1 Decembrie

                       1 Decembrie, sărbătoarea națională a românilor

             Se împlinesc 96 de ani de când ziua de 1 Decembrie este cinstită de întreaga națiune română. Atunci , prin hotărârea întregului popor român, se împlinea un vis secular, pentru îndeplinirea căruia au luptat și și-au dat obolul de suferința și sânge multe generații : unitatea național statală a românilor, hotărâtă , pentru totdeauna , de Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, în sfânta zi de 1 Decembrie 1918.
                Ne instruiau la această unitate originea , istoria, limba, datinile, obiceiurile, idealurile și aspirațiile românilor de pretutindeni. Pentru aceasta luptaseră românii sub Mihai Viteazu, revoluționarii pașoptiști care înscriseseră în programele lor acest deziderat național.
                Unirea românilor s-a realizat în cadrul unui proces, început cu dubla recunoaștere a lui Alexandru Ioan Cuza și lupta diplomatică dusă de acesta cu Marile Puteri pentru recunoașterea unirii Moldovei cu Tara Romanească, a continuat apoi cucerirea independentei de stat a României și reunirea Dobrogei cu Tara, pentru a se încheia în acest moment, cel al zilei de 1 Decembrie 1918, când unitatea romanească s-a desăvârșit .
                Independenta și unitatea au fost câștigate cu arma în mana , iar hotărârea de unire a avut un caracter plebiscitar. De-a lungul istoriei , poporul roman , prin faptele sale, a dovedit ca-și merita dreptul dreptul de a trai unit și liber.
               Intrarea României în Primul Război Mondial, în vara anului 1916, a avut ca scop unirea provinciilor românești cu Patria-Mama, un suport real pentru jertfele umane și materiale acceptate eroic de poporul roman în timpul războiului.
               Pe 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Tarii de la Chișinău , exprimând dorința romanilor , a votat unirea Republicii Moldovenești cu România . A urmat , în lunile octombrie-noiembrie , revoluția de eliberare naționala a poporului roman de pe cuprinsul Austro-Ungariei.
              Pe 27 octombrie 1918, deputații romani bucovineni din Parlamentul de la Viena, primari ai localităților bucovinene și alți reprezentanți ai romanilor , s-au reunit la Cernăuți într-o Adunare Constituanta și au adoptat o moțiune ce prevedea “Unirea Bucovinei cu celelalte tari romanești într-un stat național independent”.La rîndul lor, romanii din Transilvania s-au organizat , constituindu-și organe administrative la toate nivelurile-consilii naționale alese in mod democratic.
              Consiliul Național Roman Central a decis convocarea Marii Adunări Naționale la Alba Iulia, pentru a consfinți unirea Transilvaniei cu România. Astfel , Alba Iulia a devenit simbolul unității naționale a tuturor romanilor. Pe porțile cetății pe care , cu 319 ani în urma, intra triumfător , Mihai Viteazu , în ziua de 1 Decembrie 1918 se revarsă într-o ordine impresionanta , o mulțime de romani. Prin prezenta lor, vroiau sa certifice dorința de a se uni cu tara și de a fi martorii acestui moment istoric. Astfel , pe Câmpul lui Horia s-au strâns peste 100.000 de oameni, romani și alte naționalități, muncitori, țărani, intelectuali, meseriași. Erau prezenți și 1.228 de delegați , aleși prin vot de cercurile electorale sau de organizații politice și de instituțiile romanești din Transilvania, printre care, oameni politici și fruntași ai mișcării naționale.
             Memorabile sunt cuvintele Primului Ministru al României de atunci, marele om politic Ion I.C.Brătianu , la prânzul dat, pe 14 decembrie 1918, în onoarea delegației-din care făceau parte Vasile Goldiș, Alexandru Vaida -Voevod, Miron Cristea etc- pentru a prezenta, Regelui și Guvernului României, Actul Unirii : “ Va așteptam de o mie de ani și ați venit ca sa nu ne mai despărțim niciodată . Sunt în viata unui neam clipe de fericire atât de mari încât ele răscumpăra veacuri întregi de suferința. Bucuria noastră nu este bucuria unei singure generații . Ea este sfânta tresărire a întregului popor roman, care de sute și sute de ani a îndurat suferințele cele mai crude , fără să-și piardă credința neclintita în sosirea acelei zile care ne unește astăzi și care trebuia sa vie, care nu se putea sa nu vie “.
             În ianuarie 1919 , naționalitatea germană din Transilvania, întrunită la Mediaș, a hotărât în unanimitate recunoașterea unirii Transilvaniei cu România . În aceeași luna , populația evreiasca din Transilvania a aderat și ea la hotărârea de unire. Printr-un manifest s-a adus la cunoștința hotărârea populației săsești de unire cu România, trimițând “ poporului roman, salutul sau frățesc împreună cu urările cordiale la îndeplinirea idealurilor sale naționale.” Aceeași atitudine au adoptat-o și șvabii din Banat care, întruniți în Congresul de la Timișoara din august 1919, și-au exprimat dorința unirii lor cu România , considerând ca hotărârea de la Alba Iulia este o chezășie pentru dezvoltarea lor etnica și culturala.
            Prin Marea Unire din 1918 s-a realizat cadrul național propice pentru dezvoltarea societății într-un ritm mai rapid, prin înmănuncherea , în același stat , a tuturor energiilor și capacităților creatoare ale poporului roman.
            Faptul ca după Revolutia din 1989, data de 1 Decembrie 1918 a devenit Ziua Nationala a Romaniei , demonstreaza o data in plus importanta evenimentelor la care ne-am referit.In acelasi timp este si o obligatie pe care noi , romanii , ne-am asumat-o indirect , atunci cand am hotarat data Zilei Nationale a tarii noastre : de a pastra unit poporul roman.Unit si liber. (discurs prefect Constanta – Danut Culetu)

         sursa: http://www.atitudinea.ro/1-decembrie-sarbatoarea-nationala-a-romanilor/