Lecturi de weekend 47

Vladimir   Bukovski, Şi se întoarce vântul..., traducere din limba rusă şi note de Dumitru Bălan, Fundaţia Academia Civică, 2002, este o carte pe care o recomand cu căldură tuturor generațiilor.

Vladimir Konstantinovici Bukovski (în rusă Влади́мир Константи́нович Буко́вский) (n. 30 decembrie 1942, Belebei, Uniunea Sovietică) este unul din cei mai cunoscuți disidenți antisovietici, autor și activist politic.

A fost unul din primii care a dezvăluit utilizarea închisorilor psihiatrice împotriva deținuților politici din Uniunea Sovietică. După ce a fost condamnat din iunie 1963 până în februarie 1965 și ulterior din ianuarie 1967 până în ianuarie 1970, Bukovski a reușit să transmită în Occident circa 150 de pagini în care dezvăluia abuzurile instituțiilor psihiatrice asupra deținuților politici. Condamnat din nou în ianuarie 1972, a stat în arest până în decembrie 1976.

Pe parcursul lecturii am gasit reflectii, momente care imi aminteau de propria istorie in țara noastră comunistă și de rezultatele acelor zeci de ani in care si noi am functionat dupa aceleasi principii.

scoala de exemplu :

”Programele erau unice ... si erau  destinate celor cu aptitudini de nivel mediu sau scazut . Insă pentru elevii slabi acestea erau nemăsurat de dificile , iar pentru elevii capabili erau atât de monotone și de plictisitoare , încât  nu stimulau interesul și nu te deprindeau cu studiul.” Imi amintesc și eu de disciplinele ideologizate, ...”mortal de plictisitoare” de  profesori cărora li se pretindeau indicatori  de promovare, care transformau pe cei care nu doreau  să învețe în  absolventi  cu diplomă   ...Apoi povestea cu pionierii, comsomolul, ( la noi UTC) , apoi membrii de partid. Din fericire pentru mine amintirile comune s-au terminat in zona pionierilor, dar lectura  a rămas la fel de captivantă, pentru că textul descrie în același mod realist resorturile de functionare  ale  oamenilor în  condițiile societății comuniste sovietice ale anilor 60 si 70.

Și-a descoperit vocația de dizident de la acea vârstă școlară și a profitat de fiecare moment în care s-a aflat în libertate ca  să militeze împotriva regimului . La nivel de simplu cetățean a găsit metode de a enerva regimul sovietic și asta fără arme, fără avere , doar prin atitudine, mesaj,  intâlniri cu prietenii, manifestații care aveau aparența de intâlniri literare, activități care într-o societate democratică nici nu ar fi băgate in seamă.

Perioadele de arest sunt la fel de captivante   mai ales  prin personaje , torționari sau victime,  pe care autorul le descrie cu forță și culoare. Desigur e multă suferință în toată acestă experiență dar  povestirea te ridică într-un plan exterior de unde totul se derulează ca pe o scenă , cu atâtea amănunte încât te gândești că nu poate fi scrisă doar din amintire... și totuși. 

Mai aflăm din text cum se distruge cu bunăștiință o economie, pentru că  arestați  sau trimiși în instituții psihiatrice sau gulag erau mulți oameni capabili a căror crimă a fost eficientizarea unei instituții economice sau a unui proces . Și aici  găsim pagini întregi , cu moduri de distrugere  și de hoție  și atitudini , pe care aș dori să le redau pentru că reflectă inclusiv realitatea din zilele noastre...

        ”Nu ne vom elibera niciodată de teroare, nu vom dobândi niciodată libertatea și securitatea , pînă nu vom refuza complet să recunoaștem aceste realități paranoice, până nu-i vom contrapune realitățile noastre , valorile noastre.

        Moleșitele democrații occidentale și-au uitat trecutul, esența, și anume că democrația nu însemnă o casă confortabilă, o mașină frumoasă sau un ajutor de șomaj, ci , în primul rând, dreptul de a lupta și voința de luptă.”

         O carte puternică , pentru oameni care vor să devină puternici.

Intalnirea bibliotecarilor din filiale - 4 septembrie

Sfârsit de vară, sfârșit de carieră, prin ieșirea la pensie,  pentru colega noastră de la Filiala Felix, Iuliana Vaida. Ne-am dat intâlnire cu totii colegii de la Filiale să depănăm amintiri vesele si sa privim cu invidie oarecum, inceputul unei alte etape de viață pentru colega noastra.

Angajată în 1993 in Biblioteca Județeană, Iuliana a fost bibliotecar doar la Filiala Felix.

Acum, ne-am amintit cu totii momentele intrarii noastre in biblioteca, intamplari mai vesele sau mai ciudate, ne-am gandit câti ani mai are fiecare pana la acelasi moment de ramas bun.

Am facut consideratii inteligente referitoare la cariera, la posibilitatile de a recupera din visele pierdute sau abandonate in acesti ani de serviciu care ne-a obligat la o activitate intre ore fixe.

Am iesit langa lacul cu nuferi sa vedem impactul casutei cu carti instalata la 100 de metri de biblioteca  de catre Societatea Turism Felix  . Ne-am amuzat vazând ca o investitie  a fost facuta , in numele culturii si al lecturii, doar de dragul unui moment de imagine in presa, fara nici o utilitate si fara nici un viitor.

In casuta erau niste carti rupte , fara coperti, niste brosuri cu tematica religioasa, o carte din anii 50 a unui scriitor rus, si un bocan cu mesaje ...

