27 ianuarie 2020

Recomandări de lectură - Filiala Decebal (I)

Vă recomandăm spre lectură noi apariții editoriale,  din domeniul politic și istoric:



          Weiner, Tim – FBI - O istorie secretă, București, 2019, Editura Litera. Cartea prezintă istoria FBI-ului ca serviciu secret de informații. Este saga unui conflict permanent privind derularea operațiunilor secrete de informații într-o democrație, de luptă pentru supremație între securitatea națională și drepturile civile, și în același timp de păstrare a siguranței și libertății cetățenilor.

          Weiner, Tim – CIA – O istorie secretă, București, 2019, Editura Litera.
Cartea prezintă istoria primilor 60 de ani ai CIA și descrie cu măiestrie eșecul celei mai puternice națiuni din istoria civilizației occidentale de a-și construi un serviciu de spionaj de prim rang.

          Autorul acestor două cărți sus-menționate a primit premiul Pulitzer în 1988 pentru investigații privind programele secrete de securitate națională. De formație este jurnalist, lucrează la prestigiosul cotidian New York Times, fiind corespondent în Mexic, Afganistan, Pakistan, Sudan. Este specializat pe probleme de apărare.
Tim Weiner
          Aldrich, Richard J. – GCHQ – Povestea necenzurată a celei mai secrete agenții de informații din Marea Britanie, București, 2018, Editura Meteor. Termenul GCHQ din engleză definește Sediul general pentru comunicații al guvernului Majestății sale. GCHQ a fost cea mai valoroasă sursă de informații pentru guvernul britanic încă de pe vremea când a început să funcționeze la Bletchley Park în timpul celui de-al doilea război mondial, cel mai mare "aspirator" de informații din lume absorbind uriașe cantități de comunicații, aproximativ 5 miliarde de interceptări, zilnic. Astăzi GCHQ, se luptă cu una din cele mai dificile probleme din secolul XXI, fiind implicat și-n problema fundamentală a libertății și intimității, implicat în comerțul electronic și-n finanțe.
          Autorul este profesor de securitate internațională la Universitatea Warwick (din Marea Britanie), este un remarcabil analist și istoric al serviciilor de informații și al serviciilor secrete din timpul Războiului Rece.

Richard J. Aldrich
          Hughes-Wilson, John – Serviciile secrete, București, 2018, Editura Meteor. Cartea prezintă istoria activității serviciilor de informații de la originile sale biblice până la statul care veghează din "era digitală" și încearcă să dezvăluie secretele acestei lumi clandestine, încearcă să ridice vălul de pe ceea ce s-a întâmplat în realitate în culisele lumii serviciilor de informații în timpul celor mai cunoscute evenimente militare care au influențat viețile oamenilor.
          Autorul este unul dintre cei mai avizați în domeniul activității de informații, ai evoluțiilor militare contemporane și ai istorie militare. Colonel de informații de profesie, a fost de multe ori comentator la televiziunea și radioul postului BBC, prezentând diverse evenimente naționale. După încheierea studiilor din cadrul Academiei de infanterie a fost ales de Intelligence Corps (spionaj militar britanic) pentru care a activat în Insulele Falkland, Cipru, Arabia și Irlanda de Nord, sediul NATO.
John Hughes-Wilson
          Hayden, Michael V. – Pe muchie de cuțit. Serviciile secrete americane în epoca terorii, București, 2018, Editura Meteor. Cartea este un volum de memorii, este viziunea lipsită de remușcări a unei persoane care a avut acces la informații privilegiate care timp de 18 luni a condus mai bine de 70 de interviuri ale adevăraților practicanți ai artei spionajului din CIA, NSA, ODNI. Majoritatea interviurilor au reflectat sinceritatea celor chestionați despre lucrurile care au avut și n-au avut succes, despre situațiile în care au avut dreptate și despre cele în care au greșit. Subiecții interviurilor au fost de acord să fie judecați pentru ceea ce au făcut cu adevărat și au dorit ca faptele lor să fie publicate, având ocazia de a pune lucrurile la punct în aspectele legale.
          Autorul a fost general de patru stele din Aviația militară a S.U.A., director al Agenției Naționale de Securitate (NSA), prim-adjunct al directorului Serviciilor Naționale de Informații (NI), director al CIA. Pensionar, în prezent e director al companiei de consultanță de securitate Chertoff Group. 
Generalul Michael Vincent Hayden


