Invitație

Vă invităm joi 13 octombrie 2022 la vernisajul expoziție  : „Încoronarea de la Alba Iulia”, ora 15, Biblioteca Județeană „Gheorghe Șincai”în Holul instituției.

Materialul documentar  și bibliografic a fost selectat din colecțiile bibliotecii de către colegele de la Centrul de Informare Comunitară  Doina Rusneac și Luiza Silaghi și de către dr. Silviu Sana de la Colecții Speciale.

Din colecțiile bibliotecii județene

SORICU, I.[on] U. (16.VI.1882, Săcele, j. Brașov - 11.I.1957, București), poet și publicist. Urmează la Brașov gimnaziul grec-oriental (1902-1903), student al Facultății de Drept din Cluj, iar între 1907 și 1910 frecventează cursurile Facultății de Litere din București, ca bursier al Casei Școalelor.

Devine profesor de limba română la Gimnaziul "Carol II" din Câmpulung (1912-1916).
Deși suferea de tulburări de vedere, participă, la cerere, la primul război mondial, luptând pe frontul din Moldova. Ulterior va funcționa la Gimnaziul "Principesa Ileana" din Sibiu (1924-1925), de unde va fi detașat ca profesor la Liceul "Gh. Lazăr" din același oraș (1926-1931). În anul școlar 1927-1928 va beneficia de concediu, fiind senator de Sibiu, din partea Partidului Național Liberal. Din 1931 se transferă la București, la liceele "Sf. Sava" și "Mihai Viteazul".


Pseudonimele pe care le-a folosit de-a lungul vieții sunt - Sibianu Ionel, Laokoon , Lerui-Ler ,Dafin, Despina, Silviu R. Justin M. , Dr. I. Bour , Oargă Ion , Mihnea , Miron T., Soreanu I.U. , Iancu Corvinul, Nepomuc, toate în perioada 1882-1957.Este membru al Societății Scriitorilor Români din anul 1911.

Activitate publicistică: face parte din colegiul redacționala "Ramuri", este redactor la "România Mare" (1917), la "Răsăritul" (Chișinău, 1918), la "Carpații" (Sibiu, 1919), la "Crai nou" (Roman, 1918-1919), "Renașterea română" (1919), redactor responsibil la"Cuvântul liber" de la Sibiu (1929) ș.a.


Debutează cu versuri în revista "Familia" în 1904, în numărul Jubiliar la a patruzecea aniversare,  cu poezia Ardealul.

 

Opera
• Florile dalbe, Craiova, 1912;
• Doine din zile de luptă, Iași, 1917; ediția II, Iași, 1919;
• Când pleacă regimentul, București;
• Influențe românești în poezia și folklorul unguresc, Sibiu, 1929;
• Ziua mamei, Sibiu, 1929;
• Nicolae Iorga, Sibiu, 1931;
• Îngerul a strigat, Sibiu, 1931;
• Pasărea măiastră, București, 1936;
• Popești din patru unghiuri, București, 1936;
• Pânea neagră, București, 1939;
• Jertfa iubirii, București, 1940;
• Cântece de bărbăție, București, 1941;
• Moartea vitează, București, 1941;
• Credința, sprijinul neamului, București, 1943;
• Mirică, București, 1943.
Antologii
• Noul dor de neam, București (în colaborare cu V. Drăgușanu).

Traduceri
• Leonid Andreev, Viața omului, București, 1909 (în colaborare cu A. Zaborowsky);
• Gustav Meyrink, Golem, București, 1915 (în colaborare cu Jul. Giurgea și V. Munteanu);
• Goethe, Faust, București, 1925.

Evidențiem două lucrări din colecțiile Bibliotecii Județene ”Gheorghe Șincai ”
Influențe românești în poezia și folklorul unguresc- ediție bibliofilă atât prin semnătura autorului pe o dedicație, cât și Ex librisul Lazăr Cârjan. 

 ”Pasărea măiastră”  unde lumea copilăriei transpusă în vers  își păstrează   energia, asocierile inocente  

  și coloritul.  

