26 februarie 2018

PASTEL PENTRU MAMA

Expoziție de pictură

PASTEL PENTRU MAMA, 1-14 martie 2018



Vineri, 9 martie 2018, orele 17, la Biblioteca Județeană Gheorghe Șincai (etajul doi) are loc vernisajul expoziției de pictură cu tema Pastel pentru mama.
Expoziția cuprinde un număr de 25 de lucrări realizate în tehnici mixte ( acuarelă, acryl, pastel cerat) de către opt copii sub îndrumarea Eugeniei Drăgoi, artist plastic.
Vârstele copiilor se află între cinci și unsprezece ani. Lucrările pictate pe pânză și carton, de dimensiuni mari și mici, prezintă compoziții plastice despre universul copilăriei: peisaje din natură și citadine, flori, îngeri, decorații și imprimeuri pentru rochia mămicii, anotimpurile în diverse ipostaze, scene de poveste etc.
Fiecare oră de pictură conține elemente din pedagogia Waldorf, pornind de la ritmuri și jocurile de degete pentru încălzirea musculaturii fine a degetelor și continuând cu dezvoltarea educației senzoriale prin așa-zisă picătură fermecată (ulei esențial din cinci plante) care se depune în podul palmei. Copiii simt cu intensitate trecerea anotimpurilor prin temele și jocurile abordate.

Expoziția poate fi văzută din 26 februarie până în 14 martie, iar intrarea este liberă.  



"Romania, tara mea"

"Romania, tara mea" - Activitate cu ocazia centenarului Marii Uniri la Filiala iosia a Bibliotecii Judetene” Gheorghe Sincai”


Micutii prescolari au facut cunostinta cu imagini din Romania, au rasfoit albume, harti. Sub indrumarea prof inv primar Tanase Maria si Jurcut Ligia au facut o expozitie cu imagini specifice tarii noastre.


Au facut cunostinta pentru prima data cu o biblioteca si cartile cu imagini 3D le-au captat toata atentia. Greu a fost sa pronunte biblioteca, dar imaginea sigur le va ramane intiparita. Le-a facut mare placere sa atinga imaginile suprapuse cu efecte impresionante, gazele si mamarutele se puneau in miscare actionate de manutele lor, a fost f dragut sa vezi chipurile mute de uimire. Mamicile care i-au insotit s-au declarat invinse si au promis sa faca abonament la biblioteca.


bibliotecar Ilie Monica





Blog cu superputeri

Ce superputere are blogul meu?




 Un blog in care deja scriu articole pe teme obligatorii: bibliotecă , carte, viata bibliotecarilor, incurajarea si promovarea activitatilor din bibliotecile bihorene .

Am mai participat in 2013 si in 2015 si imi amintesc cu drag tensiunea cu care asteptam temele si cautam inspiratia.
Nu asteptam   neaparat premii, cat  participam  pentru tonusul pe care il aducea fiecare tema.

Deci sa vedem unde ne vom situa anul acesta!

Bun venit Spring Superblog 2018!

23 februarie 2018

Ceaiul de la ora 5- din filiala Decebal



Clubul AS




Clubul AS, din cadrul Fundației culturale de pe lângă Biblioteca Județeană ,,Gheorghe Șincai" Bihor a organizat in data de 21 februarie 2018 , la Filiala ,,Dacia" a Bibliotecii Județene, o întâlnire cu doamna Mariana Tocai, nutriționist , doctorand al Facultății de Medicină, specializarea biochimie alimentară .

In principiu un nutriționist se ocupă cu :


• Consiliere în adoptarea unui stil sănătos de viaţă şi prevenirea bolilor cronice (obezitatea, diabetul zaharat, bolile cardio-vasculare, cancerul etc);


• Diete pentru scădere în greutate sau îngrăşare;

• Diete pentru grupe specifice de vârstă: adolescenţi, persoane vârstnice;

• Diete specifice diverselor patologii: diabet zaharat, dislipidemii, tulburări metabolice (intoleranţă la gluten, la lactoză etc).








Obisnuiții noștri membri ai clubului de cartier au avut ocazia sa afle amanunte din activitatea unui nutritionist. Doamna Mariana Tocai ne-a impartasit cu drag din experiența proprie și a răspuns la întrebările participanților.


