Incerc sa fac abstractie de literatura de aventuri SF ecranizata care s-a vandut in milioane de exemplare si a fost tradusa inclusiv in martiana, si a primit nenumarate premii.
Totusi adolescentii si tinerii iubesc aceasta literatura , deci hai sa vad de ce, m-am gandit eu cand am pus mana pe cele trei volume ale Jocurilor Foamei de Suzanne Collins. Vazusem candva ecranizarea primului volum , dar s-a amestecat cu altele, si nu a mai ramas decat o vaga senzatie de interesant.
Am citit volumele cu aceiasi viteza cu care se deruleaza actiunea. Alergari, lupte, o lume a celor slabi dominata de cei putenici , o proza cursiva care nu pune probleme din momentul in care ai retinut care sunt personajele. Personajele sunt foarte colorate , cei buni care vor trai pana la sfarsit Katniss, Peeta, Gale, cei buni care vor muri pana la sfarsit , si cei rai care si ei vor muri .
Desigur adolescentii pot fi inebuniti dupa carte, eroina are varsta de 17 ani si trece prin lupte care l-ar doborî si pe legendarul Hercule. Dar in lumea romanelor fantasy totul e posibil. E curajoasa si fara frica pe de o parte, plina de nesigurante si de neincredere pe alta parte. Adolescentul poate retine de aici : indraznetii supravietuiesc , cei ce spera isi vor vedea sperantele implinite, iubirea sincera va fi rasplatita, candva...
Finalul nu este in schimb unul apoteotic, dupa ce moare cine trebuie sa moara , eroina noastra se intoarce sa-si reia conditia de adolescenta maturizata rapid si stoarsă de orice putere, incercand sa-si vindece nenumaratele rani pe care le mai are..... arata intrarea in starea de normalitate, intr-o viata linistita fara valuri si provocari .