                                                

Personalități locale

 

Personalități locale, biografii: prof. univ. dr. Ion Simuț, pr. Nicolae Bordașiu, dr. Carol Mozes

Despre vechi biblioteci

Spiritul vremii - 1918 in presa

Ce citeau oradenii in presa locala la 28 februarie 1918.

Ziarul unirea din Blaj  din data de 28 februarie 1918

Personalități în școli bihorene de-a lungul vremii

Personalități în școli bihorene de-a lungul vremii - Expoziție de carte și presă veche la Bibliotecă

•   

În cadrul Zilei Porților Deschise, la Biblioteca Județeană Bihor a avut loc, joi, 23 noiembrie a.c., vernisajul expoziției de carte și presă veche intitulată „Personalități în școli bihorene de-a lungul vremii”, eveniment organizat de compartimentul „Colecții Speciale”.

Scopul acestui eveniment a fost acela de a readuce în actualitate acele persoane care au fost formate în școlile din Bihor, din Evul Mediu până în perioada contemporană. Nicolaus Olahus, Ioan Vancea, Szigligeti Ede, Miron Romanul, Arany Janos și Iuliu Hirțea sunt doar câteva nume care s-au legat, prin educația primită și formarea intelectuală de școlile bihorene, reprezentate de-a lungul vremii de Școala capitulară din cetate, Seminarul romano-catolic și cel greco-catolic, Gimnaziul Premonstratens, Academia de Drept, Gimnaziul din Salonta și alte școli. Au fost expuse exemplare din colecția de carte veche străină (sec. XVII-XVIII), periodice în limba maghiară și română (sec. XIX) și anuare ale școlilor din județ (sec. XIX-XX). Pe vremea când încă cavalerii se antrenau în turniruri, și când otomanii erau în plină expansiune înspre Europa Apuseană, a poposit la Oradea, în școala capitulară din cetate, un tânăr hunedorean cu origini dintr-o veche familie românească. Vestita școală capitulară din interiorul zidurilor cetății, a fost locul unde tânărul Nicolaus Olahus (1493-1568) a învățat latina, oratoria, poezia, muzica, astronomia și teologia. Avea să ajungă mai târziu Arhiepiscop și cardinal al Sfintei Biserici Romane, și sub inspirație divină, bagajul său intelectual și spiritual l-a dăruit mai departe lumii, scriind mai multe lucrări. Nu și-a uitat obârșiile, astfel că în lucrarea „Hungaria” (Bruxelles, 1536), s-a ocupat de originea şi istoria românilor, înscriind această temă în circuitul cultural al Renaşterii. Un semn al acelor vremuri, rămas peste timp în Biblioteca Județeană Bihor este și lucrarea „Hungaria et Atila sive De Originibus Gentis…,” ediție tipărită la Viena în anul 1763.

Tot în preajma cetății orădene s-a reașezat, după o îndelungată pribegie, Colegiul iezuit, al cărui patron a fost Episcopul Augustin Bencovics (1681-1702), părintele Diecezei romano-catolice de Oradea, re-întemeietorul învățământului sistematic din Oradea. În timp, această școală avea să evolueze și să devină gimnaziu, ajungând să fie cunoscut sub numele de Arhigimnaziul Premonstratens. Între personalitățile ieșite de pe băncile acestei școli, istoria i-a „încastrat” în paginile cărților pe regizorul Szigligeti Ede (1814-1878), pe Mitropolitul greco-catolic de Alba Iulia și Făgăraș, Ioan Vancea (1820-1892) și mulți alții. Drept mărturie, colecțiile bibliotecii bihorene conțin anuare școlare din veacurile XIX-XX și chiar o istorie a școlii (Cséplő Péter, Istoria Arhigimnaziului romano-catolic din Oradea, Oradea, 1894). În aceeași locație, în anul de grație 1780, Împărăteasa Maria Tereza a înființat prima „facultate filosofică”, care, în anul 1874, avea să devină Academia de Drept. De pe băncile acestei școli s-au lansat o pleiadă de intelectuali de marcă: academicianul Alexandru Roman (1826-1897), Emanuil Gojdu (1802-1870), dr. Aurel Lazăr (1872-1930), Gheorghe Pop de Băsești (1835-1919), Ioan Rațiu (1828-1902), Episcopul Vasile Mangra (1850-1918), Aloisiu Vlad (1822-1888), Ioan Ciordaș (1877-1919) etc.

