Loja Masonică din Oradea a fost înființată în anul 1876, avându-l ca Mare Maestru pe doctorul Berkovits Zsigmond, aflându-se în subordinea Marii Loji de la Budapesta. La început, loja nu avea n sediu propriu, ceremoniile se țineau în casa lui Schulz Albert, pe actuala stradă Iuliu Maniu.
În 1901, Loja „Regele Ladislau” a cumpărat terenul de la municipalitate iar în același an, cu sprijinul Marii Loji de la Budapesta, s-a realizat proiectul noului sediu, azi transformat în muzeu.
Clădirea a fost restaurată în 2018 (din fonduri europene) Deși nu mai găzduiește ritualuri de mult – scaunele așezate perfect, în funcție de gradele ocupate de membrii lojei, de un albastru regal, și tavanul împânzit de stele și tot felul de alte simboluri (inclusiv ale celor 12 semne zodiacale) – sala încă spune multe povești.
sala de ceremonii.
În 1912 din Loja „Ladislau” s-a desprins un grup care a format Loja „Bihar”, care a continuat să funcționeze în aceeași clădire. Aici, în timpul Primului Război Mondial, în restaurantul lojii a funcționat un spital, până în luna noiembrie 1916 .
În anul 1919, regimul de stânga instaurat de Bela Kun în Ungaria a dus la desființarea lojilor masonice. Activitatea francmasonilor a fost interzisă . În 1920, clădirea intră în proprietate privată, iar în 1923 clădirea avea să fie cumpărată de administrația locală orădeană.
În perioada interbelică, fosta lojă masonică se transformă într-un centru de îngrijire al mamelor și copiilor: Regina Maria inaugurează spațiul în 1923. Clădirea găzduia atunci un dispensar, o creșă, un cămin pentru copiii mici și pentru mamele amărâte. Pereții templului au trecut, așadar, de la jurămintele masonice secrete la plânsetele bebelușilor care urmau să fie alăptați.
După 1940, Templul Francmasoneriei funcționa ca sediu pentru Crucea Verde, iar după război clădirea a fost folosită de armată și apoi de jandarmerie . Din 1990, templul a fost sediu al Direcției Regionale de Vămi și apoi al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice.
Pe pereții camerei de meditație găsim mesaje care arată :
„Dacă sufletul tău a simțit frica, nu merge mai departe!”
„Dacă sufletul tău a simțit frica, nu merge mai departe!”; „Dacă curiozitatea te-a adus aici, pleacă!”; „Dacă ții la distincțiile umane, pleacă! Noi nu le cunoaștem aici”. În acea cameră, vizitatorii sunt întâmpinați de un craniu uman și câteva lumânări, care arată fragilitatea omului.
„Dacă sufletul tău a simțit frica, nu merge mai departe!”; „Dacă curiozitatea te-a adus aici, pleacă!”; „Dacă ții la distincțiile umane, pleacă! Noi nu le cunoaștem aici”. În acea cameră, vizitatorii sunt întâmpinați de un craniu uman și câteva lumânări, care arată fragilitatea omului.
Pe lista celor care au cochetat cu masoneria se numără, printre alții: Octavian Goga, Carol Davila, Constantin Moroiu, Titu Maiorescu, Ion Heliade Rădulescu, Vasile Alecsandri, Constantin Argetoianu, Dimitrie Bolintineanu, Nicolae Bălcescu, Ion C. Brătianu, George-Valentin Bibescu, Mihail Sadoveanu și Nicolae Titulescu. Dintre aceștia, Sadoveanu a fost dat afară din masonerie după ce s-a aflat că a colaborat cu regimul comunist, cel care avea să pună capăt aventurii masonilor.
Numele mason înseamnă, de fapt, „zidar”. În timp, francmasoneria a evoluat de la tagma meseriașilor ajungând la grupurile intelectuale, din care au făcut parte personalități politice și socio-culturale ale vremurilor.
Pilonii pe care s-a construit organizația, până mai de curând secretă, sunt egalitatea, libertatea, fraternitatea, rațiunea și toleranța. Masonii au urmărit mereu ideea formării omului mai bun, considerând că prin asta și societatea va deveni mai bună. Dincolo de mituri și conspirații, francmasoneria și-a propus, cu pârghiile pe care le-a avut la îndemână în funcție de regimurile politice, să promoveze gândirea critică, toleranța între oameni, spiritul civic, libertățile individuale și responsabilitățile sociale.
