivă proiect TOLI Institute-5 ani de activități

ELEVI:

Oana TOMESCU (a VII-a), Medeea CRĂCIUN (a VIII-a), Avem și noi drepturi

Maya FLUTUR (a VII-a), Analiză psihologică - Adolf Hitler

Maria BALAȘ și Maria Andreea POPA, Eva Heyman și ghetoul din Oradea, coordonator prof.dr. Bristina BRĂDĂU

Eva Heiman-fetița inimilor noastre- Ștefania MARIAN, Andreea IVANCSUK (Clasa a VI-a A)

 ÎNCHIDERE SESIUNE 

10 OCTOMBRIE 2023

ACTIVITĂȚI CLASE:

1. Clasa a VIII-a: prof. coord. Ioana MLADIN, tema: Prietenia între copii diferiți

2. Clasa a VI-a A, B: prof. coord. Livia GHIURCUȚA, Andreea MADA, Zita BONDAR: Băiatul în pajama cu dungi (prezentare benzi desenate), Muzica-terapie pentru suflet

3. Clasele de liceu- prof. dr. Cristina BRĂDĂU, prof. Iulia Flavia OPREAN, prof.dr. Livia GHIURCUȚA, prof. Daciana SZOLDOȘ-Amintiri peste timp (dezbatere pornind de la relatările supraviețuitorilor lagărului de la Auschwitz)

Amintiri

  

  Am aflat, cu tristețe, că s-a stins din viață d-na Ersilia Geoldeș. Nu au rămas foarte mulți cei care știu cine a fost și cât de mult îi datorează Biblioteca din Oradea acestei doamne. 

Meritele ei ca profesoară de muzică la Școala Populară de artă vor fi, probabil, menționate de cei care au cunoscut-o în această calitate.

 Eu am cunoscut-o ca pe colega mea de la Secția de Muzică și Artă, atunci când mi-am început activitatea în bibliotecă.

 Am aflat curând că era persoana căreia Bibliotecă Județeană îi datora existența unei secții de muzică. Am lucrat împreună o vreme, până la plecarea ei din țară, perioadă în care m-a inițiat în tainele meseriei, care din multe puncte de vedere era foarte diferită de munca obișnuită de bibliotecar. Documentele muzicale se orânduiau și se administrau după reguli ce țineau de știința muzicii și în timp am aflat că doar bibliotecile marilor orașe se puteau mândri cu o secție atât de costisitoare. Nu discurile de vinil constituiau o investiție uriașă, ci aparatura și amenajarea unei săli de audiție care, sincer, arăta somptuos și era dotată cu un confort ce permitea audiții individuale pentru 12 persoane și dacă era nevoie, audiții colective. 

Era proiectul de suflet al doamnei Geoldeș, inițiat la începutul anilor '80. Un loc de basm, în care intrau și melomani și elevi sau studenți la conservator. Secția funcționa independent din multe puncte de vedere, având specific de artă. Achizițiile, inventarul și tot ce ținea de partea financiară se făceau independent și se raportau la contabilitate. Stat în stat, ca Vaticanul, cum îi plăcea directorului Gh. Suciu să o caracterizeze. În vechiul palat episcopal, arta era găzduită în sălile care fuseseră cândva capela palatului. Pentru că într-o lume profana, muzica ne apropie de divin.

Mirela Petroni

Gheorghe Șincai și Andrei Mureșanu –două comori eterne

Cu toate grijile şi necazurile, ce ne apasă în zilele prin care trecem, totuşi nu ne este iertat a trece cu vederea amintirea celor mai dragi și apropiați din neamul nostru dar și pomenirea celor mai însemnaţi bărbați din trecutul nostru. De ziua morților, pe la noi prin Ardeal, aprindem o candelă pentru toți cei de care ne e dor și care de sub cripta sigilată a mormântului de piatră ne mai strălucesc cu numele dăltuit pe cruce, de regulă rememorândule faptele, opera, după caz.

Pe unii îi trecem rapid pe lista pomelnicului, pe alții îi pomenim „cu neamul lor cel adormit”, pe alții îi împreunăm nu numai pentru înlănţuirea întâmplătoare a timpului, când unul dintre ei a închis ochii pe vecie, iar celălalt a văzut pentru întâiaş dată lumina lumii, cât mai vârtos sentimentele, ce le-au nutrit amândoi faţă de poporul din care făceau parte, năzuinţele lor de a trezi «din somnul cel de moarte» şi a ridica la lumină un neam apăsat, care tânjea de veacuri în întunerec, ţinta lor nobilă de a chemă la conştiinţă naţională şi la încredere în sine „un popor întreg, ce-şi uitase de trecut şi disperase de viitor.