Pentru luminarea sufletelor, Seminarul/Liceul episcopal romano-catolic din Oradea a fost școala care a instruit în tainele teologiei zeci de generații de preoți maghiari, români, germani și ruteni. Între personalitățile formate sub conul de lumină al acestei școli superioare de teologie, Moise Dragoș (1726-1787) și Vasile Erdelyi/Ardeleanul (1794-1862), episcopi greco-catolici de Oradea, s-au remarcat prin erudiție și pietate.

Grație Episcopilor români uniți ai Oradiei și sub patronajul Regilor apostolici, alte trei școli au format generații întregi de preoți și învățători pentru ridicarea culturală și spirituală a românilor. Școala Normală din Oradea (1784), Seminarul Leopoldin / viitoarea Academie Teologică Unită (1792) și Gimnaziul de la Beiuș (1828) au fost punctele luminoase care au împrăștiat cultura scrisă și spiritualitatea creștină în satele din Bihor, Arad, Sătmar și Sălaj. Între alumnii acestor școli au fost Mitropolitul ortodox de Sibiu, Miron Romanul (1874-1898), Episcopul greco-catolic dr. Iuliu Hirțea (1914-1978), academicianul Ioan Anton (1928-2011) ș.a. Anuarele Gimnaziului de la Beiuș, „Școalele din Beiuș” (autor C. Pavel, Beiuș, 1928) și ziarele vremii (Vasarnapi Ujsag, Familia ș.a.) păstrate în Colecții Speciale ale bibliotecii, au zugrăvit în lumină portretele acestora, care prin faptele vieții lor au răspândit cultura scrisă și spiritualitatea creștină.     

În amintirea acestor școli și oameni de seamă, Biblioteca Județeană din Oradea a deschis o carte veche, invitându-ne să revenim pe tărâmul cărților și ziarelor vechi pentru a ne cunoaște istoria, cultura și spiritualitatea.

Dr. Silviu SANA

Timpul cărților

Preluat de pe Jurnal de Cercetas, blogul lui Silviu Sana

„Şi-am răsfoit manuscrise-o mulţime; de asemenea acolo, Cărţi tipărite-am citit un noian şi ziua şi noaptea, Ca să pot scrie frumos istoria Daciei noastre”.

(Fragment din Elegia lui Şincai despre cercetările sale făcute în arhivele şi bibliotecile din Vatican)

Există un timp al cărților pentru fiecare dintre noi, așa cum există un timp al jocului sau al muncii.

Astăzi este acel timp al cărților, pentru că îl omagiem pe Gheorghe Șincai, la 200 de ani de la trecerea la Domnul, unul dintre părinții culturii și spiritualității românești. De numele său se leagă celebra ”Hronica românilor și a mai multor neamuri”, ”Învățătură firească pentru surparea superstiției norodului” și ”Elementa Linguae Daco-Romanae Sive Valachica”, cărți de referință pentru întreaga românitate.

Gheorghe Șincai le-a acordat timp cărților și ele l-au inspirat, călăuzit și educat. În ”spatele” filelor îngălbenite, din vechile biblioteci ale Romei, a descoperit frumoasa poveste a poporului său. Însă, nu doar a descoperit-o ci a și adunat-o, așa cum țăranul își adună recolta pentru a o valorifica și pentru a trăi. Da, acest gând binecuvântat l-a pus Șincai să se împrietenească cu cărțile și să noteze tot ce a găsit despre neamul românesc. Și cărțile l-au răsplătit cu multe cunoștințe. Dacii cei viteji, Roma eternă, latinitatea poporului român, micile cnezate, voievodatele, umilirile și suferințele, lupta pentru drepturi, Unirea cu Roma, toate acestea vorbeau din filele cărților asemenea puilor de pasăre care cereau a fi eliberate și descoperite tuturor. Era chemarea neamului românesc care striga din istorie după ajutor.


