”Biblioteca Bloggerului Român”

Navigând în căutare de bloguri de bibliotecă , pentru a vedea cum mai stăm,  am gasit o provocare  pentru anul 2015 . aici  . 

” Întocmiţi voi un top al cărţilor citite de voi în 2014. Pe modelul celui de mai jos, pe care l-am făcut eu (nu este neaparată nevoie să faceţi un tabel, le puteţi scrie şi „normal”, doar să fie notele prezente). Cu menţiunea că este foarte important să faceţi un Top 10 al cărţilor citite şi să le daţi notă de la 11 la 2, în ordine descrescătoare, fireşte. Am ales această notare de la 11 la 2 pentru că toate celelalte cărţi care nu o să intre în Top 10 la voi o să primească 1 punct, pentru ca, atunci când vom centraliza punctajele, să avem o imagine cât mai clară. Restul cărţilor, care nu au intrat în Top 10 la voi, puteţi să le puneţi sub formă de listă sau cum vreţi, doar să fie în articolul vostru.”

Totdeauna când găsesc astfel de  mesaje imi   dau seama cât de deplasată este  formularea  In România nu se mai citește. E posibil ca aceasta să insemne de fapt   - Eu nu mai citesc! Si dacă eu nu citesc nimeni nu mai citește!

Cum suntem incă în august, iată un mic top al cărților  citite in  2014 ,  prezentate pe scurt pe blog  la momentele respective , care pot constitui o interesanta lectură de vacanță, mai ales că aparțin unor genuri diferite.

• Straini care ne schimbă viața, puterea oamenilor care nu par sa conteze... dar contează,    Melinda Blau si Karen L. Fingerman,  Editura Nemira  nota 11 .
• Femeia cu șapte pălării ,   Otilia  Țiganaș,  Galaxia Gutemberg  2012. nota 10 .
• Amintirile peregrinului apter , Valeriu Anania ,  Polirom, 2011. nota 9 .
• Fumatul strict permis !, Christopher Buckley ,  Humanitas , 2009  nota 8.
• Prinde-ma daca poti!,   Frank Abagnale  - nota 7 .
• Iluminarea pe intelesul proștilor ,  Anna Cushman  Editura LEDA (2009) nota 6.
• Dean Ray Koontz, Chipul  RAO  nota 5.
• Papillon de Henri Charriere,Editura Meridiane 1972  nota 4.
• Jocurile Foamei  ,  Suzanne Collins,  Editura Nemira. nota 3.
• Pat Barker,Trilogia regenerarii ,  Editura Trei , nota 2.

Despre ele pe aici  pe undeva .

Lecturi de weekend 46

Zilele trecute,  intr-un hol de spital,  așteptând  sa fim invitați în cabinetul doctorului   un baiat de 12 ani se lăuda  cu tăietura  pe care i-o facuse pe antebraț o prietenă la joaca pe stradă. Ochișorii ii sticleau de entuziasm cand număra lunile din ultimul an  în care a fost spitalizat sau a fost musafir la urgențe.

 In același registru de realism dureros se înscriu si prozele pe care Ileana Vulpescu  le-a  adunat în volumul   Candidati la fericire apărută în 1983 la Editura Cartea Românească.

Textul integral il puteti gasi si pe SCRIBD Candidati la fericire, unde a fost preluată o altă ediție apărută la editura Tempus.
Atasez invitația autoarei  și cateva fragmente de text  pentru a vă deschide pofta de lectură.