Aceşti doi bărbaţi sunt: istoricul Gheorghe Şincai, răposat în 2 Noiembrie 1816, în satul Svinea (Szina -Slovacia) din comitatul Abatij, şi poetul Andreiu Mureşanu, născut în Bistriţa Ardealului, în 16 Noemvire 1816”. Așa începea relatarea despre cei doi ziarul românesc din Ardeal în numărul său din 1916¹. Redăm întreaga transcriere, în care am păstrat graiul vremii.

Gheorghe Şincai face parte din pleiada nemuritorilor bărbaţi de la sfârşitul veacului al XVIII şi de la începutul celui următor, care a muncit cu atâta însufleţire şi cu atâta stăruinţă pentru luminarea şi întărirea în toate privinţele a poporului român, mai înapoiat în acele timpuri faţă de alte neamuri cu un trecut mai fericit, încât el, împreună cu contemporanii săi: Samuil Klein şi Petru Maior, alcătuiesc împreună acea „treime muncitoare şi înţeleaptă”, cum îi numeşte un distins scriitor şi cugetător ieșit din şcolile Blajului şi adăpată din cultura mai înaltă a Apusului.

„Gheorghe Șincai căută, prin studii istorice şi prin cercetări linguistice, să deştepte la vieaţă neamul românesc amorţit sufleteşte, să trezească conştiinţa de sine în massele de iobagi, ce păreau meniţi robiei şi peirei, şi dovedindu-le originea lor aleasă şi însuşirile frumoase, cu care-i înzestrase Dumnezeu, să aprindă din nou încredere în sufletele lor cuprinse de desnădejde.

Cu câtă bucurie se îndreptă tânărul monah şi profesor, însoţit de prietinul său mai mic de ani Petru Maior, spre regiunile încântătoare ale Italiei, unde avea să-şi urmeze studiile în cetatea eternă, în Roma, de care fiul de ţăran român din Ardeal visase aşa de mult şi unde fiecare ruină, fiecare - piatră, - ca să vorbim cu acelaşi distins scriitor, amintit mai sus, - «povestesc, celor-ce ştiu să le asculte, minunate poveşti înălţătoare de suflet»!

Cu câtă sete începu a se adăpa noul elev al Colegiului de Propaganda Fide (Roma) din isvoarele de cunoştinţe, ce i se deschiseră cu atâta bogăţie în oraşul mai mult ca bimilenar. Cu câtă hărnicie începu el a cerceta bibliotecile şi arhivele din acest centru al învăţăturei, plin de mărturii grăitoare ale trecutului, - colecţiuni, în care află întrare în urma bună­ voinţei protectorilor săi, câştigate prin silinţa sa şi prin purtarea sa exemplară!

El consultă cu stăruinţă fiecare carte, fiecare manuscript, în care presupune, că poate afla vfe o informaţie despre trecutul poporului său mult iubit, pe care soartea şi împrejurările îl aruncaseră în hotarele atâtor ţări; îşi însemnează fără preget fiecare urmă, fiecare notiţă, care ar fi putut revărsă oare-care lumină asupra trecutului vijelos şi adese-ori atât de greu de străbătut al acestui popor, adunând astfel un material preţios, care putea fi folosit mai târziu. Poate, că în creerul neobositului aîumn răsărise încă de atunci gândul ispititor de a pregăti pe seama neamului său o lucrare istorică mai bogată şi mai completă, decât cele scrise până atunci.