„Vezi că împăratul Leopold pe nimenea a silit la unirea cu romano-catolicii, fără numai cât au vrut se ajute pe românii cei ticăloşi, carii până astăzi nu-şi cunosc binele şi folosul său, ca se fie povăţuiţi de bărbaţi născuţi din sângele lor, pre carii îi doare de neamul românesc, […]. Vai neamului românesc, de nu-i va da Dumnezeu înţelepciune!”

(Concepţia lui Gheorghe Şincai despre Unirea românilor cu Biserica Romano-Catolică. Detalii în Gheorghe Şincai, Cronica românilor şi a altor neamuri).

A citit zile și nopți la rând, cărțile certându-se care din ele să fie favorita pentru lectură. El însă nu le-a neglijat pe niciuna, semn că vroia să afle de la fiecare câte ceva, după vechiul dicton latinesc ”audiatur et altera pars” (ascultă și altă părere). A devenit slujitorul lor și ele s-au ”hotărât” să-l slujească.

Din această slujire a cărților s-au născut cărțile lui despre trecut, despre credința în Dumnezeu și despre graiul pe care-l vorbea. Din acel timp al cărților s-a născut națiunea română modernă, la care Șincai și-a adus un aport substanțial, țesând în cărțile sale devenirea în timp și spațiu a acestui popor din care el se simțea un vrednic urmaș și slujitor

Ziua Națională a Limbii Române- 31 august

Ieri 29 august 2013 Biblioteca Județeană Gheorghe Șincai în parteneriat cu Uniunea Femeilor Bihora avut loc un eveniment desfășurat în spiritul citatuluil ”Limba română este patria mea.” ( Nichita Stănescu) Ziua Limbii Române a fost instituită prin Legea nr. 53/2013.

Cuvântul de deschidere l-au avut prof. Ligia-Antonia Mirișan, directoare la Biblioteca Județeană „Gheorghe Șincai” și Miorița Săteanu, președinte a Uniunii Femeilor Bihor.

In prezența unui numeros public au susținut prelegeri tematice Mirela Petronie, dr.Miron Blaga, dr. Silviu Sana și un grup de tineri voluntari ai Bibliotecii Județene „Gheorghe Șincai” Bihor.


Dl dr. Miron Blaga, a adus un elogiu limbii române, una din cele mai poetice limbi cunoscute. A trecut în revistă câteva mari personalități ale culturii române care s-au ocupat de studiul limbii române , și a constatat că spre deosebire de Negruzzi noi nu vom avea în curând de pe ce ” vechi hrisoave ” să ștergem colbul. Referirea era la lipsa preocupării pentru studiul dialectologiei, pentru cercetarea și publicarea de materiale de specialitate în universitățile românești de profil.

Colegul nostru dr. Silviu Sana a prezentat cele mai valoroase cărți pe care colecțiile de carte veche ale bibliotecii le găzduiesc. Vă invităm să urmăriți prezentarea.

Limba romana in colectii speciale ale Bibliotecii Judetene ”Gheorghe Sincai ”Oradea from Biblioteci Bihorene

Colega noastră Mirela Petronie a prezentat  MITOLOGIA POETICULUI SI POETICA HIEROGLIFELOR la Mihai Eminescu si E.T.A. Hoffmann.

Doi iubitori de cărţi vechi - Părintele Enrique si Părintele Radu

        Ziua de luni, 19 august 2013 a avut o însemnătate specială pentru biblioteca noatră, prin vizita a doi iubitori de cărţi vechi şi rare. Părintele Radu Bokor paroh greco-catolic de Alicante (Spania) si Părintele Enrique Abad, paroh de San Hose de Carolina şi consilier la Secretariatul de Imigrări din Alicante, au făcut o scurtă vizită la secţia Colecţii Speciale a bibliotecii noastre judeţene.