MULT E DULCE SI FRUMOASA LIMBA CE - O VORBIM “

Un grup restrans de poeti si scritori si iubitori ai Literaturii Romane,  au sarbatorit impreuna, la Biblioteca Judeteană ”Gheorghe Sincai” Filiala “Dacia “ Ziua Nationala a Limbi Romane

S-au recitat poezii de catre poeta Ioana Precup, Ileana Bodi, prof. Vesa Viorica , Sateanu Miorita,

Ziua Nationala a Limbi Romane se sarbatoreste incepand cu anul 2013 in data de 30 August a fiecarui an. Acesta este motivul pentru care azi impreuna vom dedica un scurt timp pentru a vorbi despre aceasta zi si a scoate in evidenta importanta acestei zile in care de intoneaza Imnul National si va fi arborat Drapelul României

Iubesc Limba Romana deoarece limba română reprezintă fundamentul identității naționale, un punct deosebit de important pentru consolidarea unei societăți puternice și unite

Limba romana este printre limbile cele mai muzicale, curate, bogata in expresii si metafore. Este limba in care se pot exprima cu usurinta cele mai intime simtaminte si trairi, cele mai reusite comparatii, cele mai frumoase declaratii de iubire, frumusetea omului si a naturii, frumusetea Creatorului supreme, impresionantele rugaciuni care sunt inaltate cu credinta spre cer
In acest sens, prima regina a Romaniei, Elisabeta, cunoscuta in lumea literara drept CARMEN SILVA, scria :

"Limba romana e cantecul copiilor, al privighetoarei, care incanta auzul nostru cu sunetele limpezi ale naturii ce ies din freamatul vorbitor al codrilor si plutesc peste poieni stralucitoare si printre valurile aurite ale campiilor si lanurilor noastre.." 

Si aceasta regina deosebita in simtiri nu era de origine romana...

Tot B.P.HAJDEU, scria in "Circulatia cuventelor" ca:

"cuventele sunt ca banii, cu cat circula mai mult, cu atat valoarea lor creste". 

Aceasta in sensul exprimarii si utilizarii cuvintelor in poezii, romane, scrieri, informatii si jurnalism – multe lucrari sunt traduse in diferite limbi, In romaneste suna foarte bine, dar prin traducere se deterioreaza forma si frumusetea expresiilor .
Din pacate, se inmultesc romanii care isi uita originile si care dupa cateva luni ori cativa ani petrecuti prin strainatate, isi uita si stalcesc cu rea intentie ori din dorinta de a epata, limba materna. Se rusineaza de limba tarii natale ! Se grozavesc cu o spoiala de engleza ori franceza si, daca nu le stapananesc nici pe aceastea, impestriteaza limba romana cu englezisme si frantuzisme considerand ori incercand sa ne explice ca acest sistem "original" de exprimare este bazat pe neologisme...
Si cat de mult am avea de vorbit pe aceasta idee !

Iubesc cuvintele limbii romane

Aceasta dragoste este marcata si dovedita prin prenumele pe care il port Prenume care exprima gingasia graiului romanesc
Prin multitudinea cuvintelor din vocabularul Limbii Romane se pot exprima toate sentimentele toate dorintele toate visurile.
Dragostea pe care o purtam in suflet pentru fiinta iubita – femeie sau barbat – se spun cu cuvinte soptite, melodioase, care sa se reverse ca un Vulcan din inima, pentru alta inima in care s-a cuibarit tandretea, iubirea sufleteasca.
Mamei ii multmim si alegem cuvinte care sa exprima respect pentru grija pe care ne-o poarta, gandurile si rugaciunile pe care le spune pentru reusita noastra in viata, pentru dragostea cu care inconjoara copii si nepotii nostrii
Ce le spunem copiilor nostri? Le spunem cuvinte de invatatura pentru a sti ca cei 7 ani de acasa sunt cele mai valoroase si utile invataminte in viata si aceasta invatatura, concura la conduita moral civica a fiecarui om in comunitatea si societatea in care traieste.
Ii invatam sa se roage si sa multumeasca Buunului Dumnezeu ca au parinti, ca sunt sanatosi si ca sunt iubiti de toti cei dragi lor
Iubesc cuvintele din vocabularul Limbii Romane dar infurii cand ascult vorbele contorsionate si expresiile vulgare din gura fetelor- bineinteles imbracate in tinute moderne si foarte provocatoare,

Ma dezgusta jargoanele imprumutate din vocabularul de mahala folosite in conversatiile tinerilor
Ma revolta utilizarea in exces – ca sa fim occidentali,  a cuvintelor imprumutate din alte limba- engleza, turca si chiar a cea a rromilor.

Dar pentru ca sa uit aceste atitudini, imi face o mare si deosebita placere sa-mi amintesc aceste versuri minunate din poezia "Limba noastra" de Alexei Mateevici :

Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i limbă sfântă
Limba vechilor cazanii,
Care-o plâng şi care-o cântă
Pe la vatra lor ţăranii,
Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
In rostirea ei, bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara“

Si mai va rog sa-mi permite-ti sa adaug o minunata poezie a lui Nicolae Dabija ...
BALADĂ

Cât trăim pe-acest pământ
Mai avem un lucru sfânt:
O câmpie, un sat natal,
O clopotniţă pe deal.