- În chipul acesta, după o muncă neobosită de cinci ani de zile, Şincai părăseşte Roma cu titlul de doctor în filosofie şi în teologie, şi - ce era mai de preţ decât toate titlurile, - cu o bogată comoară de cunoştinţe, pe care ardea de dorinţa a o aduce prinos neamului, din care răsărise. Timp de un an el se opreşte la seminariul Sfânta Barbara din Viena, unde convine cu mai mulţi învăţaţi din capitala austriacă, de la care învaţă multe, şi unde încheie prietinie cu contemporanul său mai în vârstă Samuil Micul-Klein, directorul de studii al seminariului. Ei dau la iveală împreună în limba latină «Elementele limbii daco-române sau valahice», una din primele încercări de gramatică românească, care aduce şi la cunoştinţa străinilor originea şi firea limbei noastre, şi care lucrare avea să fie decisivă pentru mulţi din gramaticii noştri de mai târziu. întors la Blaj, Şincai are mai multe însărcinări pe terenul învăţământului, până în anul 1783, când fu numit din partea Guvernului director al şcoalei primare naţionale din Blaj şi al celorlalte şcoli greco-catolice din Marele Principat al Ardealului, înfiinţate în urma dispoziţiilor umanului domnitor Iosif II. In timpul de 12 ani, cât ocupă acest post, retribuit numai cu 300 fl. anual, Şincai cutreeră în mai multe rânduri ţara întreagă, înfiinţează un număr însemnat de şcoli noi primare sau «normale», — cu totul vre-o 300 -, înzestrându-le cu câteva manuale, a căror lipsă se simţea aşa de mult. Dar mai târziu, - prin anii 1794-95, - venind în conflict cu mai marii săi bisericeşti, — poate şi în urma firei sale impulsive şi dârze, - el fu silit să părăsească postul, ce-i asigura o bucată de pâne, şi să ia lumea în cap.

Acum se începe pentru Şincai timpul suferinţelor, timpul nesiguranţei, lipsei şi amărăciunei. El trece în Ungaria, unde spera să afle un nou loc în învăţământ, se adăposteşte câtăva vreme la curtea sprijinitorului său, luminatului episcop din Oradea Ignatie Darabant, îşi ia apoi asupra sa, timp de şase ani, creşterea şi instrucţiunea celor trei fii ai contelui Daniil Vass din Ţeaga (comitatul Solnoc-Dobâca), până când, mărindu-se aceştia, ia din nou în mână toiagul pribegiei, îndreptându-se mai întâi iarăşi la Oradea. Ce cuprindea toată fiinţa sufletească a lui Şincai, era grija şi bucuria supremă a lui, care-l făcea să sufere cu răbdare toate neajunsurile şi să dea piept cu toate greutăţile vieţii. Câtă-va vreme i-se păru, că a ajuns într'un liman mai liniştit şi că în curând va vedea înfăptuit visul vieţii sale, când în 1804 primiseră locul de corector la tipografia regească a Universităţii din Buda, deşi numai cu miserabila plată de 1 fl. pe zi, care de-abia îl îngăduia să-şi ducă viaţa de azi pe mâne.

El munceşte cu hărnicie la Cronica sa, întregind-o şi îndreptând-o mereu, stilizând-o în mai multe rânduri şi regând-o nu numai româneşte, ci şi latineşte. Aici, în Buda, unde făcuse cunoştinţa mai multor învăţaţi ai timpului şi unde era în legătură aşa de apropiată cu tipografia principală din ţară, speră el, că va putea da Ia iveală lucrarea sa de o viaţă întreagă, pentru luminarea, înălţarea şi întărirea neamului, din care făcea parte. Dar nici aici nu avea să se bucure de linişte multă vreme.

După moartea lui Samuil Klein, care funcţionase ca censor al numitei tipografii, Şincai aspiră în zadar la locul ocupat de vechiul lui prietin, ba, ce e mai mult, el pierzâd din cauza bătrâneţii şi locul de corector, rămânând astfel pe drumuri în toată puterea cuvântului. În timpul acesta scrie el cătră un prietin al său, între altele, cuvintele dureroase:... «Mă voiu duce, unde va vrea Dumnezeu... M'am deprins cu nevoia. Vestea (că a fost numit altul ca censor) nu mă prea supără, căci mă încred în Dumnezeu şi în sprijinul celor ce au nevoie de mine, în afacerile lor private sau în ale ţării şi neamului».

