Despre război şi pace...

                BIBLIOTECA JUDETEANA                           UNIUNEA FEMEILOR

  “GHEORGHE SINCAI “                                         BIHOR ORADEA

           

In cadrul proiectului:

“SAPTAMANA  PRIETENIEI  PENTRU PACE”

are loc in data de 23 septembrie 2011 orele 13,00 in sala Amfiteatu din  Biblioteca Judeteana “Gheorghe Sincai”

masa rotunda:

“LUMEA INTRE RAZBOI SI PACE”

Organizator :  Delia Pantea  – bibliotecar, metodist, coodonator Biblionet Bihor- 

Moderator  prof. Doina Rusneac- bibliotecar C.I.C

Cuvant de salut- manager proiect  Mioriţa Săteanu

Invitat- col. r. dr.Constantin Moşincat

Comunicari sustinute de :

1.      Prof ,Doina Rusneac- bibliotecar C.I.C

      “LUMEA INTRE RAZBOI SI PACE”

2.      Prof. Florin Mihes

“PACEA SI RAZBOIUL RECE”

3.      Prof. dr.Livia Ghiurcuta- Liceul Teoretic “ Aurel Lazar”

Prof: GEORGE SOFRONIE: “DESPRE NATIUNE, STAT FRONTIERA SI

                                              PROBLEMELE EUROPEI”

4.      Delia Pantea - bibliotecar, metodist, coodonator Biblionet Bihor- 

“SOCIOLOGIA RAZBOIULUI SI A PACII”

 Oare războiul se naşte din pace, sau pacea din război ...? Nicolae Titulescu, marele diplomat român, se întreba: „Ce este pacea ? Ea este un cuvânt ? În asemenea caz asistăm la triumful păcii, căci niciodată nu s-a vorbit aşa de mult de pace ca de la marele război încoace. S-a vorbit aşa de mult de ea, încât unele spirite critice au asemănat pacea cu sănătatea: nu vorbeşti de ea decât când eşti pe punctul s-o pierzi !” Mi se pare un discurs contemporan, valabil şi în zilele noastre...

Subiectul articolului este vast, este banal, îl întâlnim în fiecare zi în ziare, ascultăm ştiri la radio, la televizor, ne sare in ochi pe internet... din ce în ce mai multe ştiri şi grozăvii despre războaiele altora, la care participăm şi noi (ca ţară!) sau nu... se întâmplă totul, din fericire, undeva departe, departe de noi şi de graniţele ţării noastre şi respirăm uşuraţi, nu ne afectează... decât ca ştire, ca imagine – săracii, mor tineri, mor batrâni, mor copii, mor soldaţi, mor civili, de-a valma, doar asta înseamnă război..., nu??

Cad clădiri, biserici (şi creştine, şi musulmane, şi sinagogi – bomba nu alege!), monumente, sedii de firme, locuinţe, cad oraşe întregi şi rămâne, de jur-împrejurul a tot, prăpăd şi durere, suferinţă şi tipetele mute ale celor care au scăpat... oare au scăpat??? Trăiesc şi nimic mai mult... ziua de mâine nu va mai fi la fel, noaptea va învălui nenorocirea vieţii lor şi vor aştepta zorile sperând... dar totul e schimbat, sensul vieţii este deturnat şi aruncat într-o nouă călimară... da, cu acea cerneală vor putea scrie alte file în cartea vieţii lor (nu a destinului, dar, chiar, ce este ăla destin, aşa trebuia să fie, aşa s-a întâmplat...?)

M-am născut în timp de pace... nu pot descrie oroarea unui război, nu l-am văzut, nu l-am trăit... am învăţat despre el din cărţile de istorie şi din romane, am văzut filme şi piese de teatru, am auzit despre el de la bunici şi alţi bătrâni care şi-au unit destinele în traversarea anilor de război... da, m-am născut în timp de pace şi totuşi nu am înţeles această binecuvântare decât târziu, abia de puţini ani, către maturitate...

Şi totuşi, câte feluri de război există??? Hai să enumăr câteva, am găsit un articol pe internet: război civil, revoluţie, guerilă, război psihologic, embargo, terorism, război non-contact etc. Şi când toate aceste războaie iau sfârşit, cu ce se încheie?? Cu PACEA!!! Dar... atât de multe tipuri de războaie şi doar o singură pace???