Cât avem o ţară sfântă
Şi un nai, care mai cântă,
Cât părinţii vii ne sunt -
Mai exista ceva sfânt.

Cât pădurile ne dor
Şi avem un viitor,
Cât trecutu-l ţinem minte -
Mai există lucruri sfinte.

Cât Luceafărul răsare
Şi în cer e sărbătoare,
Şi e pace pe pământ -
Mai există ceva sfânt.

Cât avem un sat, departe,
Şi un grai ce n-are moarte,
Cât ai cui zice "părinte!" -
Mai există lucruri sfinte.

Cât durea-ne-vor izvoare
Ori un cântec ce dispare,
Cât mai avem ceva sfânt -
Vom trai pe-acest pământ.


Frumoase versuri, frumoase gânduri şi frumos gestul nostru, azi impreuna sa ne întoarcem în timp pentru a răsfoi paginile acestea...!

Si B.P.Hasdeu a scris ceva in genul acesta in "Sa vorbim romaneste" :

"Cugetarea romaneasca
are portul romanesc:
nu lasati dar s-o cionteasca
cei ce limba ne-o pocesc !
Cand romanul se-ndarjeste
din tarana cand mi-l scoti
el iti toarna romaneste
un blestem de sapte coti…

Acesta este o urmare a unui dialog izvorat de glume si bancuri nevinovate dar care a parcurs uriasa distanta pana la aprecierea limbii romane, ca limba materna si oficiala in Romania.
Bucuria a fost starnita de aceste versuri minunate care ar trebui sa emotioneze profund orice suflet de roman, indiferent unde s-ar afla el...

Mult e dulce şi frumoasă
Limba ce-o vorbim,
Altă limbă-armonioasă
Ca ea nu găsim.

Saltă inima-n plăcere
Când o ascultăm,
Şi pe buze-aduce miere
Când o cuvântăm.

Românaşul o iubeşte
Ca sufletul său,
Vorbiţi, scrieţi româneşte,
Pentru Dumnezeu.

Fraţi ce-n dulcea Românie
Naşteţi şi muriţi
Şi-n lumina ei cea vie
Dulce vietuiţi!

De ce limba românească
Să n-o cultivăm?
Au voiţi ca să roşească
Ţărna ce călcăm?

Limba, ţara, vorbe sfinte
La strămoşi erau;
Vorbiţi, scrieţi româneşte,
Pentru Dumnezeu!

Ei da, George SION a scris aceste versuri ale poeziei "Limba Romaneasca"

Cat de multe sunt de spus cu privire la originea si necesitatea pastrarii limbii romane, cel putin intre granitele statului mama, Romania

Sa multumim si sa felicitam pe cei care au avut idea, pe cei care au facut posibila si cei care au ridicat la rang de Sarbatoare Nationala ZIUA LIMBI ROMANE.

INTOCMIT
Ing.Miorita Sateanu
Cetatean de onoare al Municipiului Oradea
27 August 2015

În limba ta
     de Grigore Vieru

În aceeaşi limbă
Toată lumea plânge,
În aceeaşi limbă
Râde un pământ.
Ci doar în limba ta
Durerea poţi s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.

În limba ta
Ţi-e dor de mama,
Şi vinul e mai vin,
Şi prânzul e mai prânz.
Şi doar în limba ta
Poţi râde singur,
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plâns.

Iar când nu poţi
Nici plânge şi nici râde,
Când nu poţi mângâia
Şi nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în faţă,
Tu taci atuncea
Tot în limba ta.

 

         

 

Bibliotecarii si istoria locală

În ultimii ani una din preocupările bibliotecarilor bihoreni a fost implicarea in promovarea istoriei comunitatii cărora apartin. Au gasit diferite moduri de abordare a acestei teme de lucru.
In 2012 au adunat materiale pentru situl www.istorielocala.ro in cadrul proeictului finantat de EIFL Istoria locala @biblioteca ta, in 2013 cei interesati au inceput sa se implice in proiectele comunitati locale care aveau tema prezervarea valorilor culturale.
Un alt mod de implicare a fost scrierea de mici cereri de finantare  in colaborare cu actori locali interesati de educarea generatiilor tinere pentru cunoasterea traditiilor locale, sau a istoriei  si a personalitatilor care au insemnat ceva pentru comunitate .

Un astfel de exemplu este Irina Durko , bibliotecara bibliotecii scolare si comunale a comunei Diosig care in intalnirea din 28 august ne-a prezentat proiectele derulate din 2009 incoace , in care a fost implicata.

Biblioteca Diosig from Biblioteci Bihorene

Curs de cetatenie activă

 In cadrul  proiectului Al treilea spatiu al cetateniei active a avut loc in 29-30 august 2015 cursul de formare  de cetăţeni activi la Biblitoteca Judeteana ”Gheorghe Sincai ”.   Facilitatorii nostri au fost  Ovidiu Ana  e la Fundaţia Progress si Paul Zoţ trainer  Biblioteca Judeţeană “Gh. Şincai” Bihor

Obiectivul general al proiectului este realizarea unei rețele de persoane cu motivatii , competente specilitati diferite care să gasească moduri de actiune  si de interventie comune in situatii sociale date in spiritul  cetateniei active. Asa a ajuns sa se contureze si la Biblioteca Judeteana ”Gheorghe Sincai” un cuib al cetateniei active.


