Conferința a propus teme curente ale anului 2026 privind bibliometria dintre care cea mai de interes este cea corelată cu implicare IA în tot ce însemnă activitatea științifică și evaluarea ei.
_______________
Bibliometria este analiza statistică și cantitativă a folosirii publicațiilor scrise, cum ar fi articolele științifice, cărțile sau revistele. Această metodă măsoară impactul cercetării și activitatea academică.
Ce măsoară bibliometria?
Ce măsoară bibliometria?
Numărul de citări: De câte ori o lucrare este menționată de alți cercetători.
Indicele H (H-index): Reflectă productivitatea și impactul publicațiilor unui autor.
Factorul de impact: Arată cât de citate sunt articolele dintr-o revistă anume.
La ce este folosită?
Evaluarea cercetării: Ajută universitățile și instituțiile să măsoare valoarea muncii științifice.
Finanțare: Ghidează deciziile privind alocarea fondurilor pentru cercetare.
Tendințe: Identifică direcții noi de studiu cu ajutorul bazelor de date și al instrumentelor modern.
Indicele H (H-index): Reflectă productivitatea și impactul publicațiilor unui autor.
Factorul de impact: Arată cât de citate sunt articolele dintr-o revistă anume.
La ce este folosită?
Evaluarea cercetării: Ajută universitățile și instituțiile să măsoare valoarea muncii științifice.
Finanțare: Ghidează deciziile privind alocarea fondurilor pentru cercetare.
Tendințe: Identifică direcții noi de studiu cu ajutorul bazelor de date și al instrumentelor modern.
____________________
Înainte de apariția calculatoarelor și a bazelor de date digitale, bibliometria se realiza complet manual, un proces extrem de laborios care necesita luni sau chiar ani de muncă fizică.
Iată cum se proceda în acea epocă:
1. Fișele de bibliotecă și cataloagele pe hârtie
Cercetătorii și bibliotecarii completau manual fișe de carton pentru fiecare carte sau articol. Acestea erau organizate în sertare uriașe din lemn (cataloage), sortate alfabetic după autor, titlu sau subiect. Pentru a număra publicațiile dintr-un domeniu, cineva trebuia să răsfoiască fizic mii de astfel de fișe și să țină socoteala pe foaie.
2. Indexul de citări al lui Eugene Garfield (SCI)
În 1964, Eugene Garfield a revoluționat domeniul prin crearea Science Citation Index (SCI). Pe atunci, acesta era un set de volume uriașe din hârtie, tipărite periodic.
- Procesul: Echipe mari de oameni citeau revistele științifice pagină cu pagină.
- Înregistrarea: Aceștia copiau manual numele autorilor și listele de referințe de la sfârșitul fiecărui articol.
- Utilizarea: Dacă voiai să afli cine te-a citat, trebuia să cauți volumul SCI corespunzător anului respectiv, să îți cauți numele în ordine alfabetică și să notezi manual codurile articolelor care te menționau.
3. Centralizarea statistică (Creion și Hârtie)
Pentru a calcula indicatori simpli (cum ar fi productivitatea unui autor sau frecvența unor cuvinte-cheie):
- Se foloseau tabele de centralizare desenate pe foi mari de hârtie.
- Numărarea se făcea prin linii (sistemul de pontaj:
||||și o linie tăiată pentru 5). - Calculele matematice (medii, procente) se făceau manual sau, ulterior, cu ajutorul unor mașini mecanice de adunat.
Rezumatul diferențelor
| Activitate | În trecut (Manual) | Astăzi (Digital) |
|---|---|---|
| Colectarea datelor | Citirea fizică a revistelor și copierea pe fișe. | Extragere automată din baze de date (Scopus, Web of Science). |
| Numărarea citărilor | Căutarea în zeci de volume tipărite anuale. | Generare instantanee printr-un singur click pe profilul autorului. |
| Timp de lucru | Săptămâni sau luni pentru un singur autor. | Câteva secunde pentru mii de articole simultan. |
Din cauza acestor limitări, studiile bibliometrice de dinainte de anii '80 se concentrau doar pe eșantioane foarte mici sau pe reviste de elită, volumul total de date fiind imposibil de gestionat manual.