Între război şi pace, există lupta „non-violentă”, rămasă în amintirea colectivă prin lupta lui Gandhi împotriva colonialismului englez...

Dar ce spune Biserica creştină despre război, îl aprobă, îl respinge??? Biserica, îmbrăţisând toate nivelurile vieţii umane, a urmat o tactică mai largă. În timp ce la nivelul primar al relaţiilor personale a condamnat absolut si categoric violenţa şi omorul, la nivelul de ordin secundar - al legilor si instituţiilor statului - a menţinut o poziţie dialectică. Pe de o parte a condamnat războiul şi violenţa, în vreme ce pe de altă parte a arătat îngăduinţă celor ce au participat la războaie şi au luptat pentru binele comun. Este de la sine înţeles, desigur, că este vorba de luptele din cadrul războaielor de apărare, nu al celor de cotropire.

Dacă, însă, în trecut se putea susţine că războiul, în ciuda caracterului său respingător şi înfricoşător, servea oarecum şi binelui comun, astăzi aceasta pare mai degrabă cu neputinţă... războaiele actuale sunt elitiste, servesc intereselor celor puţini şi bogaţi, sunt îndreptate asupra celor mulţi şi sărmani, dar locuitori ai unor ţări cu resurse vaste, ce pot fi exploatate…

Dar Coranul, cartea sfântă a musulmanilor din toată lumea, ce spune despre război şi pace? Termenul de “jihad” poate să însemne “război sfânt”, dar şi lupta pe care o duce omul cu el însuşi, atunci când trebuie să-şi controleze dorinţele şi intenţiile rele…

Islamul este religía păcii şi a toleranţei (islam = “pace” şi “supunere faţă de Dumnezeu”, în limba arabă). Crima este una dintre marile păcate ale omului, iar profetul Mahomed spune că toţi ucigaşii vor fi pedepsiţi în focul iadului…

Şi atunci, de unde atâta terorism în lume, de unde atâta violenţă si atentate sinucigaşe ale musulmanilor…? Oare în spatele cuvintelor, cei ce dau sens şi întelegere acestora, pentru cei mulţi şi mai puţin învăţaţi, nu stau tot  oameni…?

Undeva, în cartea sfântă a evreilor, Tora, scrie: “cel care a salvat viaţa unui om, a salvat umanitatea întreagă…”

Într-o zi, unul dintre multii studenţi străini care frecventează biblioteca, mi-a zis: “la voi în ţară este raiul pe pământ!”. N-am apucat să întreb “de ce”, că a continuat: “la mine în ţară este război…” Apoi mi-a povestit despre familia lui rămasă acolo, undeva, la mii de kilometri, despre mama si surorile lui (tatăl murise…), despre bombardamente şi violuri, despre foamete şi violenţe…Visa să devină medic şi să-şi ducă toată familia în Suedia, acolo unde este pace...

Ţin minte şi acum sentimentul pe care l-am încercat după plecarea lui: vorbisem cu un tânar care a văzut şi a trăit războiul... undeva, la depărtare de mii de kilometri, era război... din păcate şi astăzi este război...

Să fie acesta un dat al oamenilor ? Ajungi să te întrebi şi asta. Să fie oare pacea o stare de graţie la care vom ajunge odată cu reinstalarea raiului biblic ? Pentru că oamenii sunt şi buni şi răi – unii aşa, alţii aşa... niciodată pacea clădită de bunele intenţii şi tragice învăţăminte nu va dura mai mult decât orice altă lucrare omenească. Omul ! Fiinţă minunată ce poate face materia să zboare şi creatură abjectă ce nu ezită să calce în picioare miracolul vieţii. Civilizaţia ! Binecuvântare şi blestem.  Andre Malraux   spunea că mileniul trei va fi religios sau nu va fi deloc. Unde mergi, Omule ?

Doina Rusneac

Bibliotecar BJ Bihor

Chestionare pop -up- feeedback la feedback

In cursul anului trecut Marcel Chiranov a  publicat in Performance Measurement and Metrics un articol despre chestionarele on line (pop up survey), si experienta bibliotecilor in  Biblionet.

Articolul poate fi vazut la adresa:

http://www.emeraldinsight.com/journals.htm?issn=1467-8047&volume=12&issue=1&articleid=1913591&show=html


Applying pop-up survey software to incorporate users' feedback into public library computing service management.