        Din discuţiile purtate cu distinsul oaspete spaniol, am înţeles pasiunea şi dragostea care o are pentru cărţile vechi şi pentru biblioteci în general. Bucuria părintelui Enrique a fost şi mai mare când a putut răsfoi 2 cărţi vechi, o Biblie de la 1635 tipărită la Tubigen şi "Noul Testament de la Bălgrad" din 1648 păstrate în colecţiile bibliotecii noastre. Prin aceste două rarităţi, distinşii oaspeţi a putut face cunoştiinţă cu o o mică parte a culturii centrale şi est-europene, influenţate, de teologia protestantă - prin Biblia tipărită la Tubingen - dar şi cu una din primele tipărituri româneşti născute tot prin intermediul Reformei protestante.

     Aşadar, Secţia Colecţii Speciale a bibliotecii noastre a fost, cel puţin pentru o clipă,  o punte de legătură între carte şi persoană, între ţara noastră şi Spania, dar mai ales, între cultură şi credinţă, - o mini Europă - aşa cum  în fapt, Europa zilelor noastre este clădită pe temelii creştine, în care cartea, scrisul şi cititul au fost şi sunt mijloace de progres social, cultural şi spiritual.

                                  Dr. Silviu Sana

Noi, “paşoptiştii”

Pe „meterezele” ştiinţei filologice, marţi, 28 ianuarie 2013, elevii clasei a XI-a de la Liceul Teologic Baptist „Emanuel” din Oradea s-au „întâlnit” cu operele scriitorilor din generaţia pasoptistă. Oaspeţii acestei întâlniri au fost, nu doar elevii de la liceul amintit, ci şi scriitorii generaţiei paşoptiste care, prin lucrările prezente în „Colecţiile Speciale” ale bibliotecii, au „ieşit” din rafturile depozitelor pentru a prinde viaţă în mâinile elevilor. În cadrul sălii de lectură, din "ei" elevii, "ei" paşoptiştii şi "noi" bibliotecarii, s-a născut, pentru timpul prezent, un "noi", o comunitate deschisă cunoaşterii.

            Ora a debutat cu prezentarea compartimentului „Colecţii Speciale” luând la cunoştiinţă de tipăriturile vechi şi rare pe care le deţine biblioteca noastră judeţeană.

Trecerea la subiectul literaturii paşoptiste am făcut-o un pic mai timid, probabil datorită emoţiilor şi a spaţiului nou în care ne aflam. Dar, cu un pic de ajutor, ora a putut să prindă viaţă, mai ales prin întrebările propuse. Acestea credem că pot sparge orice umbră de necuvântare atunci când, prin atitudine şi gesturi îi inviţi pe interlocutori să fie, în primul rând, prieteni şi colaboratori, cu scopul de a realiza împreună ceva măreţ.

Da, aşa am reuşit să înfruntăm emoţiile, să vorbim despre îndrăgostirea de cunoaştere şi mai ales despre acei oameni minunaţi care în urmă cu ceva vreme, „au spart gheaţa” contribuind la ridicarea culturală a neamului. Aşa am reuşit să desluşim termenul de „paşoptism”, amintindu-ne contextual de Revoluţia de la 1848 ca punct referenţial al secolului. Apoi, am făcut cunoştiinţă cu reprezentanţii "paşoptişti": Ion Heliade Rădulescu (1802-1872), Gheorghe Asachi (1788-1869), George Bariţiu (1812-1893), Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu etc. Însă această înşiruire de nume ar fi fost destul de seacă dacă nu am fi amintit contribuţia fiecăruia la cultura românească. Ne-am îndreptat atenţia spre presa românească din acea vreme: Gheorghe Asachi – „Albina românească (1829)”, I.H. Rădulescu – „Curierul românesc (1829)”, G. Bariţiu – „Foae pentru minte, inimă şi literatură” şi „Gazeta de Transilvania” (1838). Unde s-a petrecut toate acestea? La Iaşi, Bucureşti, Blaj şi Braşov. Locuri, în care aceste ziare au devenit, pentru intelectualitatea românească din epocă, mesageri ai cuvântul scris ce "săgeta", periodic, spre popor şi, mai ales, spre posteritate.