E mult pînă cînd

”De când se ştia pe lume, în jurul lui – tot văicăreli auzise de la oameni: iarna e frig şi lemnele n-ajung; vara e prea cald şi te coci; şi dacă e-aşa de cald e şi secetă; şi dacă e secetă o să murim la iarnă de foame; iar dacă nu e prea cald. Şi dacă plouă, grâul şi porumbul fac tăciune, viile şi iarba şi verdeţurile se mănează, vitele n-au ce să pască şi iar o să murim de foame. Şi-aşa, an de an, tot cu «o să murim defoame» îşi ducea fiecare zilele până când îi suna ceasul şi-şi încheia răbojul. Deşi cu toţii ştiau că zilele omului de la Dumnezeu sunt lăsate, nu-ncetau să se văicărească. Fiecăruia îi era frică de ceva: unuia că o să se prăbuşească vreun zid. Altuia că are să cadă la pat – el sau copiii sau vreo rudă mai îndepărtată – că au să-l strângă pantofii, că are să-i fure croitorul din stofa de palton, că are să-i pună lăptăreasă apă-n lapte; unuia îi era frică de una, altuia de alta, în sfârşit, tuturora le era frică de ceva cunoscut sau de cevanecunoscut care plutea pe undeva ca un duh al răului, prin casă, pe-afară, pe deasupra capetelor, ca o ne-ntreruptă ameninţare.Îndată ce vedea unul trei parale-n pungă, îl apuca un fel de nestare şi de nelinişte, umbla de colo pânăcolo căutând să-şi ascundă cât mai bine agoniseala, ca să nu fie omorât, prădat, înşelat. Cum sporeau paralele, sporeau şi văicărelile, fiindcă acum, pe lângă alte griji, mai era şi cea de-a te feri de alţii, ca să nu-ţi ceară şi ca să nu te pizmuiască, şi cum să te aperi altfel decât văitându-te întruna?! Mai este lume care crede că pizma e-un fel de deochi care-aduce necaz, boală şi netrai. Vedea cum îşi făceau oamenii planuri, cum se gândea fiecare să-şi aranjeze viaţa ca pentru o mie de ani, cum să aibă căldurică şi mâncare şi vreun suflet alături. Şi viaţa trecea, cu secetă sau fără, cu mâncare mai multă sau mai puţină, cu lemne mai multe sau mai puţine, cu bucurii mai multe sau mai puţine, cu oftaturi mai rare sau mai dese, trecea, dar oamenii pe care-i cunoştea el se simţeau mereu ameninţaţi de prevăzut şi mai ales de neprevăzut, sau de neprevăzut şi, mai ales, de prevăzut....”

Judecata de apoi

”Eu m-am făcut sclavul unor principii de la care m-am hotărât să nu abdic niciodată. Printre ele, unele sunt de toată lauda: să nu fac rău nimănui, să nu pârăsc pe nimeni, să nu fiu intrigant. Dar la umbra acestor câteva puncte ale breviarului meu, născute din convingere şi din judecată, s-au cuibărit nişte norme răsărite din calcul şi din ipocrizie. M-am hotărât să nu-njur şi n-am înjurat niciodată, cu toate că adesea îmi umplu gura tot felul de înjurături, în care nimeni şi nimic nu e trecut cu vederea: m-a hotărât să nu bârfesc pe nimeni, dar de-aici am ajuns să nu-mi mai spun nici o părere, şi am destule despre toată lumea. Am ajuns o fiinţă penibilă în propriii ochi. Lumea din jur mă consideră un om cumsecadecare, din bună-creştere şi din principiu, nu bârfeşte, nu critică şi mă clasifică printre oamenii rari care-ncearcă să facă viaţa mai frumoasă....”

În amurg

”Inima-i spunea că, de data asta, rămăsese-al nimănui, că ceva o despărţise pe stăpâna lor de el şi de pădure şi-o apropiase, poate, de Stăpânul mort. Ar fi fost mult mai bine dac-ar fi murit şi el odată cu ceilalţi cai bătrâni, decât să ducă zilele astea pustii printre sălbăticiunile pădurii, nişte zile de care nu mai avea nimeni nevoie. Mai bine să mori odată cu cei din neamul tău.
Vremea cailor trecuse, îi înlocuise tractorul şi camionul. În mintea lui de cal, în care toate gândurile se - ndreptau spre trecut, stăruia un singur gând îndreptat spre viitor: când are să treacă şi vremea oamenilor, cu ei ce-are să se-ntâmple?”