Articolul se pare ca a starnit    interesul comunitatii  de specialitate , astfel incat a primit premiul pentru articolul cel mai comentat . Aceasta este o confirmare a faptului ca munca facuta pe toate palierele   intr-un teritoriu extrem de nou si “fierbinte”, poate duce la lucruri inovative si putem deveni exemple pentru altii.

Aparentele inconveniente pe care bibliotecarii le semnalau- adica aparitia chestionarului in timpul sesiunilor de lucru, iritarea utilizatorilor cand era vorba de completarea lor, s-au transformat intr-un exemplu de buna practica, si pot sta la baza proiectelor de dezvoltare ale serviciilor, in masura in care , conducatorul bibliotecii stie sa cearna din raspunsuri, nevoile comunitatii .

Alte efecte conform imaginii de mai jos- din articol-

 aparitia de idei care sa duca la organizarea de noi servicii, idei de noi cursuri de formare a publicului sau a bibliotecarilor, si chiar  la folosirea datelor pentru promovarea bibliotecii in fata finantatorului local.

 

Lecturi de weekend 19

 

Hermann Hesse – Narcis şi Gură-de-Aur, Editura Rao, 2007, .



Am gasit in aceasta minunata carte intrebari esentiale in devenirea noastra ca fiinta umana. Spiritul (Narcis) sau materia (Gura de aur ) ne arata calea spre acel acasa, spre acea integrare in absolut?


In final se dovedeste ca fiecare isi traieste propria experienta, fiecare are propriul parcurs si oricine are sanse de a regasi drumul pierdut spre esenta divina.

Va las sa parcurgeti cateva fragmente de text care poate va vor duce spre lecturarea intregii carti.

"Gîndeam cam aşa :
"Dar ce înseamnă de fapt: să te realizezi? — Este o noţiune filozofică, n-o pot exprima altfel. Pentru noi, discipolii lui Aristotel şi ai Sfantului Toma, cea mai înaltă dintre toate noţiunile este existenţa desăvîrşită. Existenţa desăvîrşită este Dumnezeu. Tot ce mai există pe lîngă el, există numai pe jumătate, numai parţial, este în devenire, este amestecat, constă din posibilităţi. Dumnezeu însă nu este amestecat, este unul, el nu conţine posibilităţi, ci este în întregime realitate. Dar noi sîntem trecători, sîntem în devenire, sîntem posibilităţi, pentru noi nu există desăvîrşire, nu există existenţă deplină. Acolo însă unde păşim de la potentă la faptă, de la posibilitate la realizare, acolo sîntem părtaşi la adevărata existenţă, devenim cu un grad mai asemănători cu ceea ce e desăvîrşit, dumnezeiesc. Asta înseamnă : a se realiza. Tu trebuie să cunoşti procesul acesta, din proprie experienţă."

Raidul de la Dieppe - 19 august 1942 (III)

Răniţi canadieni pe plajă lângă un tanc Churchill rămas fără muniţie

Principalele debarcări canadiene.