Pe parcursul cursului am ajuns să ne cunoaștem , să ne exprimăm personalitatea, ideile, să stim care sunt domeniile de expertiză ale fiecaruia dintre noi, pe cine cunoastem , persoane, grupuri-resursa,   realizările noastre  și viziunea fiecăruia și ce e putem sa facem (in plus) – domenii in care suntem dispusi sa actionam, chiar daca inca nu avem competente,   în situațiile diferite create de facilitatori în acest scop.

Cursul a fost foarte interesant pentru că ne-a pus in situații speciale, ne-a obligat să definim misiuni si obiective  și s-a discuta tfoarte mult despre initiativele civice pe care le cunoastem si povestile care stau la baza lor.Intrebările la care a trebuit să răspundem au fost:
 Care a fost problema?
Cine a reactionat pentru rezolvarea problemei?
Cum a/au reactionat? Care a fost solutia gasita?
Cum a sprijinit comunitatea aceasta actiune?
Care a fost efectul?

Ne-am jucat cu imaginea cetațeanului activ, ne-am imaginat care sunt instrumentele pe care le-ar folosi in drumul spre idealul cetățenesc dorit, modul in care  o problema trebuie sa ajunga pe agenda publica pentru că problemele nu exista ca atare, ele trebuie sa fie definite si acceptate.
  De asemenea, o problema prezinta interes pentru o dezbatere in masura in care aceasta reflecta temele in discutie de la niveluri superioare.Important de determinat in avans: cine participa la dezbatere? Cine decide ce? De observat si evaluat: cine a participat efectiv? Ce interese au fost in joc? Ce a trebuit sa fie negociat? S-a ajuns la un compromis?
 Iar dacă trecem de această etapă cum urmărim implementarea deciziei. Apar obstacole sau conflicte pe parcurs? Corespunde implementarea  intentiilor factorilor de decizie? Cum este resimtita implementarea? Ale cui interese sunt afectate – in mod favorabil sau nefavorabil?Exista reactii din partea unor grupuri organizate? Sprijina sau se opun deciziei?
Și  în final :a fost rezolvată problema? A avut efecte neplanificate sau nedorite? A  generat implementarea   o noua problemă?

Multe comentarii au suscitat observatiile noastre referitor la gradul d eimplicare al concetatenilor nostri in problemele Oradiei. Desigur sunt multe motive pentru care  lumea nu  manifesta preocupări pentru o cetațenie activă.
Există atitudini  pe care cu siguranță le recunoașteți:
 “De unde vin eu, nimănui nu-i pasă ce fac cei ce ne conduc. Am fost mereu prea ocupați să ne ducem traiul. Foarte probabil nici aici nu ma voi interesa de aceste lucruri”
 “Lumea e a lor, a conducătorilor. Au propriile jocuri și propriile reguli. Și le fac atât de complicate încât, uneori, consumăm atâta energie să-i înțelegem că nici nu mai merită efortul unei încercări”
  “La noi am încercat să ne implicăm. însă cei ce dețineau puterea s-au simțit amenințati de noi și ne-au amenințat la rândul lor. Astfel că am renunțat.”
 “La noi în țară, cei pe care i-am ales ne-au promis lucruri mari. Odata ajunși la putere, nu au realizat nimic, dimpotrivă, au folosit puterea pentru a deveni mai bogați. Toți liderii sunt corupți”

 In final ne-am imaginat care ar fi teme pentru care ne-am implica in viața Oradiei.Ce am dori sa se întâmple , cum am putea fi noi factorii schimbării .

Imagini de la curs:

O incursiune pe Valea Ierului

In data de 28 august, vineri,a avut loc o întalnire profesională si vizita la noua biblioteca din Diosig , aflata in castelul Zichy. Au fost prezenti bibliotecari din Marghita Atym Lavinia, din Săcueni Terezia Kerekes, de la Valea lui Mihai  Gheri Iudit  si Curtuiseni Erdei Edit   din  Bratca Luminita Izdraila si din Salonta Irina Rugina.De la Biblitoeca Judeteana au participat Delia Pantea,  Mariana Barna  si cornel Barna.

Tema intalnirii a fost ”Integrarea bibliotecilor in promovarea istoriei locale”, profitând de faptul că biblioteca din Diosig a fost mutată in castelul Zichy, o cladire care are o indelungată istorie in comunitatea de pe Valea Ierului.
Irina Durko l-a invitat pe dl doctor Szabo Jozsef pentru a ne vorbi despre istoria castelului, si despre organizarea muzeului etnografic  care a fost amenajat in castel.

  Articolul de pe blogul Bibliotecii Marghita

Articolul de pe blogul Bibliotecii Săcueni

A consemnat, bibliotecar metodist Delia Pantea 

Intrăm in sala a doua a muzeului organizata ca o margine de lac.

Cladirea este renovata doar partial , mai sunt necesare fonduri pentru a repara si da in functiune celelalalte aripi.

Cateva date istorice despre castel-

Construit la 1701 de către Grunsfeld Franz Johann, renovat şi extins 20 de ani mai târziu, castelul de la Diosig este una din construcţiile nobiliare specifice zonei de câmpie din această parte a Europei. În anul 1810, impunătoarea clădire şi podgoria ce aparţinea domeniului au fost cumpărate de un membru al familiei Zichy, unul dintre cele mai bogate neamuri ale acestei părţi de ţară, originari din Bratislava. Până la 1920 clădirea a fost una din reşedinţele acestor nobili bogaţi. Din 1965, în vechiul castel s-a instalat o şcoală de viticultură administrată de stat. Intrat, recent, în administrarea autorităţilor locale, castelul Zichy a fost reabilitat şi pune la dispoziţia turiştilor un centru expoziţional, informativ şi interactiv, ce prezintă valorile naturale ale văii Ierului. În generoasele lui săli, sunt reproduse colţuri de natură din această zonă, cândva dominată de mlaştini.

