„Îmi imaginez Raiul ca pe o imensă bibliotecă”(Borges)
Cândva în copilărie m-am îndrăgostit de citit și indirect am devenit dependentă de prezența bibliotecii în viața mea. Cu timpul pasiunea din copilărie s-a transformat în meserie și sunt unul din oamenii privilegiați , care a ajuns să facă ceea ce a dorit întotdeauna; să lucreze cu cartea , într-o bibliotecă.Anii de început ai carierei mele au fost și mai fascinanți, biblioteca în care lucram era situată într-un vechi palat episcopal. Zilnic urcam trepte de marmură, lumina intra în interior prin ferestre vitralii, zidurile, printre rafturi păstrau amprente arhitecturale neogotice...
Cândva în copilărie m-am îndrăgostit de citit și indirect am devenit dependentă de prezența bibliotecii în viața mea. Cu timpul pasiunea din copilărie s-a transformat în meserie și sunt unul din oamenii privilegiați , care a ajuns să facă ceea ce a dorit întotdeauna; să lucreze cu cartea , într-o bibliotecă.Anii de început ai carierei mele au fost și mai fascinanți, biblioteca în care lucram era situată într-un vechi palat episcopal. Zilnic urcam trepte de marmură, lumina intra în interior prin ferestre vitralii, zidurile, printre rafturi păstrau amprente arhitecturale neogotice...
Viața de prințesă bibliotecară în palat s-a terminat după o vreme și am intrat în problematica bibliotecilor reale. Din 1995 încoace asist la distrugerea treptată a sistemului clasic de biblioteci. Ignorând însemnătatea existenței unei biblioteci publice în comunitate, responsabilii locali, desființează treptat aceste instituții .
Cauzele sunt multiple: dezinteresul ”ordonatorului principal de credite” care neavând viziune consideră biblioteca o instituție parazit. Dezinteresul angajatului fără pregătire de specialitate sau cultură generală solidă care consideră acest post sub demnitatea lui... în comparație cu a avea un birou în anticamera primarului... Snobismul adulților care pentru a fi în trend cu vremurile anunță că a citi nu mai este la modă...
Trecerea timpului a dovedit ambiția omului de a dovedi principiul enunțat mai sus al identităţii perfecte dintre MacroUnivers și MicroUnivers, prin reducerea dimensiunilor bibliotecilor la dimensiuni portabile, din ce în ce mai reduse - calculatorul, tableta, smartfonul. Obiceiul lecturii rămâne într-o altă formă și cu un alt ritm pănă la o pană de curent și s-a terminat cu informația electronică... un virus și toată pledoaria mea pentru bibliotecă se pierde în neant ... Si atunci vom avea nevoie să ne întoarcem în clădirile biblioteci, lângă cărțile care ne așteaptă cuminți pe rafturi , gata să ne ofere toată înțelepciunea pe care omul a putut-o culege până acum din univers .
Deci, iubitori de carti, acolo unde puteti creati biblioteci, pentru ca generatiile viitoare sa aiba unde sa-si caute reperele de dezvoltare!
Din înțelepciunea orientală vine principiul identităţii perfecte dintre MacroUnivers și MicroUnivers, cu alte cuvinte, totul se reflectă în parte și toate părțile componente conțin întregul. În istorie, începând cu 3500 îh omenirea s-a străduit să creeze forme intermediare, accesibile, utilizabile oricând , de păstrare a întregului univers. Acestea au fost bibliotecile, cu unitate de stocare cartea. Incă de pe acea vreme cuvântul scris a inspirat respect și teamă, iar bibliotecile văzute ca un pericol au fost de cele mai multe ori puse pe foc Biblioteca din Alexandria, Biblioteca imperială a Constantinopolului , Biblioteca din Efes...intr-o vreme le-au ars naziștii, comuniștii la fel iar democrația reușește să le distrugă în moduri mai subtile.