Pentru a pregăti terenul pentru principalele debarcări, patru distrugătoare ale Marinei britanice au bombardat coasta franceză, în timp ce vasele de desant se apropiau de plaje. La ora 5:15, li s-au alăturat cinci escadrile ale RAF (formate din avioane de vânătoare Hawker Hurricane), care au bombardat apărarea de pe coastele portului Dieppe şi au lansat mai multe proiectile fumigene pentru a crea un adevărat ecran de fum, ce să protejeze trupele aliate, ce urmau să debarce pe plajele „Roşie” şi „Albă”. Între 5:20 şi 5:23, a început debarcarea principalelor trupe ce urmau să ocupe portul Dieppe, mai întâi pe plaja „Roşie”, şi anume două regimente (Regimentul Scoţian din Essex şi Regimentul de infanterie uşoară canadiană din Hamilton), ce trebuiau să fie sprijinite de Regimentul 14 blindat canadian ce avea în dotare tancuri Churchill. Dar, pentru că tancurile au întârziat la debarcare, cele două regimente de infanterie (scoţian şi canadian), au trebuit să atace fără sprijinul lor apărarea germană puternică. În plus, plaja era despărţită de port şi de un zid înalt de aproximativ 3 metri, pe care nu l-au putut escalada, de deasupra lui germanii trăgând în atacatori cu puternicele mitraliere MG34 (deasupra acelui zid pe stâncile din faţa portului germanii amplasaseră o multitudine de cazemate cu ziduri de beton de o grosime de 3 metri) şi cu mortiere şi aruncătoare de grenade (similare modernelor AG1 şi AG3 din dotarea armatei române actuale) , ce le-au provocat aliaţilor pierderi însemnate. Când, totuşi, tancurile au ajuns în apropierea plajei (în vehiculele speciale amfibii), doar 29 au reuşit să debarce, dar din acestea 2 s-au scufundat în apa adâncă de lângă mal, 12 s-au blocat pe plajă pentru că pietrişul le-a stricat şenilele, şi doar 15 au continuat lupta reuşind să escaladeze zidul de pe plajă. Dar, odată ce au trecut acel zid, tancurile n-au mai reuşit să înainteze spre port şi oraş din cauza numeroaselor obstacole antitanc amplasate de germani între zid şi port. De aceea, s-au retras coborând zidul spre plajă unde au ajutat la protecţia infanteriei, ce se retrăgea la rândul ei înapoi spre vehiculele amfibii, şi de acolo înapoi sub protecţia Marinei britanice, spre porturile din Anglia. Toate tancurile ce au debarcat au fost ori distruse, ori abandonate, pentru că nu mai aveau muniţie pentru continuarea luptei, de asemenea cea mai mare parte a vehiculelor care ar fi trebuit să le asigure retragerea spre Anglia, erau pline cu infanterişti, în mare parte răniţi în luptă. Din echipajele tancurilor, nici unul nu s-a mai întors după luptă în Anglia, o parte fiind ucişi, iar restul au fost luaţi prizonieri de germani.

Raidul de la Dieppe - 19 august 1942 (II)

Trupele germane din jurul portului Dieppe erau în alertă maximă la momentul declanşării raidului de la Dieppe, fiind alertate de doi factori şi anume: activitatea neobişnuit de intensă a agenţilor dubli francezi din zonă şi creşterea semnificativă a traficului radio al aliaţilor în zona de sud a Angliei şi de asemenea, avioanele de recunoaştere germane observaseră o mare concentrare de nave şi vehicule amfibii necesare oricărei invazii. Germanii aveau în zona din jurul portului Dieppe o garnizoană puternică formată din 1500 de oameni din Divizia 302 infanterie, compusă din: regimentele 570, 571 şi 572 infanterie (fiecare regiment avea în componenţă două batalioane), regimentul 302 artilerie, batalionul 302 recunoaştere, batalionul 302 artilerie antitanc, batalionul 302 geniu şi batalionul 302 semnalizare. Aceste trupe germane erau dotate cu celebrele puşti-mitraliere MG-34, mortiere şi tunuri antitanc de calibrul 88 de mm (tunuri ce-şi dovediseră calităţile prin distrugerea a numeroase tancuri T-34 pe frontul din Rusia, tunuri ce iniţial fuseseră proiectate pentru apărarea antiaeriană). Aceste unităţi ale armatei germane erau amplasate de-a-lungul plajelor portului Dieppe, între principalele localităţi din jurul portului şi de asemenea şi pe principalele înălţimi ce străjuiau aceste plaje, fiind amplasate nu doar direct pe teren, ci şi într-o multitudine de cazemate şi buncăre ce înconjurau portul. De asemenea, apărarea aeriană germană în zonă era asigurată de Luftwaffe (Aviaţia militară germană) ce avea în zonă 200 avioane de vânătoare Focke-Wulf 190 (ce făceau parte din aşa-zisele Aripi de vânătoare 2 şi 26) şi 100 de avioane de bombardament, majoritatea Dornier 217 (din Aripile de bombardament 2, 45 şi 77).

Debarcările iniţiale.

Chestionar - Istorie locala@ biblioteca ta publica

Istorie locala- Chestionar

Acest chestionar ne ajuta sa imbunatim calitatea site-uluiwww.istorielocala.ro. Prin urmare, va rugam sa raspundeti la intrebarile urmatoare, identitatea dumneavoastra fiind protejata.

 Va multumim pentru opinie!

Istoria locala@ biblioteca ta !