Spicuim din mesajele transmise:



Orice dietă ar trebui să înceapă cu un set de analize și să țină cont de rezultatul acestora, de vârstă și de profilul nutrițional al pacientului.
Dietele sunt temporare și rezultatele la fel. Nu te gândi la faptul că vei avea restricții alimentare, ci că vei învăța să mănânci sănătos, ca să te simți bine.

Greșești dacă crezi că te vei înfometa în cazul în care vii la nutriționist. Nu vei suferi de foame dimpotrivă, vei fi surprins că va trebui să mănânci cinci sau chiar șase mese pe zi. Mulți dintre pacienții mei mi-au mărturisit că niciodată nu au mâncat atât de mult.

Dacă îți dorești într-adevăr să slăbești apelează de la început la un nutriționist și nu doar după ce ai încercat toate dietele de pe internet și de la prieteni. Deseori, acestea îți dau metabolismul peste cap și o să ai tot felul de carențe nutriționale sau, și mai grav, o să faci gastrită sau altă boală.



                                   

Întâlnirea a fost ca ,,o oază de sănătate" din perspectiva informațiilor și sfaturilor de ordin nutriționist  care au fost oferite.


  






Sezatoare

O nouă sezătoare la bibliotecă.
Cele doua ore pe care le petrecem împreună sunt dedicate  rezolvării dificultăților pe care le întâmpinăm în ”procesul de creație”.
Învățăm puncte noi de cusut, ne amintim altele vechi. Ne sfătuim, alegem modele.
In fiecare întâlnire o luăm de la capăt cu persoane nou venite în club.
ana , doaman în verde , ventă prima dată, are război de țesut, țese acasă și dorește să facă pânză specială pentru ii/ cămăși.
Puțina noastră experiență , împărtășită devine în timp plus valoare.
Ne îmbogățim câte puțin la fiecare întâlnire.

Următoarea întâlnire- 8 martie .






22 februarie 2018

Copiii fac coding in bibliotecile publice - CODE Kids


Titlul proiectului: Copiii fac coding in bibliotecile publice - CODE Kids
Perioada de implementare: ianuarie 2018-decembrie 2020

Organizații care implementează proiectul: Fundația PROGRESS și Asociația ETIC (Cluj)

Parteneri:
- Anul Pilot- Bibliotecile Județene din Gorj, Argeș, Vâlcea, Bihor, Sălaj, Timis, Arad, 30 bibliotecari locali din localități urban mic și comune, companii IT.
- Anul 1- Bibliotecile Județene din Neamț și Vrancea + 10 biblioteci locale din cele două județe și companii IT.

Finanțator: Romanian - American Foundation (RAF), Orange România, co-nfinanțare în bani Fundația Progress, co-finanțare în natură bibliotecile publice din România.

Grup țintă: 115 de bibliotecari locali, 17 biblioteci județene, 230 de copii și tineri cu rol de Ambasadori ai proiectului și 1300 de copii care vor participa la cursuri de coding, STEM și mentorat.

Durata proiectului: 36 luni cu posibilitatea de a transforma proiectul în serviciu de bibliotecă.




Premiem activitate bibliotecilor din anul de pilotare al proiectului.
În anul I:
Crearea și menținerea cluburilor de conding în cele 5 biblioteci locale și biblioteca județeană pentru familiarizarea a 72 de copii cu bazele competențelor de coding și rezolvarea unui număr de sarcini de bază.
Instruirea pentru facilitarea dobândirii competențelor de coding pentru 5 de bibliotecari din mediul rural și urban mic și a unui reprezentant al bibliotecii județene.


În anul II:
Menținerea cluburilor de conding în cele 5 biblioteci locale și biblioteca județeană pentru continuarea instruirii a minim 80 de copii cu bazele competențelor STEM și crearea de noi grupe de începători.
Atragerea în proiect de minim 3 biblioteci locale/judet și mentorarea lor pentru dezvoltarea cluburilor de coding.
Realizarea la biblioteca județeană a două târguri de știință la care să participe cu proiecte științifice copiii din cadrul proiectului și alți copii din comunitate.
Preluarea activităților de monitorizare și control de către un reprezentant al Bibliotecii Județene.


