Următorul articol despre poetul Máté Imre găsit în colecțiile Bibliotecii Județene este în ziarul Fáklya numărul din 4 oct. 1973 și este recenzia făcută de Fábián Imre volumului „Forgó táncban (În vârtejul dansului)” publicat în 1973 la Editura Kriterion.
Máté Imre era un poet deosebit, își recita poeziile doar în cercurile de prieteni într-un stil propriu, declama încet cu intonație , folosind o dicție moderată , accentuând rimele .
Opera lui Máté Imre, se încadrează în tradițiile orale de odinioară, când prin graiul viu se transmiteau valorile culturale. Dacă noi nu am trăi în cultura tipografiilor, și tipăriturilor, scrie Fábián Imre, ne-am putea ușor imagina, că poeziile lui Máté Imre, trăiesc doar într-o cultură vie, în cântecele recitate.
Arta poetului este firească, cu un stil clar, precum spune Máté Imre, în prima autobiografie: “M-am născut la Valea lui Mihai, și de atunci trăiesc tot aici”. Dacă cineva dorește să afle mai mult despre viața poetului, ar trebui ca să călătorească până la Valea lui Mihai, scrie jurnalistul Fábián I. să-l vadă cum trăiește în „satul deșertului” („sivatag faluba”), o “viața fără mânz, printre stelele” (“csikótlan élet, csillag útján”), cu amintirile tatălui decedat, unde trăiește, sub aripa protectoare a mamei lui, în casa părintească, unde a învățat “dansul”. Dansul în arta poetică a lui Máté Imre, are o semnificație bogată, simbolică, precum apare în versurile citate:
„A văzut și mama, și tata,
cum am început a dansa,
cum dansez, de atunci –
poate să vină toamna, iarna,
nu încetează cheful meu,
nu simt oboseala,
spre invidia lumii”
(A văzut și mama)
„Anyám is látta, apám is látta
hogy kezdtem táncba,
s járom azóta –
jöhet az ősz, jöhet a tél,
nem csitul kedvem,
nem leszek fáradt,
bámulatára a világnak ...”
Cum se explică umanismul poeziilor? Poeziile lui Máté Imre, nu au surse inspirate din folclor. Arta lui poetică se bazează pe realitatea omului care trăiește în prezent, marcată de o energie inspirată din rădăcinile țărănești, atribuind un elan vital motivului, "dansul vieții":
“Eu dansez de treizeci și patru de ani,
țărănește, la un chef de carnaval,
cizma mea se întărește,
în vârtejul dorințelor mele”
(La chef)
“Harmincnégy év táncát járom
parasztosan, farsang-bálban,
csizmám szára ráncosodik
vágyaimnak forgásában.”
(Bálban)
Metafora vieții, face trimitere la surse arhaice, precum în poezia Dózsa “dansul de foc, este dansul omenirii”(“tűztánc az emberség tánca”). Motivele populare folosite de Máté Imre, metafora „forței arhaice”, nu sunt clișee, imagini exotice, sau expresii la modă, înseamnă dorințe, înseamnă viața de zi cu zi.
“Mâna lui Náni este pe brațul meu
(Mâna lui Ica este pe obrazul meu)
Mâna lui Kati este pe fruntea mea …”
( Înfrumuțează plăcut)
“Náni keze a vállamon
(Ica keze arcomon)
Kati keze fejemen ….”
(Szépen szépül)
“Dincoace de pod iubire, dincolo de pod iubire.”
(O să te odihnești)
“Hídon erről szerelem,túl a hídon szerelem.”
(Majd megpihensz)
„De undeva vine carul,
undeva va merge carul ”
(Noaptea o să te odihnești)
“Valahonnan döcög a szekér,
valahova döcög a szekér”
(Éjszaka megpihensz)
Am crescut în urma coarnei de plug,
trăiesc în urma unei forțe arhaice …
Am fost ca pământul nelucrat,
dar am devenit un teren cultivat,
cu pâinea zilelor de mâine,
m-am semănat.”
(Nu mai regret)
„Eke szarván nőttem,
őserővel élek ...
Parlag voltam eddig,
Feltört ugar lettem,
holnapi kenyérrel,
magam bevetettem”
(Azt se bánom)
“S-au învechit dorințele mele,
prin vântul așteptărilor noi,
nu mai cred,
în poveștile cu șapte capete”
(A fost n-a fost)
„Elkopnak vágyaim,
új vágyak szelében,
nem hiszek többé a
hétfejű mesékben”
(Volt, nincs)
Ziaristul își continuă șirul citatelor cu o poezie, care după părerea lui subiectivă atinge perfecțiunea cântecelor populare.
“Balta sare pe spatele raței,
eu îmi usuc paltonul.
Peste gard este fiica vecinului,
ea își împletește flori în păr .
S-a înnoit cheful dorințelor,
rândunicile zboară chiuit,
și peste ele pe un curcubeu
se oglindește fericirea mea.”
“Tócsa pattog ruca háton,
szárítgatom a kabátom.
Gyepűn túl a szomszéd lánya
virágot fon a hajába.
Megfrissült a vágyak kedve,
fecskék szállnak csicseregve,
s felettük a szivárványon
tündöklik a boldogságom.”
Nu este întâmplătoare prezența poeziilor: Urmând curuții, Dózsa, Ultima scrisoare a lui Mikes, Kazinczi către Gellért Sándor. Fábián Imre întreabă: Oare personalitățile din cultura maghiară amintite sunt exemple pozitive de urmat în poetică? Răspunsul la întrebarea imaginară o găsim în versurile de mai jos:
“Crezul meu întotdeauna evocă omul,
în conștiința mea simt,
omul, care cu voința muncii,
mi-a pregătit drumul.”
“Hitem mindig embert magasztal,
mióta öntudatom érzem,
embert, ki munkás akarattal
utat tör elébem.”
Máté Imre în poezia cu titlul “Mesajul”, evocă amintirea tatălui, fiind amintirea lui cea mai clară și face legământ pe zâmbetul mamei sale grijulii : “merită să te naști la o asemenea fericire”/”érdemes születni ilyen boldogságra”.
__________________________________
Poezia care dă titlul volumului:
În vârtejul dansului
Cine inelul scapă în fântână,
se va uita în zare, într-o clipă
Sângele va fi hăituit de iubire,
mereu, de o altă iubire
De ce ar mai reveni
cine dorul nu-l mai are
Să-i hăituie sângele iubirea,
mereu, o altă iubire
Cheful infidel să-l distreze,
în vârtejul dansului să se elibereze.
Forgó táncban
Ki gyűrűjét kútba ejti,
ha messze megy, elfelejti.
Űzi vérét a szerelem,
mindig űzi más szerelem.
Miért vágyna visszatérni,
kinek vágya nem a régi.
Űzze vérét a szerelem,
mindig űzze más szerelem.
Hetyke kedvét forgó táncban
tombolja ki a világban.
Traducere și editare E.M. și D.P.