Fiind în an centenar, putem aminti că generația Marii Uniri, a fost susținută de o conștiinta națională formată treptat încă din timpul Școlii Ardelene, prin eforturile de emancipare națională pe plan cultural. Cea dintâi instituție creată de „Astra”( „Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român” -1861) a fost biblioteca. Cărturarii acelui secol considerau că , ”numărul mare de analfabeți periclita însuși viitorul neamului”, vedeau puterea educativă și civilizatoare a cărții, nu numai în universităţi sau pe lângă societăţile ştiinţifice, ci în toate comunitățile în special în cele mici și sărace. Sărbătorim anul acesta rezultatele acelui efort.
Fiind în an centenar, putem aminti că generația Marii Uniri, a fost susținută de o conștiinta națională formată treptat încă din timpul Școlii Ardelene, prin eforturile de emancipare națională pe plan cultural. Cea dintâi instituție creată de „Astra”( „Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român” -1861) a fost biblioteca. Cărturarii acelui secol considerau că , ”numărul mare de analfabeți periclita însuși viitorul neamului”, vedeau puterea educativă și civilizatoare a cărții, nu numai în universităţi sau pe lângă societăţile ştiinţifice, ci în toate comunitățile în special în cele mici și sărace. Sărbătorim anul acesta rezultatele acelui efort.
Nu știu dacă am mai reuși o astfel de performanță, anii în care trăim sunt marcați de lipsă de solidaritate și de epuizarea într-un etern scandal. Se vorbește din ce în ce mai des de analfabetism funcțional , o incapacitate a cititorului de a înțelege ceea ce a citit. În context , fiecare bibliotecă publică închisă, înseamnă un pas înapoi spre o lume primitivă , fără resurse de educație alternative sau de vindecare spirituală, având ca rezultat pe termen lung limitarea liberului arbitru prin lipsa de perspectivă, de modele sau soluții multiple accesibile ușor prin intermediul cărților .
O biblioteca are nevoie doar de un spațiu adecvat, de cărți...și de un om dedicat, mai mult decât păzitor al cărților, mai degrabă manager de informație, purtătorul firului Ariadnei în labirintul rafturilor, care , odată la 30 de ani predă flacăra aprinsă a pasiunii pentru meserie.
Cărțile la rândul lor, își găsesc cititorii, fiecare carte are undeva cititorul pentru care a fost scrisă , omul care o va primi în suflet și va începe un proces de modificare, de îmbunătățire a arhitecturii interioare deoarece cuvântul are putere. Înțelepciunea creștină atribuie cuvântului cea mai puternică forţă din univers , ”la început a fost cuvântul” , lăsat ca instrument de distrugere sau înalțare omului . Prin cuvânt suntem alături de Dumnezeu creatori, de la nivelul bunicului care-i citeşte nepotului, până la tainele universului concentrate într-o formulă... și cuvintele cuprinse în idei, închise între copertile cărților, cărți aliniate în biblioteci.
Trecerea timpului a dovedit ambiția omului de a dovedi principiul enunțat mai sus al identităţii perfecte dintre MacroUnivers și MicroUnivers, prin reducerea dimensiunilor bibliotecilor la dimensiuni portabile, din ce în ce mai reduse - calculatorul, tableta, smartfonul. Obiceiul lecturii rămâne într-o altă formă și cu un alt ritm pănă la o pană de curent și s-a terminat cu informația electronică... un virus și toată pledoaria mea pentru bibliotecă se pierde în neant ... Si atunci vom avea nevoie să ne întoarcem în clădirile biblioteci, lângă cărțile care ne așteaptă cuminți pe rafturi , gata să ne ofere toată înțelepciunea pe care omul a putut-o culege până acum din univers .
Deci, iubitori de carti, acolo unde puteti creati biblioteci, pentru ca generatiile viitoare sa aiba unde sa-si caute reperele de dezvoltare!