Conferinte ANBPR in toamna lui 2012

ANBPR anunta ultimele doua Conferinte profesionale ale anului 2012:

1. "Conferinta Nationala a ANBPR si Adunarea Generala de Alegeri", organizata in perioada 18-20 octombrie, in colaborare cu Biblioteca Judeteana "Panait Istrati" Braila 
2. Conferinta ProEdit “Informatia editoriala pe circuitul edituri– biblioteci" organizata, in perioada 29-30 Septembrie 2012, in colaborare cu Uniunea Editorilor din Romania (UER), conferinta ce marcheaza finalizarea proiectelor realizate in colaborare cu Centrul Mortenson pentru Programe Internationale de Biblioteca, din Illinois, SUA.

Agendele Conferintelor :

AGENDA 

Conferința ProEdit 

INFORMAȚIA EDITORIALĂ PE CIRCUITUL EDITURI - BIBLIOTECI 

Sinaia, 29-30 Septembrie 2012 

Locația: Hotel Mara, Sinaia 

Deschiderea oficială și dezbatere 

MARILENA IOVU, Coordonator Evenimente ProEdit

DOINA POPA, Președinte, ANBPR

PHILIPPE LOUBIERE, Profesor Cercetător, Université Paris-III, Franța

BARBARA FORD, Director, Centrul Mortenson, S.U.A.

SUSAN SCHNUER, Director adjunct, Centrul Mortenson, S.U.A.

Biblioteci și editori din SUA – dificultăți și parteneriate”/

“U.S. Libraries and Publishers: Issues and Partnerships”

 Dezbateri în plen cu sesiune Q&A:

PHILIPPE LOUBIERE, Profesor Cercetător, Université Paris-III, Franța 

"Biblioteca Babel"  

PEGGY BARBER, Library Communication Strategies, Inc., S.U.A.

"Editurile, bibliotecarii şi viitorul cărţilor"

 Workshop-uri paralele

„Bibliotecile judetene: Centre de excelenta”- linie de finantare

Programul Biblionet lanseaza linia de finantare „Bibliotecile judetene: Centre de excelenta” pentru a promova acele biblioteci judetene care pot sa ofere exemple de buna practica in oferirea de noi servicii pentru comunitate, in special pentru grupuri tinta neglijate de bibliotecile publice si care dezvolta resurse profesionale si transfera  experienta lor catre alte biblioteci judetene si locale din Romania. 

Prin accesarea acestei linii de finantare, bibliotecile judetene au oportunitatea de a impartasi colegilor bibliotecari din abilitatile si expertiza pe care o au in crearea si livrarea de servicii orientate catre utilizatori. Acest lucru se va intampla prin organizarea si gazduirea de cursuri, ateliere si sesiuni de demonstratii pentru alti colegi bibliotecari din tara si prin crearea de ghiduri de bune practici. 

Pentru a sprijini excelenta si a ajuta la diseminarea bunelor practici, IREX va acorda 3 granturi in cadrul programului „Bibliotecile judetene: Centre de excelenta”, cate unul pentru fiecare dintre categoriile:

·         Centru de excelenta care ofera servicii pentru copii intre 0 – 14 ani, cu accent pe serviciile oferite grupei de varsta 0 - 7 ani;

·         Centru de excelenta care ofera servicii pentru adolescenti si tineri, cu varsta cuprinsa intre 14 – 25 ani, cu accent pe activitati de educatie non-formala si informala.

·         Centru de excelenta care ofera servicii pentru adulti cu varsta cuprinsa intre 41 – 60 ani, cu accent pe servicii dedicate somerilor si persoanelor casnice. 

Valoarea maxima a fiecarei finantari este echivalentul in RON a 30.000 USD.

Obiective:

·         Sa recunoasca excelenta bibliotecilor judetene in furnizarea de servicii dedicate anumitor segmente de varsta ale populatiei care sunt in mod obisnuit neglijate in bibliotecile publice;

·         Sa incurajeze bibliotecile judetene sa dezvolte noi servicii pentru atragerea categoriilor de public care nu frecventeaza in mod obisnuit biblioteca si nu sunt utilizatori loiali ai bibliotecii;

·         Sa promoveze bibliotecile judetene castigatoare si sa asigure mijloacele pentru diseminarea bunelor practici, incurajand transferul de experienta si expertiza catre alti bibliotecari.