”Biblioteca Bloggerului Român”

Navigând în căutare de bloguri de bibliotecă , pentru a vedea cum mai stăm,  am gasit o provocare  pentru anul 2015 . aici  . 

” Întocmiţi voi un top al cărţilor citite de voi în 2014. Pe modelul celui de mai jos, pe care l-am făcut eu (nu este neaparată nevoie să faceţi un tabel, le puteţi scrie şi „normal”, doar să fie notele prezente). Cu menţiunea că este foarte important să faceţi un Top 10 al cărţilor citite şi să le daţi notă de la 11 la 2, în ordine descrescătoare, fireşte. Am ales această notare de la 11 la 2 pentru că toate celelalte cărţi care nu o să intre în Top 10 la voi o să primească 1 punct, pentru ca, atunci când vom centraliza punctajele, să avem o imagine cât mai clară. Restul cărţilor, care nu au intrat în Top 10 la voi, puteţi să le puneţi sub formă de listă sau cum vreţi, doar să fie în articolul vostru.”

Totdeauna când găsesc astfel de  mesaje imi   dau seama cât de deplasată este  formularea  In România nu se mai citește. E posibil ca aceasta să insemne de fapt   - Eu nu mai citesc! Si dacă eu nu citesc nimeni nu mai citește!

Cum suntem incă în august, iată un mic top al cărților  citite in  2014 ,  prezentate pe scurt pe blog  la momentele respective , care pot constitui o interesanta lectură de vacanță, mai ales că aparțin unor genuri diferite.

• Straini care ne schimbă viața, puterea oamenilor care nu par sa conteze... dar contează,    Melinda Blau si Karen L. Fingerman,  Editura Nemira  nota 11 .
• Femeia cu șapte pălării ,   Otilia  Țiganaș,  Galaxia Gutemberg  2012. nota 10 .
• Amintirile peregrinului apter , Valeriu Anania ,  Polirom, 2011. nota 9 .
• Fumatul strict permis !, Christopher Buckley ,  Humanitas , 2009  nota 8.
• Prinde-ma daca poti!,   Frank Abagnale  - nota 7 .
• Iluminarea pe intelesul proștilor ,  Anna Cushman  Editura LEDA (2009) nota 6.
• Dean Ray Koontz, Chipul  RAO  nota 5.
• Papillon de Henri Charriere,Editura Meridiane 1972  nota 4.
• Jocurile Foamei  ,  Suzanne Collins,  Editura Nemira. nota 3.
• Pat Barker,Trilogia regenerarii ,  Editura Trei , nota 2.

Despre ele pe aici  pe undeva .

Lecturi de weekend 46

Zilele trecute,  intr-un hol de spital,  așteptând  sa fim invitați în cabinetul doctorului   un baiat de 12 ani se lăuda  cu tăietura  pe care i-o facuse pe antebraț o prietenă la joaca pe stradă. Ochișorii ii sticleau de entuziasm cand număra lunile din ultimul an  în care a fost spitalizat sau a fost musafir la urgențe.

 In același registru de realism dureros se înscriu si prozele pe care Ileana Vulpescu  le-a  adunat în volumul   Candidati la fericire apărută în 1983 la Editura Cartea Românească.

Textul integral il puteti gasi si pe SCRIBD Candidati la fericire, unde a fost preluată o altă ediție apărută la editura Tempus.
Atasez invitația autoarei  și cateva fragmente de text  pentru a vă deschide pofta de lectură.

E mult pînă cînd

”De când se ştia pe lume, în jurul lui – tot văicăreli auzise de la oameni: iarna e frig şi lemnele n-ajung; vara e prea cald şi te coci; şi dacă e-aşa de cald e şi secetă; şi dacă e secetă o să murim la iarnă de foame; iar dacă nu e prea cald. Şi dacă plouă, grâul şi porumbul fac tăciune, viile şi iarba şi verdeţurile se mănează, vitele n-au ce să pască şi iar o să murim de foame. Şi-aşa, an de an, tot cu «o să murim defoame» îşi ducea fiecare zilele până când îi suna ceasul şi-şi încheia răbojul. Deşi cu toţii ştiau că zilele omului de la Dumnezeu sunt lăsate, nu-ncetau să se văicărească. Fiecăruia îi era frică de ceva: unuia că o să se prăbuşească vreun zid. Altuia că are să cadă la pat – el sau copiii sau vreo rudă mai îndepărtată – că au să-l strângă pantofii, că are să-i fure croitorul din stofa de palton, că are să-i pună lăptăreasă apă-n lapte; unuia îi era frică de una, altuia de alta, în sfârşit, tuturora le era frică de ceva cunoscut sau de cevanecunoscut care plutea pe undeva ca un duh al răului, prin casă, pe-afară, pe deasupra capetelor, ca o ne-ntreruptă ameninţare.Îndată ce vedea unul trei parale-n pungă, îl apuca un fel de nestare şi de nelinişte, umbla de colo pânăcolo căutând să-şi ascundă cât mai bine agoniseala, ca să nu fie omorât, prădat, înşelat. Cum sporeau paralele, sporeau şi văicărelile, fiindcă acum, pe lângă alte griji, mai era şi cea de-a te feri de alţii, ca să nu-ţi ceară şi ca să nu te pizmuiască, şi cum să te aperi altfel decât văitându-te întruna?! Mai este lume care crede că pizma e-un fel de deochi care-aduce necaz, boală şi netrai. Vedea cum îşi făceau oamenii planuri, cum se gândea fiecare să-şi aranjeze viaţa ca pentru o mie de ani, cum să aibă căldurică şi mâncare şi vreun suflet alături. Şi viaţa trecea, cu secetă sau fără, cu mâncare mai multă sau mai puţină, cu lemne mai multe sau mai puţine, cu bucurii mai multe sau mai puţine, cu oftaturi mai rare sau mai dese, trecea, dar oamenii pe care-i cunoştea el se simţeau mereu ameninţaţi de prevăzut şi mai ales de neprevăzut, sau de neprevăzut şi, mai ales, de prevăzut....”

