Demetriu Kiss (Micu) (n. 27 octombrie 1854, Cheţ, judeţul Bihor - d12 noiembrie 1932, Oradea, judeţul Bihor) a fost avocat, participant activ la viaţa religioasă a românilor din Bihor, senator al României după Marea Unire.
Cel mai îndepărtat strămoş cunoscut al familiei era Ioan Mik din Şomcuta Mare, care a fost înnobilat de principele Gheorghe Rakoczy al II-lea la 7 august 1658 şi de principele Mihai Apafi la la 23 mai 1663. Ioan Mik a avut mai mulţi fii: Gheorghe, Petru, Gaşpar, Dumitru, Petzi şi Gavril. Din ramura lui Gaşpar se trage Demetriu. Gaşpar s-a stabilit în Bihor în localitatea Cheţ, unde s-a căsătorit cu văduva unui oarecare Andrei Kiss, de la care a împrumutat numele de Kiss (care înseamnă în ungureşte "mic", practic traducerea numelui original al familiei, Micu, uneori transcris sub forma Mik).
Demetriu s-a căsătorit la 16 februarie 1884 cu Cornelia Lazăr, devenind astfel cumnatul lui Aurel Lazăr, cunoscutul luptător pentru drepturile românilor din Transilvania.
A efectuat câteva clase primare în satul natal, Cheţ, unde a studiat până în anul 1864. Între anii 1866-1874 a studiat la Seminarul greco-catolic şi la Liceul Premonstratens din Oradea. A trecut examenul de maturitate în anul 1874, după care s-a înscris la Academia de Drept din Oradea. În această perioadă va activa în cadrul Corul Hilaria din localitate. La 28 ianuarie 1884 a obţinut diploma de avocat la Universitatea din Budapesta, după care a efectuat stagiatura în cancelaria lui Iosif Roman, la Oradea.
În timpul studenţiei a lucrat ca diurnist la Cartea Funduară din Oradea. După obţinerea diplomei de avocat în anul 1884, este numit avocat diecezan onorariu pe lângă titularul Iosif Erdelyi, funcţie pe care a ocupat-o până în anul 1888, când a devenit titularul acestui post.
La 29 iulie 1894, împreună cu alţi români proeminenţi şi studenţi la Drept din Oradea, a întâmpinat în gara oraşului trenul care îi transporta pe memorandişti la Seghedin.
Din anul 1900 a fost numit fisc consistorial.
A susţinut moral şi material societăţile religioase "Agrul", "Asociaţia Mariană" şi "Societatea Euharistică".
A fost activ mai mult pe tărâm religios decât politic. Participă la evenimentele din 1 decembrie 1918 ca reprezentant al cercului Marghita.
În anul 1922 a fost ales senator al României.
A efectuat câteva clase primare în satul natal, Cheţ, unde a studiat până în anul 1864. Între anii 1866-1874 a studiat la Seminarul greco-catolic şi la Liceul Premonstratens din Oradea. A trecut examenul de maturitate în anul 1874, după care s-a înscris la Academia de Drept din Oradea. În această perioadă va activa în cadrul Corul Hilaria din localitate. La 28 ianuarie 1884 a obţinut diploma de avocat la Universitatea din Budapesta, după care a efectuat stagiatura în cancelaria lui Iosif Roman, la Oradea.
În timpul studenţiei a lucrat ca diurnist la Cartea Funduară din Oradea. După obţinerea diplomei de avocat în anul 1884, este numit avocat diecezan onorariu pe lângă titularul Iosif Erdelyi, funcţie pe care a ocupat-o până în anul 1888, când a devenit titularul acestui post.
La 29 iulie 1894, împreună cu alţi români proeminenţi şi studenţi la Drept din Oradea, a întâmpinat în gara oraşului trenul care îi transporta pe memorandişti la Seghedin.
Din anul 1900 a fost numit fisc consistorial.
A susţinut moral şi material societăţile religioase "Agrul", "Asociaţia Mariană" şi "Societatea Euharistică".
A fost activ mai mult pe tărâm religios decât politic. Participă la evenimentele din 1 decembrie 1918 ca reprezentant al cercului Marghita.
În anul 1922 a fost ales senator al României.
Neş, Teodor - Oameni din Bihor (1848-1918), Tipografia diecezană, Oradea 1937