Liniște

”O linişte rece. Tânjea după ea de peste şase luni. Pe vremea când din băiat se transforma-n bărbat, avusese o perioadă de linişte, pe care i se părea că n-ar putea s-o destrame nimic, asemeni unei mişcări line şi ondulate pe suprafaţa unei sfere calde şi lucii; pe-atunci îi era de-ajuns să-şi înveţe lecţiile, să citească o carte, să se plimbe singur prin parc sau să «filosofeze» cu vreun coleg, într-un început pasionat de prietenie, să dezbată ceasuri întregi nişte probleme care-n esenţă s-ar fi redus la câteva fraze, la nişte truisme la mintea oricui. Nicio fericire nu e mai mare decât să descoperi tu ce-au descoperit alţii cu miide ani în urmă. Să-ţi dai seama cât de deştept eşti pentru că te poţi raporta la deşteptăciunea altora.Probabil că e deconcertant să fii un descoperitor adevărat, să observi nişte legături pe care alţii nici nu le bănuiesc. Trebuie să-ţi vină să te ciupeşti ca să-ţi dai seama că nu visezi şi să stai numaidecât de vorbă cu cineva ca să vezi că n-ai înnebunit. Dar sunt puţini descoperitori adevăraţi.El descoperise încet-încet doar nişte inutilităţi, nişte lucruri urâte ale firii omeneşti şi străvechiul adevăr: te naşti, mori şi, de cele mai multe ori, trăieşti singur. 
De şase luni trăia singur. «Familia e o realizare a omului civilizat». Vorbe şi iar vorbe. În familia omului civilizat, organizarea e ca şi la maimuţe, ca şi la vrăbii, ca la toată fauna, cel mare are grijă de cel mic, cel mic se face că-l iubeşte şi chiar îl iubeşte pe cel mare până-ncepe să sară singur din copac, să zboare, să iubească, să facă şi el pui. Spre deosebire de restul faunei, unde relaţiile se sfârşesc odată cu fazele biologice necesare, la oameni, cei mari se-agaţă cu disperare de cei mici, pe măsură ce aceştia cresc şi dragostea lor scade.”

Filiala Iosia oferta de vacanta

Educatie si cariera- Conferinta Descopera-te pe tine! 1-3 august 2015

Intre 1 si 3 august Oradea a fost gazda a Conferintei Internationale Descopera-te pe tine! .

Proiectul Descopera-te pe tine!  este la a treia editie  si a pornit in 2013 la initiativa presedintei de atunci a Uniunii Femeilor , doamna Miorita Sateanu. 

Anul acesta conferinta s-a desfasurtat sub cupola Fundatiei Culturale De Pe Langa Biblioteca Gheorghe Sincai, dar tot in coordonarea neobositei doamne, Miorita Sateanu.

Oaspeti din afara tarii au fost Silvia Luca  Clubul de Seniori “DOINA “Stockholm si Agneta Ottander reprezentat IFS, venite din Suedia pentru acest eveniment. Din Bucuresti , ne-a onorat cu prezenta doamna Liliala Pagu, presedinta  Uniunii Femeilor din Romania.

Pe parcursul  a trei zile reprezentanti importanti ai educatiei , culturii si administratiei oradene s-au exprimat cu privire la rolul educatiei  tinerilor in alegerea carierei profesionale . S-a vorbit despre proiecte derulate in ultimii ani , despre tendintele legislative , despre oportunitatile date de finantarile europene, despre cererea reala  de formare profesionala. 

Pentru musafirii din strainatate a fost prezentat Colegiul Tehnic Andrei Saguna cu toata baza tehnica si cu oferta scolara generoasa bazata din ce in ce mai mult pe cererea pietei de munca. Dl profesor Marcu a a subliniat ca in Romania se exagereaza cu educatia neglijam instructia. Avem nevoie de orientare scolara reala, de profesori care sa identifice si sa scoata valoarea umana din elevii pe care ii au in clasa.

Profesorii prezenti au recunoscut ca se confrunta cu prejudecatile si lipsa de informatie a parintilor care insista pentru o educatie teoretica de spaima unei munci calificate pe care o eticheteaza indezirabila , ignorand evolutia tehnologiei si aprecierea de care se bucura un bun meserias.

Despre educatie si cariera au vorbit - deputatul PNL Florica Cherecheş , Zoia Bitea director DSP   Bihor, Marrosi Anna – cercetator international in domeniul apararii , protejarii si pastrarii mediului natural inconjurator,  dr. Livia Ghiurcuta profesor la Liceul Teoretic Aurel Lazar, crtiticul de arta prof. univ dr.Ramona Novicov, Angela Lupsea director executiv la Fundaţia de Protejare a Monumentelor Istorice Bihor, Biro Ildiko, director adjunct Colegiului Tehnic “Andrei Saguna”, prof. Ligia Antonia Mirisan director  Biblioteca Judeteana “Gheorghe Sincai”, prof.univ. dr. AGNETA MARCU - Decan Facultatea de Muzica