În anul III:
Menținerea cluburilor de conding în cele 9 biblioteci locale și biblioteca județeană pentru continuarea instruirii a minim 117 de copii cu bazele competențelor STEM și crearea de noi grupe de începători.
Realizarea la biblioteca județeană a două târguri de știință la care să participe cu proiecte științifice copiii din cadrul proiectului și alți copii din comunitate.

Crearea unei rețele de suporteri ai activității de coding din mediul instituțional și din rândul companiilor private pentru menținerea activă a cluburilor de coding în biblioteca județeană și bibliotecile locale.


Imagini de la întâlnirea din Bihor- reprezentant al Fundatiei Progress- Claudia Șerbănuță.

Din Bihor bibliotecari din bibliotecile publice din - Nucet, Madaras, Budureasa, Roșia, Sanmartin, cu experienta din anul pilot, si din bibliotecile - Astileu, Valea lui Mihai si Chislaz , pentru anul intai de proeict.
Din Biblioteca Judeteana  Bihor, se vor ocupa de implementarea proiectului Delia Pantea și Mariana Barna.





Fazele proiectului anul I:

  1. Selectarea bibliotecilor participante, a bibliotecilor mentorate, a Ambasadorilor și semnarea documentelor de parteneriat: ianuarie - februarie 2018;
  2. Întâlnire regională pentru diseminarea informațiilor despre proiect: ianuarie - februarie 2018
- vor participa bibliotecarii locali la 1 întâlnire per regiune, cu durată de 3 ore.
  1. Designul și livrarea cursurilor inițiale de coding: martie - aprilie 2018
  • vor participa bibliotecarii locali, 2 copii Ambasadori din fiecare localitate selectată și coordonatorul din partea bibliotecii județene. Cursul va avea o durată de 3 zile, va avea loc în sala de formare a bibliotecii județene.
4. Participarea - în cazul bibliotecilor mentorate - la doua schimburi de experiență privind înființarea și funcționarea unui club de coding: februarie-martie 2018
5. Rezolvarea unor sarcini săptămânale de coding - sub coordonarea trainerilor ETIC, a Ambasadorilor și cu mentorat din partea angajaților unei companii de IT: aprilie - noiembrie 2018;
  • vor participa bibliotecarii locali (care vor nota într-un catalog special realizările echipelor locale, un total de 20-25 de sarcini), Ambasadorii și alți copii (10-12) recrutați din localitățile care sunt parte a proiectului.
Activitățile grupelor locale vor fi găzduite de biblioteca locală - intre 2-4 ore pe săptămână.
6. Realizarea a două târguri de știință la Biblioteca Județeană în bibliotecile din judetele pilot (iunie si noiembrie 2018) și participarea la aceste târguri a echipelor de coding din județ.

7. Prezentarea rezultatelor proiectului în media locală și națională - octombrie - decembrie 2018 - vor avea loc brief-inguri de presă la care vor participa reprezentanți ai bibliotecilor județene, bibliotecarii locali și reprezentanții Fundației Progress.
Fazele proiectului anul II:
  1. Selectarea bibliotecilor care vor fi mentorate, a Ambasadorilor lor și semnarea documentelor de parteneriat: ianuarie - februarie 2019;
  2. Întâlnire regională pentru diseminarea informațiilor despre proiect: ianuarie - februarie 2019;
  3. Formarea grupelor de avansați și începători în fiecare bibliotecă din cadrul proiectului.
  4. Rezolvarea sarcinilor de coding (grupa începători) și STEM (grupa avansati)- martie- noiembrie 2019
  5. Realizarea a două târguri de știință la Biblioteca Județeană (mai si noiembrie 2019) și participarea la aceste târguri a echipelor de coding din județ.


Fazele proiectului anul III:

  1. Formarea grupelor de avansați și începători în fiecare bibliotecă din cadrul proiectului- ianuarie-februarie 2020.
  2. Rezolvarea sarcinilor de coding (grupa începători) și STEM (grupa avansați)- martie- noiembrie 2020
  3. Realizarea a două târguri de știință la Biblioteca Județeană (mai si noiembrie 2020) și participarea la aceste târguri a echipelor de coding din județ

14 februarie 2018

Synesthezia






 

Conferintele Unirii

Episcopia Greco-Catolică Oradea şi Biblioteca Judeţeană ”Gheorghe Şincai” Bihor vă invită pe tot parcursul anului 2018 la  CONFERINŢELE UNIRII .