24 ianuarie , Unirea Principatelor - Biblioteca Chislaz

24 Ianuarie , activitate desfășurată la Biblioteca Chislaz , alături de grădinarii de la GPN Chișlaz, comuna Chișlaz.




25 ianuarie 2020

Mica unire la filiala Ioșia

          În fiecare an pe 24 ianuarie sărbătorim Unirea Principatelor Române, iar în anul 2020 se împlinesc 161 de ani de la înfăptuirea acesteia.
            Năzuința de unificare a românilor din cele două provincii românești a fost posibilă datorită contextului internațional favorabil, care a dus, pe parcurs, la transformarea „României” de atunci într-un stat modern. Un rol important în realizarea unirii au avut-o mișcarea și presa unionistă din cele două principate, precum și revoluționarii de la 1848, care, fiind exilați, au emigrat în Europa și au făcut lobby pe lângă marile puteri asupra problematicii românești. Importantă a fost și situația în urma războiului Crimeii, dintre 1853 și 1856, când Rusia a fost învinsă de Marile Puteri, formate din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, Imperiul Francez, Regatul Sardiniei și Imperiul Otoman și nu mai putea emite pretenții asupra teritoriilor românești.
           Atitudinea marilor puteri față de unirea principatelor era însă diferită. Franţa cerea înfăptuirea unirii sub un principe străin, în timp ce Turcia şi Austria se opuneau unirii Principatelor.
          După războiul din Crimeea pierdut de ruși, în 1856, prin Tratatul de Pace de la Paris se iau decizii care privesc principatele Moldovei și Țării Românești. Astfel, Moldovei i se atașează trei județe din sudul Basarabiei, Cahul, Ismail și Bolgrad.
         În contextul discuțiilor despre unirea celor două principate, în 1857 Marile Puteri acordă acestora dreptul organizării unui „referendum” asupra Unirii prin consultarea populației cu drept de vot. Astfel se constituie adunări Ad-hoc, în care se discută alegerile pentru Divanurile Ad-hoc, care urmează să se pronunțe asupra organizării politice și sociale a țărilor române.
          În data de 5/17 ianuarie 1859, au fost organizate alegeri la Iași, iar noul domnitor a fost desemnat Alexandru Ioan Cuza. În 12/24 ianuarie 1859, au avut loc alegeri și la București unde a fost ales tot Alexandru Ioan Cuza profitând de faptul că Marile Puteri nu specificau clar că principatele române nu pot fi conduse de același domnitor. 
             Marele merit al lui Cuza a fost că a reușit să aducă recunoașterea internațională a Unirii Principatelor Române și, prin reformele sale din toate domeniile, a pus bazele statului român modern. 

            Sărbătorim înfăptuirea măreață a predecesorilor noștri cu o expoziție de cărți din fondul filialei care tratează subiectul menționat mai sus.
          













24 ianuarie 2020

Sezatoare in ianuarie

A doua intalnire a lunii ianuarie 2020












Cu forte proaspete ne-am regait in 2020.
Inspiratie, indemanare , simt artistic, drag de cusut sunt insusiri ale doamnelor care participa la sezatoarea de la biblioteca.








22 ianuarie 2020

DESPRE FERICIRE - FILIALA IOȘIA

            Cine nu vrea să fie fericit? Dar, ce este fericirea? Cum putem să descoperim drumul spre fericire?
            La aceste întrebări și încă multe altele au încercat de-a lungul timpului să răspundă  filozofi, psihologi, etc.

            Vă prezentăm mai jos 5 cărți din fondul filialei noastre care vă pot ajuta să găsiți drumul spre fericire:

1. Fericire sau ceea ce contează cu adevărat în viață de Hanno Beck & Aloys Prinz, București:         Editura Baroque Books&Arts, 2019.



