Igor Bergler, Povești cu draci, editura litera, 2018.
Un text inteligent si distractiv, pentru că e amuzant să iei in bășcălie spaimele cele mai mari ale omului, asta ca să nu zic ale românului creștin ortodox.
Dracii lui Bergler sunt ușor deprimați și în căutarea unui scop în viață., aproape noi specimene de draci in peisajul nostru literar. Și asta face personajele amuzante, prietenoase și din groaza inspirată de poveștile tradiționale le putem privi cu milă și cu simpatie.
Textul e interesant, ușor de citit, constituie și o provocare intelectuală. Cum și de ce au dispărut dragii din picturile expuse într-o galerie de artă de către un pictor puțin cunoascut/
După o anchetă detectivistică aflăm:” Dracii plecaseră din picturile lui Vasiluță pentru că li se părea un pictor mediocru. Simțeau , ...ca produse naturale de artă plastică , aveau același drept , ca oricare alte personaje să apară în capodopere.”
Cumva seamănă cu dracii lui Creangă, din „Ivan Turbincă”, „Dănilă Prepeleac”, sunt naivi și neîndemânatici: Nu au puteri mari sau inteligență. Par creaturi inofensive: vorbesc civilizat, se târguiesc, se plâng și au slăbiciuni omenești.
Nu înspăimântă pe nimeni, doar că dracii lui Bergler au aer de secol XXI.
Fragment din cartea "6 povesti cu draci" de Igor Bergler
"Au trecut cateva zile pana cand am inceput sa ne obisnuim cu el. Nu facea rau nimanui, nu cerea de mancare. De fapt, nici unul dintre noi nu l-a vazut sa bage in gura ceva. Niciodata. Tot ce facea era sa fie prezent si sa actioneze, din cand in cand, ca umbra a bunicului. ”