Miercuri 14 februarie a avut loc prima conferinta.
Din program : 
  • Cuvânt de salut:Director Prof. Ligia MIRIŞAN, Preasfinţia Sa Dr. Virgil BERCEA
  • Prof. Univ. Dr. Blaga Mihoc, Memorandistul Vasile Lucaciu în conştiinţa poporului român
  • Pr. Cristian Borz, Contribuţia lui Iuliu Maniu la Marea Unire
  • Dr. Silviu Sana, Unitatea de neam şi limbă în cărţile vechi româneşti (expoziţie de carte veche)

Parteneri in acest proeict sunt  Universitatea Oradea, Facultatea de Istorie şi Relaţii Internaţionale,
Facultatea de Teologie Greco-Catolică, Departamentul Oradea (UBB)


Despre Vasile Lucaciu dl Blaga Mihoc spunea ca a fost un " preot de tara, vrednic sa fie episcop, ...cu chip luminos si curaj fara seaman "
Dr. Vasile Lucaciu a fost unul dintre românii care au semnat Memorandumul din 1892. Procesul în care semnatarii Memorandumului au fost acuzați de negarea autorității maghiare și de solicitarea independenței Transilvaniei, i-a adus cei mai mulți ani de închisoare dintre toți condamnații, 5. Prin intervenția directă a lui Carol I, ei vor fi eliberați, după un an de temniță, în 1895.

În anul 1907, 28 august, Vasile Lucaciu este declarat deputatul cercului Beiuș pentru parlamentul din Budapesta


Venit în Regatul României după începutul Primului Război Mondial, a militat intens pentru alierea țării cu Puterile Antantei, pentru se putea realiza reîntregirea României. Tot în acest scop a îndeplinit, - trimis de guvernul român - misiuni de prezentare a poziției române în privința situației inacceptabile a românilor majoritari din Transilvania, inclusă în statul austro-ungar.


În anul 1918 a fost unul din membrii Consiliului Dirigent al Transilvaniei. La alegerile din 1919 a fost ales deputat în Parlamentul României din partea PNR.

Poze de la eveniment:








Invitatie - lansare de carte


Spiritul vremii - 1918 in presa


Ce citeau oradenii in presa locala la 28 februarie 1918.




Ziarul unirea din Blaj  din data de 28 februarie 1918









Cluburile Code Kids- Anul doi de proeict


Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai” organizează marți , 20 februarie 2018 de la ora 10 la o întâlnire cu participantii la proiectul Code Kids .
Este o întâlnire de evaluare a proiectului și de stabilire a coordonatelor de implicare în proiect pentru anul 2018. Din partea fundației Progres va fi prezentă doamna Claudia Șerbanuta.
Sunt invitați coordonatorii cluburilor bihorene implicate în proiect în anul 2017 și bibliotecari interesați de inscrierea în al doilea an de proiect.









Clubul AS- invitatie


7 februarie 2018

Întâlnirile de miercuri



Azi, am avut o nouă întâlnire a membrilor clubului de poezie. Și pentru că am intrat în luna dragostei, am decis să dedicăm această ediție poeziei de dragoste, sub orice formă ni s-ar înfățișa ea. S-a citit din poezia lui Ion Minulescu, Adrian Păunescu, Grigore Vieru, Dimitrie Anghel, dar și Omar Khayyam:

Acest vas fu odată un biet îndrăgostit
Gemând de nepăsarea unei femei frumoase.
Iar toarta era brațul ce mângâia mâhnit
Suavul gât cu-atingeri ușoare, de mătase.
(traducere de George Popa)









Cuirasatul (III)