 ing. Corhes Dorin , Directia pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala din Judetul Bihor, Ioana Mihut reprezentat a mediului de afaceri, S.C. Auto Bara,  Ioana Indries- comisar sef – Inspectoratul de Politie Judet Bihor,  Murg Manuela – director executiv Asociatia Hospice “Emanuel”consilier juridic Kiss Judit– presedinte Sindicatul “Forum” al Consiliului Judetean Bihor  ADOR- Asociatia DOWN Oradea Lakatos Gyongyi – psihopedagog, Georgies  Annamaria– coordonator asistent Departamentul de Tineret al Uniunii Femeilor Bihor.
Pe parcursul celor trei zile psiholog dr. Alin Cretu a ilustrat prin psihodrama aspecte diferite ale educatiei .

Zilele de conferinta au fost incheiate cu evenimente culturale si artistice, lansare de carte Maria Vancea, vernisaj Eugenia Dragoi si spectacol artistic la Casa de Cultura  a Municipiului Oradea ”Florica Ungur”

Puteti urmari  derularea evenimentelor in albumele foto :

prima zi

a doua zi 

a treia zi

Lecturi de weekend 45

Citim cu toții literatură polițistă,
urmărim cu sufletul la gură  evenimentele, încercăm să anticipăm finalul, rămânem impresionați sau nu de abilitatea autorului de a construi intriga.


Am luat de astă dată două lucrări biografice Agatha Christie, pentru a face cunostință cu personajul din spatele numelui atât de cunoscut în literatura de gen.




Agatha Christie s-a născut ca Agatha Mary Clarissa Miller la Torquay, comitatul Devon, în Marea Britanie. Părinții ei au fost Frederick Alvah Miller, un broker american bogat, și Clarissa Margaret Boehmer, fiica unui căpitan din armata britanică. Cu toate că era îndreptățită, Christie nu a cerut niciodată cetățenia americană. A avut o soră, Margaret Frary Miller (1879-1950), zisă Madge, cu 11 ani mai mare, și un frate Louis Montant Miller (1880-1929), zis Monty, Tatăl ei a murit când Agatha avea doar 11 ani. A primit educație acasă, sub îndrumarea mamei sale, aceasta încurajând-o să scrie de la o vârstă fragedă. De la vârsta de 16 ani a urmat școala Doamnei Dryden din Paris, unde a studiat cantoul și pianul.


Prima căsătorie a avut loc în 1914, cu colonelul Archibald Christie, un aviator din Royal Flying Corps. Împreună au avut o fiică, Rosalind Hicks, născută în 1919. În timpul Primului război mondial lucrează la un spital, apoi într-o farmacie, lucru ce îi va influența cariera: numeroase crime din cărțile sale se fac prin otrăvire. Căsătoria a fost nefericită, încheindu-se cu un divorț în 1928, la doi ani după ce Agatha a descoperit că soțul său o înșela. În această perioadă (1920) a publicat primul său roman, Misterioasa Afacere de la Styles.


În 1926 soțul ei îi spune că este îndrăgostit de altă femeie, Nancy Neele, și dorește să divorțeze. În urma unei certe dintre cei doi, Agatha dispare de acasă, nu înainte de a anunța poliția că se teme pentru viața sa. Dispariția a creat un interes sporit din partea presei, dar Agatha a fost găsită 11 zile mai târziu într-un hotel de cură la Harrogate, în Yorkshire, unde stătea sub numele de 'Teresa Neele', din Cape Town. Agatha Christie nu a dezvăluit niciodată circumstanțele dispariției sale, aceasta fiind considerată ca având loc fie datorită unei depresii nervoase, fie datorită dorinței de revanșă față de soțul său prin umilirea publică a acestuia .
A doua căsătorie și restul vieții

În 1930, Agatha se căsătorește cu arheologul Max Mallowan, cu 14 ani mai tânăr. Căsătoria a fost una fericită în primii ani și a rezistat, în ciuda numeroaselor aventuri ale soțului din ultimii ani ai vieții Agathei.