Nu am trecut cu vederea operele tipărite de aceştia care, ne-au făcut curioşi, mai ales după ce le-a putut vedea. Astfel, foile îngălbenite, literele şi mirosul de carte veche a pătruns cu această ocazie nu doar în minte, ci şi în inima noastră. Atunci am făcut cunoştiinţă cu câteva ediţii princeps: George Bariţ, „Dicţionariu Ungurescu-Romanescu. Magyar-Román Szótár”, Brasiovu, 1869; idem, „Parti alese din istoria Transilvaniei”, vol I-III, Sibiu, 1889, 1890; G. Asachi, „Nuvele istorice”, Bucureşti, 1915; idem, „Bogdan Voevod”, Bucureşti, [s.a.]; I. H. Rădulescu, „Echilibru între antiteze”, vol. I şi II, ediţie de Petre V. Haneş, Bucureşti, 1916; idem, „Satirele şi Fabulele”, Craiova, 1883; Historia Critică Universale, vol I şi II, Bucuresci, 1893.

Aşa am aflat poteci deja bătute şi ne-am minunat, asemenea lui Eminescu, cât de bogată şi frumoasă este literatura noastră românească:

„Voi credeaţi în scrisul vostru, [...]

Şi de-aceea spusa voastră este suntă şi frumoasă,

Căci de minţi era gândită, căci din inimi era scoasă”.

(Mihai Eminescu, „Epigonii”)  

 

                                                                                                              Bibliotecar,

                                                                                                           Dr. Silviu Sana

Itinerarii în trecut. Conferinţa de istorie bisericească (Piliscsaba 9 noiembrie 2012)

         

   Pe „ruinele” unei foste cazărmi a armatei sovietice, undeva în apropiere de Budapesta, Biserica Catolică din Ungaria a ridicat un complex universitar de marcă, a cărui prestanţă didactică şi ştiinţifică depăşeşte cu mult frontierele etnice şi religioase ale ţării vecine. Este vorba despre Universitatea Catolică „Pázmány Péter” din Piliscsaba, unde, în ziua de 9 noiembrie 2012, am avut onoarea să conferenţiez, în cadrul conferinţei intitulate „Creştinătatea răsăriteană în cultura arcului carpatic”. Organizarea acestui eveniment remarcabil s-a datorat implicării şi devotamentului pr. rector Véghseő Tamás de la Institutul Teologic Greco-Catolic „Sf. Atanasie” de la Nyiregyháza şi prof. dr. Őze Sándor de la Universitatea Catolică „Pázmány Péter” a căror deschidere spre cunoaşterea trecutului Bisericii şi tradiţiilor culturale din estul Europei a făcut posibilă cooptarea unui număr destul de important de cercetători din Ungaria, România şi Slovacia.

            Secţiunea dedicată istoriei, teologiei şi liturgicii s-a desfăşurat sub „auspiciile” cardinalului Pázmány Péter  (1570-1637), chiar în sala de conferinţe a cărui nume îl poartă. Lucrările au fost deschide de Rectorul Institutului Teologic Greco-Catolic de la Nyiregyháza,  dr. Véghseő Tamás, cu lucrarea „Instrucţiunea Barkótzi din 1749”, un regulament ecleziastic din secolul al XVIII-lea, care impunea clerului din Eparhia de Muncaci o disciplină în organizarea parohiilor, a serviciilor liturgice şi a administrării sacramentelor. Despre cărţile liturgice folosite în parohiile Eparhiei Greco-Catolice de Oradea-Mare a vorbit subsemnatul, evidenţiind faptul că folosirea celor tipărite cu alfabet chirilic s-a prelungit până aproape de sfârşitul secolului al XIX-lea, schimbarea acestora, cu cele tipărite în alfabet latin, fiind un proces lung şi anevoios, dar necesar, tocmai pentru o mai bună adaptare la cerinţele modernităţii. 