Al doilea război mondial
Cuirasatul german Schleswig-Holstein a tras primele obuze ce au declanşat al doilea război mondial (în prima zi a invaziei Poloniei, când a bombardat garnizoana poloneză din peninsula Westerplatte din Danzig), iar pe cuirasatul american USS Missouri (pe 2 septembrie 1945) s-a semnat capitularea necondiţionată a japonezilor marcând astfel oficial, sfârşitul războiului. Între aceste două evenimente, a devenit clar, că, principala armă a războiului purtat pe mare a fost portavionul, iar cuirasatul a avut doar un rol secundar.
Cuirasatele au participat la marile confruntări din zonele de conflict naval din Atlantic, Pacific şi Mediterană, în Oceanul Atlantic germanii au folosit cuirasatele pentru a ataca din nou, pe modelul primului război mondial, navele comerciale ce alimentau Anglia. De aceea în Atlantic, s-au purtat foarte puţine bătălii directe între cuirasatele germane şi britanice, principalele lupte din Bătălia Atlanticului desfăşurându-se între submarinele germane şi distrugătoarele britanice, iar în Pacific principalele lupte s-au dat între portavioanele americane şi japoneze. În primul an al războiului, navele de luptă blindate au reuşit să sfideze acele predicţii ce spuneau că avionul va domina bătăliile navale din al doilea război mondial. Astfel, cuirasatele germane Scharnhorst şi Gneisenau au reuşit să prindă pe picior greşit un portavion britanic şi să-l scufunde în iunie 1940, în bătălia desfăşurată pe coasta de vest a Norvegiei. Portavionul britanic Glorious, scufundat de germani, avea 48 de avioane de vânătoare la bord, şi fusese transformat din cuirasat în portavion după primul război mondial. Dar, acest caz a fost singurul din război, când un portavion a fost scufundat de o navă de război de suprafaţă, majoritatea portavioanelor fiind avariate şi scufundate de avioanele şi submarinele inamice. În atacul de la Mers-el-Kebir, cuirasatele britanice au deschis focul asupra cuirasatelor franceze din portul situat în apropierea oraşului Oran din Algeria (britanicii au atacat cuirasatele franceze pentru a nu fi folosite ulterior de armata germană), iar când acestea au fugit din port au fost urmărite de britanici cu ajutorul avioanelor lansate de pe portavioanele britanice.
Cuirasatul german Scharnhorst
Cuirasatul german Gneisenau









Portavionul britanic HMS Glorious
Anul următor,1940, a demonstrat puterea şi eficienţa portavionului în bătăliile navale. Într-un atac, efectuat de torpiloarele biplane britanice Fairey Swordfish (lansate de pe portavionul HMS Illustrious) pe data de 11 noiembrie 1940, asupra bazei italiene de la Taranto, englezii au reuşit să scufunde un cuirasat italian (Conte di Cavour) şi să avarieze grav alte două cuirasate (Caio Duilio şi Littorio) din cele şase ancorate în portul militar italian. Pentru a proteja restul cuirasatelor, italienii le-au mutat în baza navală din Napoli, unde erau mai bine apărate de atacurile aeriene. Aceleaşi torpiloare Swordfish au avut un rol crucial în scufundarea cuirasatului german Bismarck, în 27 mai 1941. Cu o zi înainte de a fi scufundat, Bismarck a fost atacat de aceste torpiloare britanice lansate de pe portavionul HMS Ark Royal, ele reuşind să distrugă ambele cârme ale „corsarului” german ce astfel a devenit inoperabil, putând să se deplaseze doar într-o singură direcţie, din care, ghinion, se apropiau alte nave britanice, ce l-au şi scufundat în dimineaţa zilei de 27 mai 1941.
Avionul torpilor Fairey Swordfish
La sfârşitul anului 1941, a avut loc cel mai cunoscut atac aerian efectuat de bombardiere şi torpiloare asupra unei flote inamice ce avea în componenţă şi cuirasate. Astfel, în urma atacului-surpriză lansat de japonezi asupra bazei navale americane de la Pearl Harbour din insula Oahu din Hawaii, din 7 decembrie 1941, cinci din cele opt cuirasate americane „parcate” pe „aleea cuirasatelor” au fost scufundate, restul fiind avariate destul de grav. Totuşi, portavioanele americane amplasate în Hawaii au scăpat nevătămate, pentru că, „coincidenţă” (de fapt Roosevelt şi câţiva apropiaţi ştiau că vor fi atacaţi de japonezi, dar aveau nevoie de acest atac ca pretext pentru intrarea S.U.A. în război) sau nu, ele erau undeva la 300 de kilometri spre est, pentru „exerciţii” (lucru ciudat, pentru că n-am auzit niciodată, pe timp de pace, ca nişte nave militare să facă exerciţii duminica). Tocmai aceste portavioane, s-au dovedit a fi importante în cursul războiului, pentru că ele i-au ajutat pe americani să-i înfrângă pe japonezi în toate bătăliile ulterioare din Pacific.
Scufundarea cuirasatului britanic Prince of Wales şi a escortei sale, crucişătorul Repulse de către avioane japoneze a demonstrat, pe deplin, vulnerabilitatea navelor mari de luptă aflate pe mare, ce nu aveau sprijin aerian suficient (de fapt cele două nave n-au avut nici un sprijin aerian, pentru că britanicii n-aveau avioane nici de vânătoare, nici de alt tip în zona Asiei de sud-est). Cele două nave britanice, se deplasau din baza lor din Singapore pentru a ataca forţa invadatoare japoneză ce debarcase în peninsula Malaya, când la 10 decembrie 1941 au fost atacate de bombardiere şi torpiloare japoneze lansate de pe baze aeriene terestre, şi în jumătate de oră mândria flotei britanice (adică HMS Prince of Wales şi HMS Repulse) era deja, pe fundul mării.
Cuirasatul Prince of Wales
Crucişătorul Repulse










