Despre educatie-

Seminar la Primăria Oradea- joi 13 martie . Educația informală – inovație în formarea profesională şi Educaţia non-formală

Educatia non-formala inseamna orice actiune organizata in afara sistemului scolar, prin care se formeaza o punte intre cunostintele predate de profesori si punerea lor in practica. Acest tip modern de instruire elimina stresul notelor din catalog, al disciplinei impuse si al temelor obligatorii. Inseamna placerea de a cunoaste si de a te dezvolta.

Obiectivele educatiei non-formale

Obiectivele educatiei non-formale nu urmaresc sa excluda modul traditional de educatie, ci sa completeze instruirea pur teoretica prin activitati atractive, la care sa aiba acces un numar cat mai mare de tineri. Acestea sunt:

- completarea orizontului de cultura din diverse domenii
- crearea de conditii pentru formarea profesionala
- spriijinul alfabetizarii grupurilor sociale defavorizate
- asigurarea unui mediu propice exersarii si cultivarii diferitelor inclinatii, aptitudini si capacitati


 Metode de educatie monformala

- activitati extradidactice: cercuri de discipline, ansambluri sportive si artistice, concursuri, olimpiade etc
- activitati extrascolare: proiecte de ecologie si formare civica, excursii, actiuni social-culturale (in clubul elevilor, la muzeu, la teatru, in biblioteci etc)

-Alte metode -Animatie socio-educativa    Animatie stradala    Biblioteca Vie      Cafenea Publica    Debate

Expozitia vie Facilitare grafica Flashmob Jocuri de societate Jonglerie Open Space Origami Teatru   PhotoVoice  Storytelling (Arta Povestirii)  Teatru de Umbre   Teatru Forum

Educatia non-formala insoteste cu succes formarea educationala a tinerilor si ramane una dintre variantele optime pentru sustinerea placerii de cunoastere si de afirmare profesionala.

Diferente  intre tipuri de educatie:

Context	Nivel de organizare	Cadru	Durata	Intenţionalitatea celui care învaţă	Certificare	Context
Învăţarea în context formal	Este bine organizată şi structurată, presupune proiectare didactică explicită, obiective definite şi alocare de resurse	Se desfăşoară în cadru instituţionalizat	Are o durată determinată	Participarea celui care învaţă la proces (învăţarea în context formal depinde de voinţa acestuia)	Presupune certificarea cunoştinţelor şi competenţelor, în raport cu o serie de criterii clar definite ce ţin de participare şi evaluare	Învăţarea în context formal
Învăţarea în context nonformal	Activităţile sunt bine planificare şi au asociate obiective de învăţare, însă nu urmează în mod explicit un curriculum. Presupune alocarea unor resurse în raport cu caracteristicile, structura şi nevoile grupului ţintă	Adaptat la nevoile grupului ţintă (stabilirea cadrului se face în strânsă legătură cu planificarea activităţilor şi obiectivele asociate acestora)	Durata poate fi variabilă şi determinată de caracteristicile grupului ţintă (nevoi, interese, grad de participare etc.)	Cel care învaţă participă activ la proces.	Nu presupune în mod automat certificarea cunoştinţelor, abilităţilor sau competenţelor dezvoltate/ dobândite	Învăţarea în context nonformal
Învăţarea în context informal	Nu presupune structurare în raport cu anumite obiective, este acel tip de învăţare asociat activităţilor cotidiene ale persoanei	Nu există un cadru predefinit, acesta este raportat la activităţile zilnice ale persoanei	Nu are o durată asociată, „se întâmplă în fiecare zi”	Nu presupune intenţionalitate din partea celui care învaţă	Nu presupune în mod automat certificarea cunoştinţelor, abilităţilor sau competenţelor dezvoltate/ dobândite	Învăţarea în context informal