Judecata de apoi

”Eu m-am făcut sclavul unor principii de la care m-am hotărât să nu abdic niciodată. Printre ele, unele sunt de toată lauda: să nu fac rău nimănui, să nu pârăsc pe nimeni, să nu fiu intrigant. Dar la umbra acestor câteva puncte ale breviarului meu, născute din convingere şi din judecată, s-au cuibărit nişte norme răsărite din calcul şi din ipocrizie. M-am hotărât să nu-njur şi n-am înjurat niciodată, cu toate că adesea îmi umplu gura tot felul de înjurături, în care nimeni şi nimic nu e trecut cu vederea: m-a hotărât să nu bârfesc pe nimeni, dar de-aici am ajuns să nu-mi mai spun nici o părere, şi am destule despre toată lumea. Am ajuns o fiinţă penibilă în propriii ochi. Lumea din jur mă consideră un om cumsecadecare, din bună-creştere şi din principiu, nu bârfeşte, nu critică şi mă clasifică printre oamenii rari care-ncearcă să facă viaţa mai frumoasă....”

În amurg

”Inima-i spunea că, de data asta, rămăsese-al nimănui, că ceva o despărţise pe stăpâna lor de el şi de pădure şi-o apropiase, poate, de Stăpânul mort. Ar fi fost mult mai bine dac-ar fi murit şi el odată cu ceilalţi cai bătrâni, decât să ducă zilele astea pustii printre sălbăticiunile pădurii, nişte zile de care nu mai avea nimeni nevoie. Mai bine să mori odată cu cei din neamul tău.
Vremea cailor trecuse, îi înlocuise tractorul şi camionul. În mintea lui de cal, în care toate gândurile se - ndreptau spre trecut, stăruia un singur gând îndreptat spre viitor: când are să treacă şi vremea oamenilor, cu ei ce-are să se-ntâmple?”

Liniște

”O linişte rece. Tânjea după ea de peste şase luni. Pe vremea când din băiat se transforma-n bărbat, avusese o perioadă de linişte, pe care i se părea că n-ar putea s-o destrame nimic, asemeni unei mişcări line şi ondulate pe suprafaţa unei sfere calde şi lucii; pe-atunci îi era de-ajuns să-şi înveţe lecţiile, să citească o carte, să se plimbe singur prin parc sau să «filosofeze» cu vreun coleg, într-un început pasionat de prietenie, să dezbată ceasuri întregi nişte probleme care-n esenţă s-ar fi redus la câteva fraze, la nişte truisme la mintea oricui. Nicio fericire nu e mai mare decât să descoperi tu ce-au descoperit alţii cu miide ani în urmă. Să-ţi dai seama cât de deştept eşti pentru că te poţi raporta la deşteptăciunea altora.Probabil că e deconcertant să fii un descoperitor adevărat, să observi nişte legături pe care alţii nici nu le bănuiesc. Trebuie să-ţi vină să te ciupeşti ca să-ţi dai seama că nu visezi şi să stai numaidecât de vorbă cu cineva ca să vezi că n-ai înnebunit. Dar sunt puţini descoperitori adevăraţi.El descoperise încet-încet doar nişte inutilităţi, nişte lucruri urâte ale firii omeneşti şi străvechiul adevăr: te naşti, mori şi, de cele mai multe ori, trăieşti singur. 
De şase luni trăia singur. «Familia e o realizare a omului civilizat». Vorbe şi iar vorbe. În familia omului civilizat, organizarea e ca şi la maimuţe, ca şi la vrăbii, ca la toată fauna, cel mare are grijă de cel mic, cel mic se face că-l iubeşte şi chiar îl iubeşte pe cel mare până-ncepe să sară singur din copac, să zboare, să iubească, să facă şi el pui. Spre deosebire de restul faunei, unde relaţiile se sfârşesc odată cu fazele biologice necesare, la oameni, cei mari se-agaţă cu disperare de cei mici, pe măsură ce aceştia cresc şi dragostea lor scade.”

Filiala Iosia oferta de vacanta

Educatie si cariera- Conferinta Descopera-te pe tine! 1-3 august 2015

Intre 1 si 3 august Oradea a fost gazda a Conferintei Internationale Descopera-te pe tine! .

Proiectul Descopera-te pe tine!  este la a treia editie  si a pornit in 2013 la initiativa presedintei de atunci a Uniunii Femeilor , doamna Miorita Sateanu. 