Aplicatiile vor fi primite pana la 15 septembrie 2012. Castigatorii vor fi anuntati la 1 octombrie 2012 si implementarea proiectelor poate incepe la 1 octombrie 2012.

Perioada maxima  de implementare a unui proiect este de 9 luni, in intervalul 1 octombrie 2012 – 30 septembrie 2013.

Va invitam sa consultati Regulamentul competitiei (aflat in atasamentul acestui mail) si sa trimiteti formularul Aplicatie folosind subiectul: „Bibliotecile judetene: Centre de excelenta” la finantari@irex.org.

Sursa : http://www.biblionet.ro/show/index/k/9530/a/9531

Raidul de la Dieppe - 19 august 1942 (I)

Raidul de la Dieppe, cunoscut şi ca Bătălia de la Dieppe, Operaţiunea Rutter, iar mai târziu Operaţiunea Jubilee, a fost un atac efectuat de aliaţi, în al Doilea Război Mondial, asupra portului francez Dieppe, ce era ocupat de germani (încă din 1940). Acest raid s-a desfăşurat în data de 19 august 1942, adică exact acum 70 de ani şi două zile, pe coasta de nord-vest a Franţei (actuala regiune franceză Sena maritimă, situată mai la est de Normandia).

Obiectivul acestui raid a fost discutat de Churchill, în memoriile sale de război: „M-am gândit că e foarte important ca o operaţiune pe scară largă să aibă loc în această vară, şi părerea militarilor era unanimă că până ce o astfel de operaţiune nu se va desfăşura, niciun general nu-şi va lua răspunderea planificării principalei invazii de eliberare a Europei. În discuţiile pe care le-am avut cu vice-amiralul Mountbatten, mi-a devenit clar că timpul nu ne va permite desfăşurarea unor noi operaţiuni de mare amploare, (după anularea operaţiunii Rutter ce ar fi trebuit să se desfăşoare în aprilie 1942) în vara acestui an, dar Dieppe ar putea fi din nou planificat (cu un nou nume de cod - Jubilee) în maximum o lună, asigurându-se în acelaşi timp şi secretul complet al acţiunii. De aceea, nu s-au notat stenograme de nici un fel cu privire la această operaţiune, dar, după ce autorităţile canadiene şi şefii de stat major ai armatelor canadiană şi britanică au aprobat planul, eu personal am supervizat planul operaţiunii împreună cu şefii de stat major inter-aliaţi, amiralul Mountbatten şi comandantul flotei britanice (ce a participat la operaţiune) căpitanul J. Hughes-Hallett.” Obiectivele majore ale acestei operaţiuni erau: capturarea şi menţinerea sub ocupaţie pentru o scurtă perioadă a unui port al inamicului, capturarea de prizonieri germani şi material de război german, adunarea de informaţii importante despre organizarea apărării de coastă germane din aşa-zisul Zid al Atlanticului (fortificaţii germane de pe coasta vestică a Europei ce se întindeau din Franţa până în Norvegia), distrugerea acestei apărări de pe coasta Franţei, distrugerea porturilor şi clădirilor strategice ale armatei germane din zonă. De asemenea raidul ar fi ajutat la ridicarea moralului trupelor aliate staţionate în Anglia, a moralului Rezistenţei franceze, şi ar fi asigurat Uniunea Sovietică de faptul că aliaţii vestici vor într-adevăr să zdrobească inamicul comun, Germania nazistă. Deşi operaţiunea Barbarossa (de cucerire de către germani a Uniunii Sovietice) eşuase, Stalin îi presa pe americani şi englezi să deschidă oriunde un al doilea front în Europa pentru a mai slăbi presiunea armatei germane ce ajunsese adânc în teritoriul sovietic.