O singură, slabă mângâiere, dar şi aceasta trecătoare, avu el în zilele acestea grele, când în anii 1807 şi 1808 putu publica câteva fragmente din Cronica sa, ca urmare la «Istoria, lucrurile şi întâmplările Românilor, pre scurt aşezată şi din mulţi vechi şi noi scriitori culeasă», de S. Micul Klein, începută în Calendarul din Buda din anul 1806. Şi acum se-încep iarăşi anii grei ai pribegiei. El se adăposteşte câtăva vreme în satul Sinea, la foştii săi elevi, fiii contelui Vass, pe care nu află cuvinte a-i lăudă în deajuns, se opreşte apoi la noul epiiscop al Oradiei, Samuil Vulcan, care-l preţuia pe bătrânul scriitor ca şi antecesorul său, trece din nou prin Blaj, locul de iluzii şi de decepţii al tinereţei sale, se îndreaptă iarăşi spre Oradea, purtat de un singur gând: să dea la iveală Cronica sa, lucrarea, în care depusese munca sa de o vieaţă întreagă, ştiinţa sa, simţirea sa. Dar bucuria aceasta nu era dat să o aibă bă trânul învăţat, deşi censura din Ungaria îi dete voie să-şi dea la tipar lucrarea în redacţia latinească, pe când cea din Ardeal îi refuză această învoire. Pentru tiparul unei lucrări aşa de mari, croite în trei volume, se cereau însă cheltuieli însemnate. De unde să le acopere bătrânul lipsit cu totul de mijloace? Ea avea să vadă lumina zilei numai târziu, pe la mijlocul veacului al XlX-lea.

Amărât până în adâncul sufletului şi gârbovit de lipsă şi de bătrâneţe, se îndreaptă marele bărbat pentru cea din urmă oară spre Sinea, la elevii săi recunoscători, unde află adăpost şi o bucată de pâne pentru zilele sale din urmă, şi unde pleacă capul pe vecie, în ziua de 2 Noemvrie 1916. Osămintele sale zac şi acum departe de aceia, pentru cari a muncit şi pentru cari şi-a jertfit întreagă existenţa. Locul, unde e înmormântat, nu-l arată nici un monument. Singurul monument, mai trainic ca piatra şi ca arama, şi l-a ridicat însuşi prin lucrarea sa neperitoare”.

1^ Material depistat de col. r. Dr. Constantin Moșincat în TRANSILVANIA NR. 7-12/1916, p. 88-90. Gheorghe Șincai s-a născut pe 27 februarie 1754, Râciu, Mureș. Familia Șincai se trăgea din satul Șinca Veche din Țara Făgărașului. A studiat la Colegiul Reformat din Târgu Mureș, apoi la Cluj, Bistrița, Blaj, Viena și la Colegiul Urban Pontifical „De Propaganda Fide” de la Roma, în ultimele două orașe împreună cu Samuil Micu, nepotul episcopului Inocențiu Micu-Klein. La Roma, precum și în Ungaria și la Viena, pe atunci capitala Sfântului Imperiu Roman de Apus, a cercetat bibliotecile, copiind și transcriind cu exactitate orice referire la istoria românilor. A elaborat manualele fundamentale: Abecedarul, Gramatica, Aritmetica și Catehismul, adaptând sau creând terminologia necesară înțelegerii acestora de către elevi. A intrat în conflict cu episcopul Ioan Bob, din ordinul căruia a fost întemnițat. În 1811 publica Hronica românilor și a mai multor neamuri în cât au fost ele amestecate cu românii, cât lucrurile, întâmplările și faptele unora față de ale altora nu se pot scrie pre înțeles, din mai multe mii de autori, în cursul a treizeci și patru de ani culese. A fost unul dintre întemeietorii Școlii ardelene. Primul nucleu iluminist din cultura română l-a constituit Şcoala Ardeleană, mişcarea intelectualităţii din Transilvania de la sfârşitul secolului XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, apărută ca urmare a excluderii românilor de la viaţa social-politică, conform actului cunoscut sub numele de „Unio trium nationum” (1437). În anul 1791, apărea „Supplex libellus valachorum Transsilvaniae”, un memoriu care sintetiza programul politic al mişcării, trimis împăratului Leopold al II-lea, prin care se cerea recunoaşterea românilor din Transilvania ca naţiune egală în drepturi cu celelalte ce intrau în componenta Imperiului Habsburgic. Şcoala Ardeleană era îndrumată, politic şi cultural, de operele istorice şi filologice ale lui Samuil Micu, Gheorghe Şincai, Petru Maior şi Ion Budai-Deleanu, minţi strălucite, erudiţi, savanţi de talie europeană, poligloţi, toţi cu studii teologice, filosofice şi de drept canonic la Roma şi Viena.

Foia de istorie

 Acest număr din Foaia de istorie a Liceului Teoretic Aurel Lazăr din Oradea are în cuprins două activități în parteneriat cu Biblioteca Județeană Bihor .

HOLOCAUSTUL este termenul care reprezintă cel mai mare masacru din istorie, iar între victime s-au numărat 1,5 milioane de copii....  

