Evenimentul a avut loc la placa comemorativă amplasată pe clădirea Muzeului Memorial „Aurel Lazăr” din Oradea.
Dezvelită în urmă cu zece ani, placa aminteşte că, în această clădire, a funcţionat, în perioada 6 decembrie 1940 - 1 noiembrie 1943, Consulatul Regatului României, la conducerea căruia s-a aflat dr. Mihai Marina, originar din Apşa de Jos (Maramureşul Istoric), personalitate care s-a distins prin acte umanitare în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Manifestarea a debutat cu o slujbă de parastas, oficiată în memoria diplomatului Mihai Marina de către distinse fețe bisericești, în frunte cu Preasfințitul Părinte Sofronie Drincec, episcopul ortodox al Oradiei.
Printre cei prezenți la eveniment s-au numărat: Călin Gal, vicepreședintele Consiliului Județean Bihor, Ancuța Florina Șchiop, directoarea Bibliotecii Județene „Gheorghe Șincai” Bihor și Cristian Culiciu, muzeograf la Muzeul Țării Crișurilor Oradea. La eveniment a participat și grupul de elevi și cadre didactice din Maramureșul istoric, aflat la Oradea cu prilejul celei de-a XVIII-a ediții a proiectului cultural-educativ transfrontalier intitulat: „Învăţământ şi generozitate - cunoaşterea, valorificarea şi păstrarea tradiţiilor culturale ale României și Ucrainei prin organizarea de tabere de elevi și cadre didactice”.
Din partea Bibliotecii Județene ”Gheorghe Șincai” a mai participat și doamna Mihaela Aurica Roșca .
Cu inima bătând româneşte
Moderatorul acestei întâlniri de suflet a fost preotul Tiberiu Moraru, președintele Asociației Morărița.
„La vremea nopților de Sânziene, un nou grup de fii și fiice ai Patriei ajung la Oradea, în Țara Bihorului. Ei vin din spațiul de taină românească al Maramureșului istoric din dreapta Tisei, din satele românești ale Ucrainei de astăzi, din Apșa de Jos, Apșa de Mijloc, Apșa de Sus, Biserica Albă, Ocna Slatina, Plăiuț, Strâmtura, Bouțu Mic, Bouțu Mare, Peștera, Cărbunești, Valea Malului și toate celelalte..., pietre de hotar românesc, vii și nemuritoare, prin trărirea, dăruirea și jertfa existenței lor. Vin cu gândul lor curat de a trăi pulsul Patriei Mamă, aici, în Țara Bihorului, care, încă din vremea voievozilor, s-a învecinat cu Țara Maramureșului. Ei și-au păstrat identitatea peste timp, trăind toate încercările de desființare a neamului, dincolo de frontiera României. Astăzi, pentru a obține cetățenia română, fiii Maramureșului istoric trimit dosare cu documente și traduceri legalizate, scump plătite, pentru a dovedi statului român că sunt urmașii celor care au făurit România Mare, la Alba Iulia, pe 1 Decembrie 1918”, a spus, printre altele, Tiberiu Moraru, președintele Asociației Morărița. Acesta a dat ca exemplu cazul dr. Ion Botoș, preşedintele Uniunii Românilor din Transcarpatia „Dacia”, conducătorul grupului din Maramureșul istoric, care a așteptat 15 ani pentru a primi cetățenia română.
Evenimentul s-a încheiat cu depunere de flori, jerbe şi coroane de flori de către cei prezenţi, în semn de amintire şi preţuire a personalităţii celui care a fost dr. Mihai Marina. Cât a fost diplomat la Consulatul Român din Oradea, în perioada 1941-1944, acesta a desfăşurat o activitate neobosită pentru apărarea şi ajutorarea populaţiei româneşti din teritoriul ocupat, bucurându-se de stima şi respectul tuturor celor care l-au cunoscut. De asemenea, a intervenit la autorităţile maghiare pentru îmbunătăţirea condiţiilor din ghetourile în care era internată populaţia evreiască. Acţiunile umanitare ale dr. Mihai Marina pentru ajutorarea şi salvarea evreilor transilvăneni s-au bucurat ulterior de recunoaşterea fruntaşilor comunităţilor evreieşti din ţară şi străinătate, fiind consemnate într-o serie de lucrări consacrate ocupaţiei horthyste a nordului Transilvaniei şi Holocaustului.
