"Activitati casnice"
Biblioteca de vacanta a functionat anul acesta, cu niste activitati mai putin obisnuite. Am organizat cateva grupe de copii, care se plictiseau in vacanta si i-am provocat sa se joace acasa de-a gospodarii si gospodinele. I-am intrebat, pe fiecare, ce anume fac ei toata ziua. I-am sfatuit, pe unii dintre ei, ca trebuie sa-si ajute parintii la diferite indeletniciri casnice (asta pt ca am constatat ca, cei mai multi dintre ei asteapta ca mama sau cineva din casa, sa le faca patul, sa le stranga lucrurile, sa le dea de mancare, sa faca ordine prin sertarele lor, sa le aranjeze hainele, s.a.m.d.) Le-am sugerat sa deschida fiecare cate o agenda de lucru, unde sa scrie toate activitatile casnice pe care le intreprind zilnic si sa vina la biblioteca sa analizam impreuna, fiecare ce a facut. La final, au fost felicitati pentru harnicia lor si le-am acordat premii si diplome.
Este bine sa obisnuim copiii sa se joace folositor, contribuind astfel, la dezvoltarea unor deprinderi sanatoase si cultivarea gustului pentru ordine si curatenie, de aceea am organizat o astfel de actiune.
"Sa invingem frica"
Din discutiile purtate cu copiii de 7-10 ani, analizand lecturile citite din Casuta cu povesti a bibliotecii, am constatat cu regret ca, unora dintre ei le este frica de intuneric. De ce? Ne-au marturisit ca, se joaca pe jocuri de groaza si ca se uita la filme pentru adulti. Astfel ca, ne-am hotarat sa organizam cu ei sedinte de psihoterapie, pentru combaterea fricii (ca o consecinta grava a utilizarii necorespunzatoare varstei, a jocurilor de groaza si a vizionarii necontrolate a filmelor cu acelasi caracter). Folosindu-ne de informatii de specialitate, am programat grupe de cate 3 sau 4 copii cu care
dezbatem problema ca i-a adus in acea stare de teama. Ne bucuram ca am reusit, chiar daca mai putin,
sa invingem intr-un fel sau altul, frica. Sedintele de psihoterapie continua.
Citim cu voce tare lecturi din Casuta cu Povesti a bibliotecii. Eu m-am gandit mai demult la faptul ca, ascultandu-ne pe noi bibliotecarii cum citim, urmarindu-ne cum gesticulam si cum interpretam ceea ce citim, copiii vor fi tentati sa ne imite si sa trasmita mai departe ce au vazut la noi. Consider ca, este foarte important sa ne prezentam in fatza lor ca povestitori, inainte de toate, si apoi, bibliotecari.
Nu toti sunt interesati de lectura, din pacate lectura pentru unii este o obligatie impusa de scoala. Degeaba le oferim carti de citit(adica jucam rol de bibliotecari), daca nu le aratam cum sa citeasca(aici sa spune ca intram in rolul povestitorului). Pentru asta am realizat acea Casuta cu Povesti, despre care am mai amintit. Asa ca , noi am inregistrat succese in ce ne priveste cititul cu voce tare.
Marina Petrila