În multe din bătăliile cruciale din Pacific, cum ar fi cea din Marea Coralilor sau din Midway, cuirasatele fie au fost absente total, fie au fost umbrite în acţiune de portavioane. După Midway, adică de la jumătatea anului 1942, cuirasatele au fost folosite în principal pentru bombardarea ţărmului în timpul atacurilor amfibii şi protejarea antiaeriană a portavioanelor pe care le escortau în luptă.
Chiar cele mai mari cuirasate construite vreodată, cele din clasa japoneză Yamato, ce dispuneau de 9 tunuri de calibrul 460 de mm (aceste tunuri trăgeau nişte obuze ce ajungeau la 42 de kilometri distanţă, mult peste limita vizibilă a orizontului), nu au apucat să fie folosite vreodată eficient în luptă contra altor nave de suprafaţă. Soarta acestor două cuirasate japoneze a fost pecetluită tot de avioane. Astfel, Musashi, pe când se deplasa din Borneo spre Filipine, a fost descoperit de avioanele de recunoaştere americane, şi scufundat în urma atacului efectuat de mai multe valuri de avioane torpiloare şi de bombardament americane, pe 24 octombrie 1944. Yamato, a avut o soartă similară, el fiind scufundat de avioanele americane, în 7 aprilie 1945, pe când efectua o misiune sinucigaşă în timpul bătăliei din Okinawa.
Cuirasatul japonez Yamato
Cuirasatul japonez Musashi










Ultima confruntare dintre cuirasate din istorie, a fost Bătălia din Strâmtoarea Surigao din 25 octombrie 1944, când un grup superior numeric şi tehnic de cuirasate americane a reuşit să distrugă un grup inferior de cuirasate japoneze, ce deja fuseseră slăbite considerabil, în ziua anterioară de atacurile distrugătoarelor americane. Toate cuirasatele americane, în afară de unul, fuseseră iniţial scufundate de japonezi pe 7 decembrie 1941, dar americanii au reuşit să le ridice din mare şi să le repare (ranfluarea lor, adică scoaterea lor din apă, a fost posibilă pentru că nivelul apei din golful insulei hawaiene era foarte mic, de maximum 10 metri în părţile mai adânci ale golfului). Când cuirasatul Mississippi a tras ultima salvă de tun, din timpul acestei bătălii, aceasta a fost ultima salvă de tun trasă vreodată de un cuirasat împotriva altei nave de suprafaţă, ce a marcat sfârşitul unei ere în războiul naval de pe această planetă.
USS Mississippi
Războiul Rece şi sfârşitul epocii cuirasatelor   
După al doilea război mondial, mai multe ţări şi-au păstrat cuirasatele, dar ele nu mai aveau deja nici o importanţă strategică. Curând după război a devenit evident faptul că, fiind prea scumpe din punct de vedere al construirii şi mentenanţei lor, nu mai avea nici un rost să se mai construiască noi cuirasate. Doar britanicii au mai lansat un nou cuirasat, HMS Vanguard, dar şi acesta începuse să fie de fapt construit în timpul războiului. Chiar în timpul celui de-al doilea război mondial bătăliile directe dintre cuirasate fuseseră foarte rare, şi în plus dovedindu-se din ce în ce mai mult importanţa portavioanelor în purtarea războiului naval, marea majoritate a puterilor navale au început să retragă din serviciul activ cuirasatele şi să le caseze, marea lor majoritate fiind tăiate ca fier vechi. Curând, după 1950 s-a observat că vechile cuirasate nu mai puteau face faţă nici măcar distrugătoarelor şi crucişătoarelor, pentru că acestea fiind modernizate şi primind deja rachete ca armament de bază puteau scufunda uşor orice cuirasat aflat chiar la 100 de kilometri distanţă.
Cuirasatul britanic HMS Vanguard
Începând cu anul 1946 a început distrugerea şi casarea cuirasatelor ce rămăseseră după război în dotarea flotelor militare ale lumii. Primele două cuirasate distruse, prin scufundare, în urma unui test nuclear, în 1946, au fost USS Arkansas şi cuirasatul japonez Nagato (ce fusese confiscat de la japonezi la sfârşitul războiului). Ambele cuirasate au rezistat destul de bine la exploziile nucleare atmosferice, dar cele subacvatice le-au provocat distrugeri serioase, scufundându-le în cinci minute de la producerea exploziei atomice de sub apă.
USS Arkansas
Nagato