Din 2004, ziua de 9 octombrie a devenit   un eveniment național dedicat comemorării victimelor Holocaustului în Romania. Abordarea transdisciplinară a unei teme atât de controversate cum este Holocaustul ne-a determinat să dezvoltăm o activitate specială pentru punctarea acestei zile în cadrul calendarului nostru de proiect.

Comemorarea Holocaustului la Biblioteca Județeană a fost realizată printr-o expoziție de desene a elevilor claselor a VIII a care au încercat să redea sub forma unor desene și picturi mesajul lor de regret, empatia pe care au simțit-o cu gândul la destinul acelor copii, dar și speranța pentru o lume în care astfel de atrocități să nu mai existe vreodată. Sursele de inspirație și de documentare au fost diverse, dar între ele se remarcă povestea descoperită în jurnalul Evei Heyman, fetița evreică din Oradea care a fost deportată și ucisă la Auschwitz . Lucrările au fost realizate în diferite tehnici grafice, colaje și culoare.

Un al doilea eveniment a fost in data de 12 octombrie 2022 o scenetă care prezintă un fragment din viața Evei Heyman - Eva -Fetița inimilor noastre.

Monumentul Gheorghe Șincai de la Svinica

La 206 ani de ani de la moartea lui Gheorghe Șincai, Primăria comunei Râciu împreună cu Primăria din Svinica au dezvelit și sfințit în cimitirul din localitatea Svinica un monument ridicat în memoria cărturarului român ”Gheorghe Șincai ”. Marți, 28 iunie 2022 a avut loc  slujba de binecuvântare a  monumentului dedicat ilustrului cărturar și preot greco-catolic Gheorghe Șincai. 

La eveniment au fost prezente  oficialități locale și centrale, printre care Ambasadorul României în Slovacia Excelența sa Călin Fabian, primarul  localității Svinica, LỦBOMÍROV ŚIMKOVI și primarul localității Râciu,  Ciprian Belean ; reprezentant al Institutului de Cercetări Socioumane ʺGheorghe Șincaiʺ  și reprezentant  al Academiei Române dl Prof Univ dr. Cornel  Sigmirean; directorul direcției județene de  Cultură Mureș prof. Nicolae Băciuț ,   prof. univ.dr . Eva Mârza care  a  asigurat traducerea în timpul evenimentului.

Din încredințarea Preafericirii Sale Cardinal Lucian, a fost prezent și  Pr. Liviu Ursu – Vicar judecătoresc al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș.

Au fost prezenți reprezentanți ai Eparhiei Greco-Catolice de Kosice din Slovacia  Pr. Jozef Miňo, paroh de Košice-Západ și Protopop  al Protopopiatului Košice;  reprezentant al  Parohiei Greco-Catolice Râciu. pr. Toader Dulău, paroh  Râciu  – promotorul inițiativei; reprezentați ai Parohiei Greco-Catolice de Oradea  pr. Gavril Buboi , protopop gr. catolic de Oradea  și   pr.Cioba Anton , rectorul Seminarului Greco-catolic Oradea   

 

Din delegația din Mureș a făcut parte  și sculptorul monumentului, artistul Pop Gheorghe. 

( În anul 1985 a absolvit Liceul ,,Ion Vlasiu” din Târgu-Mureş, la secţia de sculpturã. Din anul 1995, sculpteazã obiecte de artã în atelier propriu. Picteazã din anul 1988, când a devenit membru al Asociaţiei Artiştior Plastici Mureş.)

 __________________

Fiu al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, istoric, lingvist, filolog și teolog, preot și călugăr, reprezentant de seamă al Școlii Ardelene, Gheorghe Șincai (1754-1816) se numără printre părinții fondatori ai națiunii române moderne.

                                   

De ani de zile primăria comunei Râciu reluase cercetările privind locul de deces al marelui învățat, urmărind  ridicarea unui monument funerar în cimitirul unde-și doarme somnul cel de veci istoricul, filologul și teologul născut între satele Râciu și Șamșud în anul 1754, în casa bunicului său dinspre mamă. S-a început o febrilă colaborare cu Primăria din Svinica.

Cercetătoarea Marta Čiderová, este cea care a descoperit după îndelungi căutări, o copie după fila din Registrul parohial în care se menționează decesul lui Gheorghe Șincai. În cuvântul de bun venit ea ne-a prezentat harta cimitirului în care a fost înmormântat Gheorge Șincai. De la doamna Marta Čiderová am aflat că în secolul al XVIII-lea la Svinica s-au așezat păstori valahi, de religie greco-catolică.