Agatha Christie a călătorit mult împreună cu soțul ei, numeroase destinații din Orientul Mijlociu servindu-i drept decor în unele romane. Crima din Orient Express, unul dintre cele mai cunoscute romane ale sale, a fost scrisă la Hotelul Pera Palace din Istambul, camera sa fiind apoi păstrată ca un memorial dedicat scriitoarei. De asemenea, acțiunea din Moarte pe Nil este situată în Egipt, iar acțiunea din Crima din Mesopotamia este situată în Iraq. Acțiunea din alte romane se desfășoară în Devon, regiunea natală a autoarei, unde soții Mallowan cumpără în 1938 o reședință de vară, Greenway Estate. Actualmente aceasta este un muzeu dedicat autoarei. Aventurile din cel puțin două dintre operele sale se desfășoară în jurul reședinței Abney Hall din Cheshire, deținută de cumnatul său, James Watts. Această reședință bogată din mediul rural cu toată activitatea socială, servitorii și pompa aferentă a fost o sursă de inspirație pentru descrierea altor reședințe fictive ce au servit drept decor în operele sale.


Agatha Christie a murit la 12 ianuarie 1976, la vârsta de 85 ani, din cauze naturale, la reședința din Oxfordshire. Este înmormântată în cimitirul bisericii St. Marydin Cholsey. Fiica sa, Rosalind Hicks, a continuat să se ocupe de popularizarea operei și de consolidarea reputației mamei sale. Rosalind a decedat la 28 octombrie 2004, tot la vârsta de 85 de ani și tot din cauze naturale. Nepotul Agathei Christie, Mathew Prichard, a moștenit drepturile de autor ale unor opere ale bunicii sale și este în continuare asociat la compania ce se ocupă de gestionarea operei, Agatha Christie Limited.


Formula de bază a operelor 
Majoritatea operelor Agathei Christie sunt focalizate pe descoperirea autorului unei crime, mediul social fiind acela al clasei de mijloc sau bogate engleze. De obicei un detectiv se ocupă de identificarea criminalului, acesta fie intrând în contact din întâmplare cu mediul crimei, fie fiind chemat de o persoană implicată într-un fel sau altul în acțiune. În general, detectivul interoghează suspecții principali, analizează locul crimei și indică fiecare indiciu, astfel încât cititorul să aibă șansa să rezolve el însuși enigma. Spre finalul operei, de multe ori unul dintre suspecți este omorât, de multe ori deoarece a descoperit din întâmplare criminalul și este astfel redus la tăcere. În unele romane, ca de exemplu Moartea vine ca un sfârșit, au loc chiar mai multe crime. În scena finală, detectivul organizează o întâlnire a tuturor suspecților și denunță făptașul treptat, odată cu numeroase alte secrete uneori fără legătură cu crima. Crimele sunt de obicei foarte ingenioase, implicând de multe ori și numeroase aspecte menite să distragă atenția de la criminal.

Detectivi speciali.
Primul roman al Agathei Christie, Misterioasa Afacere de la Styles, a fost publicat în 1920 și introduce personajul detectivului Hercule Poirot, ce avea să apară în încă 33 de alte romane și 54 de povestiri scurte ale autoarei.

Cel de al doilea personaj foarte cunoscut, Miss Marple, a fost introdus în romanul Crimă la vicariat din 1930. Personajul este bazat pe bunica autoarei și amicele acesteia. ( Wikipedia)

Cele mai fascinante cărți ale autoarei mi s-au părut mie Zece negri mititei și Misteritosul domn Quin carte ce conține  12 povestiri scurte, avându-l ca protagonist pe Mr. Harley Quin.

In lucrarea biografică  -Jurnalul secret,  am urmărit modul  in care ii venea inspiratia. John Curran a primit de la familia autoarei spre studiu caietele, ciorne pe care Agatha Christie le păstrase.

Din lectura volumului, se pare că  avea permanent un caiet la ea si orice moment al zilei putea genera o idee  care să poată fi prinsă într-un roman. O pasăre in zbor, o succesiune de umbre intr-o zi innorată, strigatele copiilor jucându-se , o rochie zarita vag prin gard ... Autoarea isi nota momentul si ideea asa in cateva cuvinte, caietele fiind un amestec de idei si retete si alte evenimente casnice.

 Mulți dintre noi privim viața cotidiană ca o sursă continuă de plictiseală când cu puțină atenție l-am putea   transforma  în altceva, fiecare după puteri și inspirație.