2. Calea fericirii. Cum să îți schimbi perspectiva pentru a-ți găsi împlinirea și sensul de Jorge Bucay, București: Editura Litera, 2018.



3. Arta de a trăi fericit. Ponturi antice pentru provocări moderne, de Donald Robertson, București: Editura Litera, 2018.



4. Geografia fericirii. În căutarea celor mai fericite locuri din lume de Eric Weiner, București: Editura Niculescu, 2018.



5. Proiectul meu de fericire de Christine Michaud, București: Editura Niculescu, 2018.

           


Doritorii pot găsi aceste cărți și la filialele Dacia, Decebal, Băile Felix, dar și la sediul Bibliotecii Județene "Gheorghe Șincai" din Oradea.

21 ianuarie 2020

A-ha (I)

A-ha e o formaţie norvegiană de muzică pop-rock formată în Oslo, în anul 1982. A-ha are trei membri principali, aceeaşi și azi ca la început: Paul Waaktar-Savoy (chitară, baterie şi voce de acompaniament), Magne Furuholmen (clape, chitară bass şi voce de acompaniament) şi Morten Harket (chitară şi principala voce a formaţiei).
De-a lungul prodigioasei lor cariere, ce se întinde pe aproape patru decenii, norvegienii de la A-ha au lansat pe piaţa muzicală 10 albume de studio, mai multe albume de tip compilaţie şi patru albume live înregistrate în timpul unor concerte. Formaţia A-ha e menţionată şi-n cartea Guinness World Records la categoria "Cea mai mare audienţă înregistrată vreodată la un concert rock", pentru spectacolul susţinut în cadrul festivalului Rock in Rio, din 26 ianuarie 1991, desfăşurat pe stadionul Maracana din Rio de Janeiro, concert la care au asistat nu mai puţin de 198.000 de oameni. Un alt record e deţinut de solistul vocal, Morten Harket, ce a "ţinut" o notă din melodia "Summer Moved On" timp de 20,2 secunde, în timpul unui concert din anul 2001. Potrivit specialiştilor companiei muzicale americane Rhino Entertainment (deţinută de Warner Music Group) A-ha ar fi vândut deja peste 55 de milioane de albume, dar alţi specialişti ai industriei muzicale spun că ei ar fi depăşit 100 de milioane de albume vândute pe piaţa mondială. 
A-ha în timpul unui concert live
Paul Waaktar-Savoy

Magne Furuholmen
















Morten Harket

Întemeierea formaţiei
Cei trei membri ai formaţiei norvegiene, s-au întâlnit pentru prima oară în 1982 în Oslo, şi s-au hotărât să formeze o trupă de muzică pop-rock, stabilindu-se apoi la Londra, pentru a porni de acolo aventura lor în lumea muzicii. "Am încercat să ne gândim cum să ne numim, pornind de la cuvintele norvegiene ce pot fi rostite în engleză", spunea ulterior vocalistul Morten Harket într-un interviu. S-au hotărât asupra numelui "A-ha", pentru că Paul Waaktar-Savoy compusese mai demult un cântec cu acest titlu. "Era un cântec groaznic, dar avea un titlu minunat", recunoştea vocalistul Morten Harket în acelaşi interviu. Odată stabiliţi la Londra, cei trei membri A-ha au început discuţiile cu muzicianul şi producătorul John Ratcliff, şi după mai multe întâlniri cu acesta şi managerul Terry Slater, s-au înţeles asupra echipei manageriale ce-i va ajuta pe norvegieni să-şi promoveze şi înregistreze muzica. Astfel, Ratcliff a fost însărcinat să se ocupe de partea tehnică şi aspectele muzicale ale noii formaţii, iar Slater se ocupa cu managementul şi legăturile externe ale formaţiei, mai ales cu promovarea lor de către compania Warner Brothers, ce avea sediul în Los Angeles.
Primul album de studio "Hunting High and Low" (1984 – 1986)