În cimitir, in căldura toridă a lui iulie, în aroma florilor de tei care se scuturau deasupra noastră toți invitații au adus cuvinte de mulțumire pentru reușita acestui efort multinațional  de recuperare istorică. De acum pelerinii care se duc să caute mormântul cărturarului au un monument unde să depună coroanele de flori! 

                                        

Biblioteca Județeană ”Gheorghe Șincai” a depus un buchet  de flori tricolor prin reprezentatul la eveniment bibliotecar Delia Pantea .

Avram Iancu - eveniment festiv

 

Marin Sorescu

Marin Sorescu (n. 29 februarie 1936,  Bulzești, Bulzești, Dolj, România – d. 8 decembrie 1996,  București, România) a fost un scriitor român, membru titular (din 1992) al Academiei Române. 

S-a făcut remarcat și prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziții în țară și în străinătate. Fără a se înscrie într-un partid politic, după Revoluția română din 1989, a ocupat funcția de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 nov. 1993 - 5 mai 1995). A tradus versuri ale lui Boris Pasternak.

Într-o postfață la volumul Tinerețea lui Don Quijote, Marin Sorescu susține că actul poetic constă în a avea curajul să-ți dezvălui subiectivitatea, „sufletul până în cutele lui cele mai întunecoase, spaimele și năzuințele cele mai intime” cu aspirația de a ieși din contingent, asemenea păsării care, petrecându-și majoritatea timpului într-un copac, nu cântă numai în și numai despre copac. Poezia trebuie să fie clară, nu coborâtă la nivelul comun de înțelegere, pe cât posibil concisă, spre a avea parte de o critică lungă și personală, originală fără ostentație. Cam toate aceste însușiri se pot recunoaște în poezia sa, de predilecție în versuri albe, comunicative, adesea presărate cu ironii și autoironii, într-un limbaj care nu ocolește familiaritatea în sens filistin...(Al. Piru, op. cit. pp. 175-176).

THE HISTORY OF THE HUMANITY AT THE CROSSROADS

PROGRAM PROIECT


THE HISTORY OF THE HUMANITY AT THE CROSSROADS

TEMA: THE WHITE NIGHTS OF HELL

"Atunci când justiția nu reușește să fie o formă de memorie,

memoria singură poate fi o formă de justiție".

Ana Blandiana

La 9 octombrie este marcată, în ţara noastră, Ziua Holocaustului, instituită prin Hotărârea de Guvern nr. 672/5 mai 2004, în urma propunerii făcute de Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului în România, condusă de Elie Wiesel (1928-2016), laureat al premiului Nobel pentru Pace în 1986.

8 OCTOMBRIE 2021

ORELE 13,00-14,00:

• DESCHIDEREA FESTIVĂ

• Prezentarea invitaților/partenerilor

• Scurte intervenții

• PREZENTARE ECHIPĂ PROIECT-PROF. COORD. LIVIA GHIURCUȚA, OLGA-VALENTINA TRIF

• PROF. OPREAN IULIA FLAVIA-Logo proiect

• PROF. NEGRU EMILIA – Expoziție-arta, dincolo de cuvinte

• PROF. BALLO ERIKA - Istorie, Libertate, Prietenie În Simboluri

• PROF. BONDAR ZITA- Muzica Istoriei, Istoria muzicii evreiești

• PROF. MATE-SIDEA MIHAELA- Sondaj despre drepturi și libertăți

• PRORF. JUNCU VASILE - Religia – formă de supraviețuire în momente de cumpănă

• RETROSPECTIVĂ ACTIVITĂȚI PROIECT 2019-2021

• PUNTE PESTE TIMP ȘI GENERAȚII

• Înmânarea diplomelor elevilor participanți la concursul dedicat istoriei evreilor: Vereș Carla (clasa a VI-a), Lakatos Giulia (clasa a VI-a), Chiș Ana (clasa a VIII-a), Ganea Erik (clasa a VIII-a), Fota Cristina (clasa a VIII-a), Ahmad Odey (clasa a VIII-a)

• Mesaj pentru tânăra generație

9 OCTOMBRIE 2021

ORELE 10,00-11,00

THE WHITE NIGHTS OF HELL- webinar elevi-profesori

 2019  inceputurile proiectului aflat acum în al treilea  an.