POVESTEA ŞCOLII MELE
-REZUMAT-
„Rădăcinile nu reprezintă doar trecutul arborelui,
ci factorii de supravieţuire”.
(PF Cristodoulos, vol. Europa nostra, p. 18)
Lucrarea intitulată „Povestea şcolii mele 1990 - 2012”, îşi propune aducerea cât mai aproape a foştilor şi actualilor dascăli, a foştilor şi actualilor elevi, un arc peste timp între generaţiile de profesori şi elevi, pentru cunoaşterea istoriei trecute şi a oamenilor care şi-au legat destinele de evoluţia Liceului Teoretic „Aurel Lazăr” din Oradea, o punte de legătură între trecut, prezent şi viitor.
Este meritul celor care, în vremuri tulburi create de evenimentele anului 1989, au avut tăria să meargă mai departe şi să pună piatra de temelie unei unităţi şcolare în limba română, cu deschidere spre toţi cei care venind aproape de fondatorii săi, începând cu anul 1990, să parcurgă, la bine şi la rău, drumul sinuos ce-i fusese hărăzit.
„Născut din durerea mută a unei demnităţi ofensate nedrept după vremurile tulburi din decembrie 1989. Tributul lacrimilor zdrobite s-a răsucit în torţa vie a trudei în faptă şi cuvânt ca şcoala românească să fie stăpână la ea acasă în Patria Română. Durerea, amărăciunea, dorul de dreptate şi izbândă se torceau în fuiorul zilelor şi nopţilor în care făceam cărare pe la stăpânii vremelnici ca să te avem sălaş de învăţătură. Am simţit atunci mirosul trădării, subtirimea solidarităţii sufletelor mici speriate de risc, dar şi puterea caracterelor mari care ştiu să se dăruiască pentru cauzele drepte ale neamului românesc”(prof. Doina Sfârlea, fost director şi membru fondator al liceului).
Născut, deci, ca şi pasărea Phoenix, liceul merită a fi supus unui studiu în care să fie antrenaţi autorii principali ai fondării sale în anul 1990 dar şi, foştii educatori, mentori şi învăţăcei care au păşit, cândva, pragul acestei instituţii situate la graniţa de vest a României.
Pornind de la aceste considerente, argumentele, motivele sunt atât de natură ştiinţifică cât şi de natură pedagogică şi metodică.
Lucrarea a fost gândită şi structurată pornind de la materialul bibliografic edit, precum şi de la interviurile realizate de grupul ţintă al proiectului. Astfel, ea cuprinde patru mari capitole: Descrierea proiectului de cercetare, Spiritul lăzărist, Particularităţile vieţii lăzăriste în internat şi în afara acestuia, Oamenii de lângă noi, cărora li se adaugă o parte introductivă intitulată În loc de introducere care abordează problema, pe scurt a istoricului Liceului Teoretic „Aurel Lazăr” din Oradea şi o parte finală, intitulată simbolic Dincolo de cuvinte.
Prin obiectivele urmărite s-au vizat: dezvoltarea capacităţilor de comunicare între generaţii şi medii de viaţă diferite; valorificarea propriei cercetări prin realizarea unei lucrări şi a unei expoziţii cu mărturii ale celor care au fost profesori şi elevi în liceu, la începuturile acestuia şi nu numai; identificarea spiritului de a fi profesor şi elev în liceul nostru folosind metodele de investigare specifice istoriei orale.
Pentru realizarea acestui studiu de caz s-a creat grupul ţintă. El cuprinde un număr de 13 elevi ( 4 elevi din clasa a XI-a C, 4 din clasa a XI-a D şi 5 elevi din clasa a XII-a B).
Reunind elevi cu vârste cuprinse între 17 şi 18 ani, grupul care s-a ocupat de intervievarea celor mai importante persoane care şi-au legat sau îşi leagă, în continuare, numele de această instituţie, dispun şi de o mică experienţă în ceea ce priveşte interviul ca metodă de realizare e unei lucrări ştiinţifice deoarece, până în prezent, interviul uzitat a fost cel scris şi filmat, nu înregistrat
Prin ochii generaţiilor de elevi şi dascăli, care au păstorit destinele şcolii în etape de existenţă diferite, actuala generaţie poate reconstitui mental, vizual, imaginar dar, paradoxal, în acelaşi timp şi realist, viaţa de odinioară a şcolii.
„Noi am trăit la noi acasă, avem păcatele noastre pe care le știe și Dumnezeu și pentru care mai plătim, dar asta nu înseamnă să nu ne scoatem în față ceea ce avem bun în noi. Nici Dumnezeu nu ne poate ierta dacă nu ne scoatem darurile pe care ni le-a dat în față și nu ne folosim talanții cu care ne-a înzestrat” (prof. Doina Sfârlea, fost director şi membru fondator al liceului).
Prin folosirea interviului ca modalitate principală pentru identificarea principalelor aspecte ce au marcat viaţa şi activitatea unor cadre didactice ale liceului sau a unor foşti elevi, actualmente parte dintre ei cadre didactice de diferite specialităţi, am putut descoperi sentimentele, trăirile, dorinţele, speranţele şi nu în ultimul rând, hotărârea şi dăruirea pe care le-au nutrit în momente de răstrişte o parte dintre cei care au contribuit la înfiinţarea şcolii. În faţa acestor oameni „eroi”, cuvintele par de prisos, mult prea puţine şi sărăcăcioase pentru a înţelege că acasă înseamnă în ţara ta, că educaţia nu are culoare politică, rasă, religie, apartenenţă etnică şi că, indiferent de etnie elevii au aceleaşi drepturi de a învăţa şi deveni persoane responsabile în viitor.
„Avem foarte multe fotografii şi am încercat să le adunăm toate, într-un spaţiu pe care l-am numit ,,Cartea de aur” a şcolii, unde sunt poze cu clasele, diriginţii cu clasele de absolvenţi, poze din momentul în care am intrat în şcoală şi se desfăşurau activităţi administrative (...)”.(Ioan-Vasile Micu, profesor de fizică, directorul actual al liceului)