Cuirasatul italian Giulio Cesare a fost preluat de ruşi în contul despăgubirilor de război, ei redenumindu-l Novorossiysk, dar o mină marină lansată de germani în timpul războiului în Marea Neagră i-a venit de hac şi l-a scufundat în 29 octombrie 1955. Alte două cuirasate italiene de clasă Andrea Doria au fost casate în 1956, iar francezii au casat pe rând cuirasatele Lorraine în 1954, Richelieu în 1968 şi Jean Bart în 1970. Cele patru cuirasate britanice de clasă King George V (ce supravieţuiseră războiului) au fost casate şi ele în 1957, iar ultimul cuirasat britanic construit vreodată, adică HMS Vanguard a fost tăiat şi el pentru fier vechi în 1960. Toate celelalte cuirasate britanice rămase din perioada interbelică şi chiar dinaintea primului război mondial fuseseră deja casate până în 1949. Ruşii au casat şi ei pe rând, cuirasatele rămase din război şi anume: Marat în 1953, Parizhskaya Kommuna în 1957 şi  Oktyabrskaya Revolutsiya în 1956-1957. Brazilia a casat cuirasatul Minas Geraes în 1953 la Genova, iar nava-soră, cuirasatul São Paulo se scufundase deja în 1951, din cauza unei furtuni puternice, în Atlantic, pe când se deplasa spre şantierul naval din Italia.
Argentina şi-a păstrat cele două cuirasate de clasă Rivadavia până în 1956, iar Chile cuirasatul Almirante Latorre până în 1957, când au fost şi ele casate. Suedia mai avea şi ea mai multe cuirasate de dimensiuni mici, folosite pentru apărarea ţărmurilor, dar şi acestea au fost casate rând pe rând, după al doilea război mondial, ultimul,  HSwMS Gustav V fiind casat în 1970.
După război, ruşii au început să caseze nu doar cuirasatele, ci şi crucişătoarele mai vechi, patru crucişătoare grele ce nu fuseseră nici măcar terminate fiind casate la sfârşitul anilor 1950, în plus după moartea lui Stalin, survenită în 1953 au abandonat şi construirea crucişătoarelor grele de clasă Stalingrad. Alte trei cuirasate, ce le primiseră ruşii de la germani, în contul despăgubirilor de război, au avut şi ele o soartă similară. Hessen a fost casat în 1960 după ce fusese folosit câţiva ani ca navă-şcoală pentru marinarii ruşi, Schleswig-Holstein a fost redenumit Borodino şi până la casarea lui, tot din 1960, ruşii l-au utilizat ca navă-ţintă pe mare. Tot ca navă-ţintă a fost folosit şi Schlesien, dar acest cuirasat ruşii l-au distrus un pic mai greu, tăierea lui durând cinci ani, din 1952 până în 1957.
După al doilea război mondial, doar americanii au păstrat în serviciul activ cele mai puternice cuirasate, adică cele patru din clasa Iowa: USS Iowa, USS Missouri, USS New Jersey şi USS Wisconsin. Pentru a lovi mai precis ţintele, toate cele patru cuirasate au fost modernizate, fiecare din ele primind noi şi moderne radare şi ulterior computere pentru a calcula cu precizie de milimetru locul ce trebuia bombardat de pe ţărm. În războiul din Coreea au fost folosite pentru a bombarda ţărmul inamic, iar în Vietnam doar New Jersey a fost folosit în acest scop. Dar, în Vietnam, în ţinte terestre, New Jersey a tras nu mai puţin de 6.000 de obuze de calibrul 406 mm şi 15.000 de calibrul 127 de mm, adică de şapte ori mai multe obuze decât trăsese acest cuirasat în al doilea război mondial. 
Cuirasatele de clasă Iowa în timpul unui exerciţiu pe mare
După 1973, cuirasatele de clasă Iowa au fost pensionate puţin, pentru a fi din nou reintroduse în anii 1980 în serviciul activ. În această perioadă, au fost modernizate, fiind dotate cu tuburi de lansare a rachetei de croazieră Tomahawk (rachetă ce poate fi dotată la nevoie şi cu focos nuclear) şi pentru apărarea contra navelor de suprafaţă s-a instalat şi tubul ce poate lansa racheta antinavă Harpoon. Prima chemată din nou în acţiune, a fost New Jersey, ce a bombardat nişte miliţii teroriste din Liban în anii 1983-1984
Racheta de croazieră Tomahawk
Racheta antinavă Harpoon