Anul acesta conferinta s-a desfasurtat sub cupola Fundatiei Culturale De Pe Langa Biblioteca Gheorghe Sincai, dar tot in coordonarea neobositei doamne, Miorita Sateanu.

Oaspeti din afara tarii au fost Silvia Luca  Clubul de Seniori “DOINA “Stockholm si Agneta Ottander reprezentat IFS, venite din Suedia pentru acest eveniment. Din Bucuresti , ne-a onorat cu prezenta doamna Liliala Pagu, presedinta  Uniunii Femeilor din Romania.

Pe parcursul  a trei zile reprezentanti importanti ai educatiei , culturii si administratiei oradene s-au exprimat cu privire la rolul educatiei  tinerilor in alegerea carierei profesionale . S-a vorbit despre proiecte derulate in ultimii ani , despre tendintele legislative , despre oportunitatile date de finantarile europene, despre cererea reala  de formare profesionala. 

Pentru musafirii din strainatate a fost prezentat Colegiul Tehnic Andrei Saguna cu toata baza tehnica si cu oferta scolara generoasa bazata din ce in ce mai mult pe cererea pietei de munca. Dl profesor Marcu a a subliniat ca in Romania se exagereaza cu educatia neglijam instructia. Avem nevoie de orientare scolara reala, de profesori care sa identifice si sa scoata valoarea umana din elevii pe care ii au in clasa.

Profesorii prezenti au recunoscut ca se confrunta cu prejudecatile si lipsa de informatie a parintilor care insista pentru o educatie teoretica de spaima unei munci calificate pe care o eticheteaza indezirabila , ignorand evolutia tehnologiei si aprecierea de care se bucura un bun meserias.

Despre educatie si cariera au vorbit - deputatul PNL Florica Cherecheş , Zoia Bitea director DSP   Bihor, Marrosi Anna – cercetator international in domeniul apararii , protejarii si pastrarii mediului natural inconjurator,  dr. Livia Ghiurcuta profesor la Liceul Teoretic Aurel Lazar, crtiticul de arta prof. univ dr.Ramona Novicov, Angela Lupsea director executiv la Fundaţia de Protejare a Monumentelor Istorice Bihor, Biro Ildiko, director adjunct Colegiului Tehnic “Andrei Saguna”, prof. Ligia Antonia Mirisan director  Biblioteca Judeteana “Gheorghe Sincai”, prof.univ. dr. AGNETA MARCU - Decan Facultatea de Muzica

 ing. Corhes Dorin , Directia pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala din Judetul Bihor, Ioana Mihut reprezentat a mediului de afaceri, S.C. Auto Bara,  Ioana Indries- comisar sef – Inspectoratul de Politie Judet Bihor,  Murg Manuela – director executiv Asociatia Hospice “Emanuel”consilier juridic Kiss Judit– presedinte Sindicatul “Forum” al Consiliului Judetean Bihor  ADOR- Asociatia DOWN Oradea Lakatos Gyongyi – psihopedagog, Georgies  Annamaria– coordonator asistent Departamentul de Tineret al Uniunii Femeilor Bihor.
Pe parcursul celor trei zile psiholog dr. Alin Cretu a ilustrat prin psihodrama aspecte diferite ale educatiei .

Zilele de conferinta au fost incheiate cu evenimente culturale si artistice, lansare de carte Maria Vancea, vernisaj Eugenia Dragoi si spectacol artistic la Casa de Cultura  a Municipiului Oradea ”Florica Ungur”

Puteti urmari  derularea evenimentelor in albumele foto :

prima zi

a doua zi 

a treia zi

Lecturi de weekend 45

Citim cu toții literatură polițistă,
urmărim cu sufletul la gură  evenimentele, încercăm să anticipăm finalul, rămânem impresionați sau nu de abilitatea autorului de a construi intriga.


Am luat de astă dată două lucrări biografice Agatha Christie, pentru a face cunostință cu personajul din spatele numelui atât de cunoscut în literatura de gen.




Agatha Christie s-a născut ca Agatha Mary Clarissa Miller la Torquay, comitatul Devon, în Marea Britanie. Părinții ei au fost Frederick Alvah Miller, un broker american bogat, și Clarissa Margaret Boehmer, fiica unui căpitan din armata britanică. Cu toate că era îndreptățită, Christie nu a cerut niciodată cetățenia americană. A avut o soră, Margaret Frary Miller (1879-1950), zisă Madge, cu 11 ani mai mare, și un frate Louis Montant Miller (1880-1929), zis Monty, Tatăl ei a murit când Agatha avea doar 11 ani. A primit educație acasă, sub îndrumarea mamei sale, aceasta încurajând-o să scrie de la o vârstă fragedă. De la vârsta de 16 ani a urmat școala Doamnei Dryden din Paris, unde a studiat cantoul și pianul.


Prima căsătorie a avut loc în 1914, cu colonelul Archibald Christie, un aviator din Royal Flying Corps. Împreună au avut o fiică, Rosalind Hicks, născută în 1919. În timpul Primului război mondial lucrează la un spital, apoi într-o farmacie, lucru ce îi va influența cariera: numeroase crime din cărțile sale se fac prin otrăvire. Căsătoria a fost nefericită, încheindu-se cu un divorț în 1928, la doi ani după ce Agatha a descoperit că soțul său o înșela. În această perioadă (1920) a publicat primul său roman, Misterioasa Afacere de la Styles.


