Acum câteva săptămâni am primit o carte, Cine mi-a luat cașcavalul? de Spencer Johnson.
Dacă până atunci eram oricum fan brânză, am devenit conștientă de implicațiile majore ale existenței cașcavalului, acestă brânză specială în viața noastră a fiecăruia.
Cât timp există și îl avem alături și îl ronțăim, cașcavalul este o constantă pe care o ignorăm , aproape că nu îl băgăm în seamă, și câteodată îl mai și criticăm și îl privim urât că e prea tare sau a prins o dungă de mucegai și ne-am plictisit de el sau ne imaginăm că e mai gustos cașcavalul vecinului și chiar arată mai bine.
Dar cașcavalul , la un moment dat , se termină , bucata devine din ce în ce mai mică și dispare cu totului din viața noastră. Rămâi atunci perplex. Câteva zile te simți chiar mai ușurat, uite am scăpat de o corvoadă, ce stress cu brânza aia care devenise imposibil de suportat. Dar dacă trece o săptămână, două , trei sau zece și nu îl mai avem atunci începem să intrăm în panică.
Ce să facem , cum să-l readucem în viața noastră ? Așteptăm cuminți să apară sau pornim în căutarea lui. Aici cartea intră în amănunte și în discuții diferențiate.
Da, ați înțeles, cașcavalul este viața pe care noi o avem la îndemână, cu schimbările și provocările ei.
Putem alege dacă suntem atenți să anticipăm și să supraveghem schimbările, să ne adaptăm repede schimbărilor și să ajungem să ne bucurăm de ele, savurând mereu plăcerea unui nou cașcaval sau rămânem în starea de melancolie și visare după vechiul cașcaval.

Multumim pentru articol.
RăspundețiȘtergereMult succes!