O variantă iniţială a melodiei "Take On Me" a fost primul cântec pe care Morten Harket îl auzise cântat de Magne Furuholmen şi Paul Waaktar-Savoy, pe când aceştia încă mai formau grupul Bridges, în timpul unui festival de rock desfăşurat în oraşul norvegian Asker. În acel moment melodia se numea "The Juicy Fruit Song" şi a fost rebotezată "Lesson One" în momentul primei înregistrări în noua componenţă a formaţiei A-ha. După câteva rescrieri şi reînregistrări ale melodiei, într-un studio din Londra, cântecul "Take On Me" a fost relansat pe piaţă, în 1985, şi a devenit foarte repede un şlagăr, atât în Statele Unite, cât şi-n Marea Britanie. Astfel, în S.U.A. a ajuns direct pe locul I în clasamentul Billboard Hot 100 şi pe locul II în clasamentul single-urilor din Marea Britanie. A-ha a devenit prima formaţie muzicală norvegiană ce s-a clasat vreodată pe locul I într-un top muzical american, popularitatea acestui şlagăr asigurându-le celor de la A-ha şi apariţia într-un episod din serialul de televiziune american Soul Train (în acest serial de televiziune de obicei apăreau doar formaţii muzicale formate exclusiv din negri, singurii albi ce au mai apărut în serial fiind cântăreţii Gino Vanelli, Elton John, David Bowie, Hall & Oates).


În anul următor, 1986, şlagărul "Take On Me" a fost nominalizat la opt diferite categorii la cea de-a treia gală anuală a premiilor MTV Video Awards. "Take On Me" a câştigat şase categorii din cele opt la care fusese nominalizat (Best New Artist in a Video, Best Concept Video, Best Direction, Best Special Effects, Viewer's Choice şi Best Video of the Year). Această melodie a câştigat dublul premiilor luate de "Thriller"-ul lui Michael Jackson (ce câştigase "doar" trei premii), în acel an şi mai multe decât orice altă formaţie, în primii trei ani ai premiilor MTV Video Awards.
Al doilea single lansat de A-ha pe piaţa muzicală, "The Sun Always Shine on TV" a ajuns şi el pe locul 20 în Billboard Hot 100 şi pe locul 17 în clasamentul Radio & Records (ambele americane). O versiune remixată, un pic mai lungă a acestui şlagăr, a ajuns pe locul 5 în clasamentul american Hot Dance Singles Sales. Ulterior, şlagărul a fost şi el nominalizat la trei categorii în gala premiilor MTV Video Music Awards, tot din 1986, câştigând două premii (Best Cinematography şi Best Editing). Astfel, într-un singur an, A-ha a fost nominalizat la 11 categorii şi a câştigat 8 premii muzicale, record încă nedepăşit de nici o formaţie muzicală, deşi de atunci numărul categoriilor la care se fac nominalizări s-a înmulţit considerabil.


Deşi în S.U.A. A-ha n-a mai avut mare succes, după aceste două single-uri, în Marea Britanie alte două melodii lansate ulterior au devenit şlagăre şi anume "Train of Thought" şi "Hunting High and Low", şlagăre ce le-au asigurat succesul pe piaţa britanică de-a lungul anilor 1980 şi începutul decadei următoare. Titlul celei de-a doua melodii sus-amintite a devenit şi titlul primului lor album de studio, lansat pe piaţă în 1985. Albumul "Hunting High and Low" a ajuns în luna octombrie a acelui an pe locul 15 în clasamentul american Billboard Top 200 al albumelor muzicale. Acest album şi cele 4 single-uri principale menţionate puţin mai sus în articol, au avut vânzări foarte bune pe piaţa muzicală internaţională, primind de exemplu Discul de platină (discul de platină se acordă pentru vânzări de cel puţin un milion de exemplare) pentru vânzările din Marea Britanie (în Albion primind de fapt un disc triplu de platină), S.U.A. şi Germania, şi Discul de aur (discul de aur se acordă pentru vânzări de cel puţin 500.000 de exemplare) pentru vânzările din Olanda şi Brazilia. Pe plan mondial, albumul s-a vândut în cel puţin 11 milioane de exemplare. În Marea Britanie, albumul "Hunting High and Low" a avut un succes mai mare ca-n America, ajungând pe locul 2 în clasamentul albumelor, de asemenea în ţara lor natală, Norvegia, s-a situat vreme de 38 de săptămâni în Topul 10 al albumelor, din acestea 8 săptămâni fiind clasat pe locul 1