Raidul de la Dieppe a fost planificat de vice-amiralul Lord Mountbatten, şeful Marelui Stat-Major al Operaţiunilor Aliate Combinate. Forţa de atac urma să fie formată din 5.000 de canadieni, 1.000 de britanici şi 50 de rangeri ai armatei americane (precursorii trupelor de comando Navy Seal de azi). Planul conceput iniţial în aprilie 1942 a primit numele de cod Operaţiunea Rutter, şi prevedea atacarea, ocuparea şi distrugerea unui port francez ocupat de germani de pe coasta vestică a Franţei, pentru a se putea obţine o anumită experienţă necesară planificării invaziei ulterioare de eliberare a Europei de vest de sub ocupaţia germană. Acest plan a fost aprobat în mai 1942, şi prevedea printre altele şi folosirea trupelor de desant aerian (formate din paraşutişti englezi ce vor deveni ulterior, în perioada postbelică trupele de elită – S.A.S.) pentru a distruge cele două baterii de artilerie ce flancau la est şi vestul portul Dieppe, plus bombardarea acestor poziţii germane de pe mare de către crucişătoare ale marinei engleze şi bombardiere  strategice Lancaster. Dar, ulterior, în luna iunie s-a renunţat la bombardarea acestor poziţii din aer şi de pe mare, pentru a nu afecta populaţia civilă din apropierea portului, fapt care ar fi dus la un puternic sentiment antialiat în rândul francezilor, care şi aşa cam colaborau în zonă cu aliatul german (ne referim aici la guvernul de la Vichy, ce colabora în acea perioadă cu ocupantul german). În schimb, prin noul plan aprobat, în iulie 1942, sub numele de cod Operaţiunea Jubilee, se prevedea anihilarea acestor baterii de artilerie de la Berneval-le-Grand şi Varengeville, de către comandourile nr. 3 şi 4 britanice, ce ar fi debarcat pe plajă în apropierea lor, şi apoi le-ar fi distrus în luptă. Pentru forţa principală de atac în acest raid, a fost aleasă Divizia a 2-a de infanterie canadiană, ce staţiona de doi ani în Anglia şi avea ca şi comandant pe generalul-maior John Hamilton Roberts. Debarcările pentru atacarea portului Dieppe urmau să se facă pe şase plaje, şi anume patru în faţa portului propriu-zis, şi două la est şi vest unde erau amplasate bateriile de artilerie amintite anterior. Plajele unde urmau să debarce trupele aliate au primit numele de cod - am putea zice destul de original numite – Galben, Albastru, Roşu, Alb, Verde şi Portocaliu. Această forţă combinată, aliată formată din canadieni, englezi şi americani (ce au primit cu această ocazie botezul focului în luptele cu trupele germane), urma să fie sprijinită în luptă, pe plajă şi de Regimentul 14 de tancuri canadian, ce avea în dotare 58 de noi tancuri Churchill, ce dispuneau de tunuri de 57 de mm, iar trei din ele fuseseră dotate şi cu aruncătoare de flăcări, utile în anihilarea cazematelor şi buncărelor inamice. Această forţă de atac urma să fie adusă pe plaje cu ajutorul Marinei Regale Britanice, ce trebuia să participe la raid cu 237 de nave şi vehicule amfibii. Pregătirea de artilerie, de dinaintea debarcării, urma să fie asigurată de şase distrugătoare de tip Hunt, ce aveau tunuri de 105 mm, lucru care ulterior s-a dovedit a fi fatal forţelor de debarcare, pentru că tunurile de pe aceste nave n-au reuşit să distrugă în bombardamentul iniţial nici o cazemată şi nici un buncăr german, ele având o rază de acţiune prea mică, iar obuzele lor doar au „mângâiat” obiectivele de pe poziţiile întărite germane. În câteva cazuri, obuzele trase de pe distrugătoarele engleze au pus în pericol chiar propriile trupe ce se apropiau de plaje pentru a debarca. Acoperirea aeriană a raidului urma să fie asigurată de 74 escadrile de avioane militare, din care 66 erau formate din avioane de vânătoare, iar restul de bombardament uşor.    

Dar, pentru că m-am întins destul cu relatarea faptelor pe ziua de azi, voi continua în altă zi descrierea raidului de la Dieppe.

Bibliotecar, prof. Florin Miheş.  

   

Curs de origami- vacanta la filialele bibliotecii

 Filiala Iosia a atras  o multime de copii printr-un inedit curs de origami cu ajutorul unor voluntare,care la randul lor sunt si cititoare fidele filialei, Carla si Carina Florin.










 "Opera" micilor artizani a fost expusa in vitrina filialei si a atras privirile trecatorilor, care le-au privit si apreciat indelung.

 Cu ocazia aceasta am avut si multe inscrieri la biblioteca, parintii copiilor fiind exterm de satisfacuti ca in vacanta copiii pot face multe lucruri interesante.

Bibliotecari Ilie Monica, Cornel Barna