Exista totusi o senzatie de prea mare aglomeratie în rafturi.Avem incă tendinţa să păstrăm mult prea mult timp lucrări care din cauza stării de deteriorare nu vor mai fi cerute de nimeni.Acelaşi lucru şi la Ştei şi la Nucet....şi în alte părţi
Ne lăudăm cu colecţii foarte mari, dar cînd ne uităm cât la sută circulă , vedem că procentul e mult prea mic.
Din colecţiile pentru copii nici un copil nu va mai lua acasă o carte de poveşti zdrenţuită , ruptă , distrusă şi colorată de alte zeci de generaţii.Trebuie să acceptăm că acele cărţi vor trebui scoase. Cu ce le înlocuim? În cel mai fericit caz cu ediţii mai noi, dar să nu fim nerealişti. De unde atîţia bani.
Aici Internetul ne poate veni în ajutor. Oricum programele şcolare s-au schimbat mult .Cărţi de poveşti care erau obligatorii pentru generaţia mea , acum se umplu de praf în rafturi.În schimb textele obligatorii acum sunt de multe ori prezente pe diferite site-uri. Internet, o imprimantă , bunăvoinţa bibliotecarului de a căuta textul si iată , aducem mica bibliotecă în secolul 21.
Ne trebuie un pic de curaj - să casăm cărţile vechi şi stricate, să convingem primarul că Interntul trebuie adus în bibliotecă şi să scriem aplicaţia pentru proiectul Biblionet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Care este parerea ta?