           O lucrare interesantă din domeniul teologiei liturgice şi a cântului bisericesc a fost cea a profesorului Bubnó Tamás de la Nyiregyháza, intitulată „Irmologhionul de la Sájopálfava”, acesta interpretând un fragment din cântarea „Kyrie Eleison” prezent în lucrarea respectivă. Din domeniul istoriei dreptului canonic, preotul profesor Milan Lach S.J., de la Kosice (Slovacia), a prezentat un regulament de viaţă monastică a călugărilor basilitani din secolul al XVIII-lea, valabil la vremea respectivă pentru mănăstirile de sub jurisdicţia episcopului de Muncaci. Despre acest regulament, care se păstrează în Arhivele Statului de la Muncaci (Ucraina), conferenţiarul amintea cât de importantă a fost asumarea acestuia în toate mănăstirile greco-catolice, între acestea aflându-se şi cea de la Bixad (judeţul Satu Mare), care, în trecut, a fost locuită de călugări basilitani ruteni. Un subiect de istorie recentă a fost dezbătut de preotul profesor Bohács Béla de la Presov (Slovacia) cu lucrarea „Comunităţile maghiare greco-catolice din Slovacia” din prezentarea căruia am reţinut de două referinţe interesante şi importante: prima e legată de localitatea Agcserno - Cierna nad Tisou, declarată, pe timpul comunismului, localitate ateistă-model, căci nu avea biserică, unde, în mod providenţial, după anul 1989, prin efortul comun al locuitorilor s-a construit o biserică care deserveşte astăzi comunităţile romano-catolică, greco-catolică şi evanghelică; a doua, e legată de drama credincioşilor din parohia Barsa, unde autorităţile comuniste au dărâmat biserica, lucru care ulterior, a cauzat mustrări de conştiinţă comandantului militar, şi care, după un timp, şi-a luat viaţa. Conferenţiarul a mai subliniat faptul că aceste parohii de limbă maghiară sunt „pepiniera” Eparhiei de Presov, tocmai pentru că au dat multe vocaţii spre preoţie, lucru care certifică asumarea unui program bun de pastoraţie şi cateheză în mijlocul acestor comunităţi. 

          Tot în domeniul istoriei bisericeşti a conferenţiat şi preotul profesor Janka Gyórgy de la Nyiregyháza, cu o lucrare despre Episcopul de Presov, Ján Vájyi (1882-1911). Remarcabil prin pregătirea intelectuală şi un păstrător fidel al tradiţiei răsăritene, de numele acestui episcop se leagă apariţia revistei eparhiale, îndemnurile liturgico-spirituale date cu ocazia unor sărbători, dar şi reguli precise privind păstrarea arhivei parohiale, stipendiile misale şi purtarea verighetei de către preoţi. Un portret al canonistului Hollós János (1924-2011) a fost zugrăvit de profesorul Szabó Péter, aceasta fiind unul dintre părinţii care au lucrat la conceperea Codului Canoanelor Bisericilor Orientale (C.C.E.O.) şi traducerea acestuia în limba maghiară. 

A urmat apoi secţiunea dedicată culturii şi spiritualităţii armene cu lucrările susţinute de Garaguly István „Emanciparea armeno-catolicilor din Imperiul Otoman şi fondarea Ordinului  Mechitarist de Sebastia”,  Kovács Balint „Călugări mechitarişti în Transilvania (secolul XVIII-XIX-lea)”, Pál Emése „Reprezentări ale Sfântului Grigore Luminătorul în Transilvania” şi Kránitz Péter Pál „Calvarul Lăncii lui Hristos şi dreapta Sfântului Grigore Luminătorul”. La secţiunea istoria ideilor şi artei au conferenţiat Szakács Béla Zsolt, Terdik Silveszter, Puskás Bernadett, Eva Szakalosova, Nagy Márta iar la secţiunea etnie, învăţământ şi confesiune, Polyák Mariann, Ilyés Zoltán şi Simon Zoltán.

