IBLIOTEC
AUTOMATIZATe , BIBLIOTECi DIGITALe, BIBLIOTECi VIRTUALe, BIBLIOTECi HIBRIDe. DELIMITaRI CONCEPTUALE
Unul dintre aceste concepte, cu o frecvență din ce în ce mai mare în limbajul de specialitate românesc, este acela de
biblioteci digitale (en. digital library), care circulă în paralel cu corespondentul său intrat în limbă pe filieră franceză - biblioteca numerica (fr. bibliotheque numérique) și cu variantele bibliotecă virtuală și bibliotecă electronică.
Referirile la ea s-au fcut, îns, fr a se încerca o delimitare riguroas a sensurilor, unii autori vzând în biblioteca digital o bibliotec tradiional care furnizeaz accesul la informații și documente pe suport digital, iar alții utilizând acest termen pentru a denumi „biblioteca fără ziduri”, depozitul de informații și documente stocate exclusiv pe suport digital, accesibil prin intermediul rețelelor electronice.
Această incertitudine terminologică nu este, însă, întâlnită numai în literatura biblioteconomică românească, unii autori străini, precum William Saffady, înțelegând prin bibliotec digital atât „o colecie de informaii procesabile de ctre calculator sau un depozit pentru aceste informaii” (1), cât i „o bibliotec care îi pstreaz întreaga colecie sau o parte substanial a ei într-o form procesabil de ctre calculator, ca o alternativ, ca un supliment sau un complement pentru materialele tradiionale imprimate i microfilmate care domin în prezent coleciile de bibliotec” (2).
Dicionarul explicativ de biblioteconomie i tiina informrii ofer definiii diferite pentru biblioteca digital i biblioteca virtual. Biblioteca digital este considerat o „bibliotec care din punctul de vedere al coninutului este asemntoare bibliotecii cu publicaii pe hârtie, dar în care documentele au fost stocate în format digital putând fi accesate prin reea de la distan” (3), în vreme ce pentru biblioteca virtual sunt oferite trei accepiuni: „bibliotec care îi are resursele în documente existente în format electronic [...]”, „mediu coordonat de materiale multimedia în format digital, astfel structurat încât s permit accesul rapid al utilizatorilor la aceste materiale, i echipat cu instrumente de navigare în reeaua global” i „termen generic pentru desemnarea bibliotecii pe suport electronic” (4).
La rândul su, Dicionarul online de biblioteconomie i tiina informrii definete biblioteca digital drept „o bibliotec în care o proporie semnificativ a resurselor este disponibil în format citibil de ctre main [...]” (5). Biblioteca virtual este considerat “o <bibliotec fr ziduri>, în care coleciile nu sunt accesibile pe hârtie, microformate sau în orice alt form tangibil, ci în
format digital.
Asemenea biblioteci există pe o scară foarte mică, însă în multe biblioteci tradiționale cataloagele și indexurile sunt disponibile online, iar textul integral al anumitor publicaii periodice i lucrri de referine este, de asemenea, disponibil în format electronic.
Anumite biblioteci se autointituleaz <virtuale> deoarece ofer servicii online” (6).
În continuare, o precizare: „Termenul <bibliotec digital> este mult mai adecvat, deoarece termenul <virtual> (împrumutat din <realitate virtual>) sugereaz c experiena utilizrii unei asemenea biblioteci nu este acelai lucru cu aceea <real>, când, de fapt, experiena citirii sau vizualizrii unui document pe un ecran de calculator poate fi diferit din punct de vedere calitativ de citirea aceleiai publicaii în form tiprit, dar coninutul informaional este acelai, indiferent de format” (7).
Pe aceeai linie se situeaz autorii unei comunicri tiinifice în care sunt prezentate aciunile i proiectele derulate de Biblioteca Public de Informare din Paris în vederea integrrii resurselor pe suport digital, când afirm c ar fi absurd s pretind c resursele electronice pe care biblioteca le pune la dispoziie o transform într-o bibliotec virtual, cel puin în sensul în care se vorbete, de obicei, de “realitate virtual”: “Preferm conceptului de bibliotec virtual, care se reclam prea exclusiv de la ideologia tehnologic, un program de bibliotec online i de ofert la distan care plaseaz utilizatorul i practicile sale în inima problematicii bibliotecii” (8).
În ultimii ani, specialitii au contientizat necesitatea impunerii unor concepte care s diferenieze structurile „virtuale”, care pun la dispoziie exclusiv colecii de informaii pe suport digital, accesibile de la distan, de bibliotecile tradiionale care pun la dispoziie accesul la asemenea colecii, precum i la alte resurse i servicii care utilizeaz mediul digital.
Astfel, Sutton opereaz necesare distincii între biblioteca automatizat, biblioteca hibrid i biblioteca digital (9). El consider c biblioteca automatizat este biblioteca în care poate fi întâlnit un amestec de resurse pe suport hârtie (documente tradiionale), resurse pe suport digital (ex. CD-ROM) i metainformaii care trimit la medii non-digitale (ex. informaiile bibliografice dintr-un catalog online). Într-o bibliotec hibrid, sursele primare tiprite coexist cu cele digitale, iar sursele digitale de metainformaii sunt folosite în paralel cu cele tiprite; acest tip de bibliotec permite accesul la distan la un subset al coleciei digitale a bibliotecii (ex. colecii digitizate) sau la resurse digitale externe (ex. surse de informare disponibile în Internet) (10)
. Biblioteca digital este definit drept “o entitate logic. Este biblioteca fr ziduri - biblioteca nu colecioneaz entiti tangibile, purttoare de informaii, dar furnizeaz în schimb un acces mediat, lipsit de constrângeri geografice, la informaii distribuite prezente în reea” (11). Conform acestei tipologii propuse de Sutton, prin bibliotec digital se înelege doar o structur nelocalizat fizic, care furnizeaz servicii specifice folosind tehnologiile informaiei i comunicrii i apelând în exclusivitate la informaiile disponibile în reea,
în vreme ce bibliotecile tradiionale care integreaz utilizarea reelei i a surselor de informare disponibile în Internet în serviciile proprii se încadreaz, în funcie de nivelul la care se realizeaz aceast integrare, fie în categoria bibliotecilor automatizate, fie în cea a bibliotecilor hibride, structuri intermediare între biblioteca tradiional i cea digital.
Aceast abordare difer în mod fundamental de viziunile „generoase”, dar mai puin riguroase tiinific, ale unor autori care consider c orice bibliotec tradiional din orice tip de organizaie care trece de la furnizarea de descrieri bibliografice la furnizarea online de coninut pentru utilizatorii si a început s-i construiasc o bibliotec digital (12);
este, de altfel, tendina care poate fi sesizat i în literatura noastr de specialitate, unde abund exemplele de biblioteci care, chiar din momentul apariiei în bibliotec a primului calculator, afirm c au fcut un pas important ctre a deveni o bibliotec digital sau, de ce nu, una virtual, cu tot arsenalul gongoric care însoete, de cele mai multe ori, consideraiile de acest gen. Incursiunea prin hiul încercrilor de a defini concepte nou intrate în atenia specialitilor în biblioteconomie reprezint un demers arid, dar necesar, dac se dorete utilizarea adecvat i nu aproximativ a acestora