În 1926 soțul ei îi spune că este îndrăgostit de altă femeie, Nancy Neele, și dorește să divorțeze. În urma unei certe dintre cei doi, Agatha dispare de acasă, nu înainte de a anunța poliția că se teme pentru viața sa. Dispariția a creat un interes sporit din partea presei, dar Agatha a fost găsită 11 zile mai târziu într-un hotel de cură la Harrogate, în Yorkshire, unde stătea sub numele de 'Teresa Neele', din Cape Town. Agatha Christie nu a dezvăluit niciodată circumstanțele dispariției sale, aceasta fiind considerată ca având loc fie datorită unei depresii nervoase, fie datorită dorinței de revanșă față de soțul său prin umilirea publică a acestuia .
A doua căsătorie și restul vieții

În 1930, Agatha se căsătorește cu arheologul Max Mallowan, cu 14 ani mai tânăr. Căsătoria a fost una fericită în primii ani și a rezistat, în ciuda numeroaselor aventuri ale soțului din ultimii ani ai vieții Agathei.


Agatha Christie a călătorit mult împreună cu soțul ei, numeroase destinații din Orientul Mijlociu servindu-i drept decor în unele romane. Crima din Orient Express, unul dintre cele mai cunoscute romane ale sale, a fost scrisă la Hotelul Pera Palace din Istambul, camera sa fiind apoi păstrată ca un memorial dedicat scriitoarei. De asemenea, acțiunea din Moarte pe Nil este situată în Egipt, iar acțiunea din Crima din Mesopotamia este situată în Iraq. Acțiunea din alte romane se desfășoară în Devon, regiunea natală a autoarei, unde soții Mallowan cumpără în 1938 o reședință de vară, Greenway Estate. Actualmente aceasta este un muzeu dedicat autoarei. Aventurile din cel puțin două dintre operele sale se desfășoară în jurul reședinței Abney Hall din Cheshire, deținută de cumnatul său, James Watts. Această reședință bogată din mediul rural cu toată activitatea socială, servitorii și pompa aferentă a fost o sursă de inspirație pentru descrierea altor reședințe fictive ce au servit drept decor în operele sale.


Agatha Christie a murit la 12 ianuarie 1976, la vârsta de 85 ani, din cauze naturale, la reședința din Oxfordshire. Este înmormântată în cimitirul bisericii St. Marydin Cholsey. Fiica sa, Rosalind Hicks, a continuat să se ocupe de popularizarea operei și de consolidarea reputației mamei sale. Rosalind a decedat la 28 octombrie 2004, tot la vârsta de 85 de ani și tot din cauze naturale. Nepotul Agathei Christie, Mathew Prichard, a moștenit drepturile de autor ale unor opere ale bunicii sale și este în continuare asociat la compania ce se ocupă de gestionarea operei, Agatha Christie Limited.


Formula de bază a operelor 
Majoritatea operelor Agathei Christie sunt focalizate pe descoperirea autorului unei crime, mediul social fiind acela al clasei de mijloc sau bogate engleze. De obicei un detectiv se ocupă de identificarea criminalului, acesta fie intrând în contact din întâmplare cu mediul crimei, fie fiind chemat de o persoană implicată într-un fel sau altul în acțiune. În general, detectivul interoghează suspecții principali, analizează locul crimei și indică fiecare indiciu, astfel încât cititorul să aibă șansa să rezolve el însuși enigma. Spre finalul operei, de multe ori unul dintre suspecți este omorât, de multe ori deoarece a descoperit din întâmplare criminalul și este astfel redus la tăcere. În unele romane, ca de exemplu Moartea vine ca un sfârșit, au loc chiar mai multe crime. În scena finală, detectivul organizează o întâlnire a tuturor suspecților și denunță făptașul treptat, odată cu numeroase alte secrete uneori fără legătură cu crima. Crimele sunt de obicei foarte ingenioase, implicând de multe ori și numeroase aspecte menite să distragă atenția de la criminal.

Detectivi speciali.
Primul roman al Agathei Christie, Misterioasa Afacere de la Styles, a fost publicat în 1920 și introduce personajul detectivului Hercule Poirot, ce avea să apară în încă 33 de alte romane și 54 de povestiri scurte ale autoarei.

Cel de al doilea personaj foarte cunoscut, Miss Marple, a fost introdus în romanul Crimă la vicariat din 1930. Personajul este bazat pe bunica autoarei și amicele acesteia. ( Wikipedia)

Cele mai fascinante cărți ale autoarei mi s-au părut mie Zece negri mititei și Misteritosul domn Quin carte ce conține  12 povestiri scurte, avându-l ca protagonist pe Mr. Harley Quin.

In lucrarea biografică  -Jurnalul secret,  am urmărit modul  in care ii venea inspiratia. John Curran a primit de la familia autoarei spre studiu caietele, ciorne pe care Agatha Christie le păstrase.

Din lectura volumului, se pare că  avea permanent un caiet la ea si orice moment al zilei putea genera o idee  care să poată fi prinsă într-un roman. O pasăre in zbor, o succesiune de umbre intr-o zi innorată, strigatele copiilor jucându-se , o rochie zarita vag prin gard ... Autoarea isi nota momentul si ideea asa in cateva cuvinte, caietele fiind un amestec de idei si retete si alte evenimente casnice.

 Mulți dintre noi privim viața cotidiană ca o sursă continuă de plictiseală când cu puțină atenție l-am putea   transforma  în altceva, fiecare după puteri și inspirație.