Ulterior, la primul război din Golful Persic contra lui Saddam Hussein (aşa-numita Operaţiune Furtună în Deşert), în 1991, au participat cuirasatele Missouri şi Wisconsin, ce au bombardat ţărmul irakian cu tunurile de 406 mm şi au tras mai multe rachete Tomahawk ce au distrus ţinte strategice ale armatei irakiene din Kuweit şi Irak. De exemplu, în primele două zile ale acelui război Wisconsin a lansat 24 de rachete Tomahawk, irakienii ripostând la un moment dat cu rachete sol-sol, două astfel de rachete de tip Silkworm au fost lansate spre cuirasatul american, dar una a ratat ţinta căzând în apă, iar a doua a fost doborâtă de distrugătorul britanic HMS Gloucester.
Lansarea unei rachete Tomahawk de pe cuirasatul Missouri
La începutul secolului nostru, cuirasatele de clasă Iowa au fost trimise oficial, „la pensie”, potrivit registrului naval militar al S.U.A. în 2006 fiind pensionate ultimele două din această clasă, Iowa şi Wisconsin. În prezent, cele patru cuirasate sunt expuse, ca muzee în aer liber, în diferite porturi din S.U.A..
USS Iowa e păstrat în portul oraşului Los Angeles din California, USS New Jersey în portul Camden din New Jersey, USS Missouri în portul Pearl Harbour din insula Oahu din Hawaii şi USS Wisconsin în portul Norfolk din Virginia. În afara acestor cuirasate, americanii mai păstrează ca şi nave-muzeu alte patru cuirasate, mai vechi, unul fiind chiar din epoca clasică Dreadnought (Texas, ce a fost lansat la apă în 1912). USS Massachusetts, care în timpul folosirii sale n-a pierdut nici măcar un marinar în luptă, e ancorat în portul Fall River din Massachusetts, USS Texas e amplasat în portul San Jacinto din Texas, USS North Carolina în portul Wilmington din Carolina de Nord şi USS Alabama în portul Mobile, din, surpriză sau nu, Alabama. În afara S.U.A., doar japonezii mai au un cuirasat expus ca navă-muzeu, cuirasatul Mikasa fiind amplasat în parcul cu acelaşi nume din oraşul japonez Yokosuka.
Cuirasatul-muzeu Mikasa
La scrierea acestui articol, m-am inspirat din următoarele surse de internet:
12. https://en.wikipedia.org/wiki/Gulf_War
Prof., bibliotecar Florin Miheş.




  

   

  

8 aprilie - Ziua romilor

Activități și povești de Ziua romilor și Săptămâna verde la biblioteca comunală din Sântandrei. Ramona Durdeu a fost gazdă și ne-a implicat ...

Wikipedia

Rezultatele căutării