Epoca de aur (1986 – 1994)
Al doilea album de studio al celor de la A-ha, numit "Scoundrel Days" a fost lansat pe piaţă în 6 octombrie 1986, în timp ce erau "în deplasare", într-un turneu mondial. Deşi albumul a primit critici favorabile din partea analiştilor muzicali şi trei single-uri de pe album au avut succes foarte mare pe piaţa muzicală, albumul în sine a avut vânzări de doar 6,4 milioane de exemplare pe plan mondial. Din cele trei single-uri, doar "Cry Wolf" a ajuns în Billboard Hot 100. După lansarea albumului, A-ha a continuat turneul din acel an, cântând în mai multe oraşe din S.U.A.. Pentru vânzările acestui album A-ha a primit Discul de platină în Marea Britanie, Elveţia şi Brazilia şi Discul de aur în Germania.


Cel de-al treilea album de studio, numit "Stay on These Roads", a fost lansat pe piaţă în 3 mai 1988 şi a ajuns rapid pe locul 2 în clasamentul albumelor din Marea Britanie. Pentru vânzările acestui album A-ha a primit Discul de platină în Brazilia şi Franţa şi Discul de aur în Elveţia, Germania, Marea Britanie şi Olanda. În total, albumul a avut vânzări de 4,2 milioane de exemplare. Două melodii din acest album, au fost lansate ca single-uri ce au avut mare succes pe plan mondial şi anume: "Stay on These Roads" şi "The Living Daylights" (acest single e şi tema principală a unui film din seria James Bond, film ce poartă acelaşi titlu ca melodia, în această ecranizare personajul principal fiind interpretat de actorul galez Timothy Dalton). După lansarea albumului, A-ha a efectuat un turneu mondial în care a susţinut concerte în 74 de oraşe diferite din lume.
Timothy Dalton în filmul The Living Daylights




Cel de-al patrulea album de studio, al formaţiei A-ha, numit "East of the Sun, West of the Moon" a fost lansat pe piaţă în 27 octombrie 1990, bineînţeles tot de compania Warner Brothers, cea mai cunoscută melodie de pe acest album fiind şlagărul "Crying in the Rain". Pentru vănzările acestui album A-ha a primit Discul de aur în Elveţia, Brazilia şi Germania şi Discul de argint în Marea Britanie. Pe plan mondial, acest album s-a vândut în 3,2 milioane de exemplare. 


Următorul album de studio, al cincilea, numit "Memorial Beach", a fost lansat de A-ha pe 14 iunie 1993. Dar, faţă de precedentele albume, acesta s-a dovedit a fi o adevărată dezamăgire comercială, singurul single ce a reuşit să aibă un succes limitat pe piaţa externă, fiind cântecul "Dark Is the Night", ce a reuşit doar în Marea Britanie să ajungă pe locul 19 în clasamentul single-urilor. Anul următor, în februarie 1994 A-ha a susţinut două concerte la Lillehammer, în timpul Jocurilor Olimpice de Iarnă găzduite de oraşul norvegian, apoi a urmat un turneu de mai multe concerte susţinute în Africa de Sud. La reîntoarcerea în Norvegia, A-ha a mai susţinut vreo trei concerte, dar din vara anului 1994 membrii A-ha s-au despărţit oficial, şi fiecare s-a concentrat asupra propriei cariere muzicale. 


Pentru această primă parte, a articolului despre muzica norvegienilor de la A-ha, m-am inspirat din următoarele surse de internet:
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/A-ha
3. https://en.wikipedia.org/wiki/Hunting_High_and_Low
5. https://en.wikipedia.org/wiki/Stay_on_These_Roads
7. https://en.wikipedia.org/wiki/Memorial_Beach

Prof., bibliotecar Florin Miheş.       

8 aprilie - Ziua romilor

Activități și povești de Ziua romilor și Săptămâna verde la biblioteca comunală din Sântandrei. Ramona Durdeu a fost gazdă și ne-a implicat ...

Wikipedia

Rezultatele căutării