            Atât numărul mare de cercetători cât şi diversitatea temelor abordate arată că evenimentul a reuşit să îşi atingă ţiinta, dictonul latinesc, „Bis dat qui cito dat/ Lucrul la timp dăruit preţuieşte îndoit” definind efervescenţa intelectuală din campusul universitar de la Piliscsaba.

Silviu Sana - bibliotecar "Colecţii Speciale" Biblioteca Judeţeană "Gheorghe Şincai" Bihor

Şcoala Ardeleană – “…o lege bună înseamnă ordine bună”

Spaţiu prin excelenţă al culturii şi al spiritualităţii, Simpozionul naţional „Şcoala Ardeleană” a aniversat anul acesta a VII-a ediţie, moment fructificat la „maxim” în bibliotecă noastră printr-o expoziţie de carte veche şi prin comunicările ştiinţifice prezentate de invitaţi din Alba Iulia, Baia Mare, Blaj, Cluj-Napoca, Suceava, Târgu Mureş şi Timişoara. Dacă în cuvântul de deschidere, d-na director prof. Ligia Mirişan a subliniat importanţa acestei manifestări culturale pentru întreaga comunitate orădeană, Episcopul greco-catolic de Oradea, dr. Virgil Bercea, a invitat auditoriul la o reflecţie pe marginea valorilor transmise prin manifestările culturale. Evocându-l pe academicianul Şerban Papacostea - un om ce a dat valoare vieţii sale, cercetând şi scriind file de istorie pentru posteritate – ierarhul orădean a făcut legătura dintre trecut şi prezent, în acţiunea concretă a acestui simpozion, unde eforturile intelectuale din domeniile istoriei, teologiei şi literaturii sunt valorificate pentru a îmbogăţirea spirituală a tuturor.

            Expoziţia realizată de compartimentul „Colecţii Speciale” al bibliotecii noastre, a fost dedicată tipăriturilor vechi de drept canonic, cu această ocazie fiind expuse manuale şi tratate de drept canonic din secolele al XVII-XIX-lea. Şi pentru ca exemplarele scoase din depozitele bibliotecii să nu fie expuse în vitrină asemenea unor obiecte oarecare, participanţii au putut face cunoştiinţă cu aceste tipărituri prin descrierea bibliografică şi prin prezentarea câtorva biografii ale autorilor. Prin scrierile lăsate posterităţii, aceşti canonişti şi-au însuşit destul de bine maxima lui Aristotel, care spunea că „legea înseamnă ordine iar o lege bună înseamnă ordine bună”, mai ales că majoritatea acestor lucrări de drept canonic au căutat să reglementeze o ordine în interiorul propriei confesiuni şi în relaţiile cu celelalte confesiuni. A fost ocazia de a face cunoştiinţă cu mediul romano-catolic al dreptului canonic prin operele erudiţilor Giovanni Paolo Lancelloti (1522-1590), Agostino Barbosa (1589-1649), Enricus Pirhing (1606-1681), Johann Georg (Anaklet) Reiffenstuel (1641-1703), Vitus Pichler (1670-1736), Remigio P. Maschat (1692-1747) şi Domenico Cavallaro (1724-1781). Apoi, cu mediul protestant reprezentat prin lucrările lui Johannes Arnoldi Corvinus (1582-1650), Johannes Serpilius (1623-1686), Georg Adam Struve-Struvius (1619-1692) şi Johannes van Muyden (1650-1729). Nu au fost uitate nici tipăriturile din secolul al XIX-lea reprezentative pentru spaţiul transilvănean şi românesc, celebra lucrare de drept canonic a Episcopului greco-catolic de Oradea, Iosif Papp-Szilagyi (1862-1873) intitulată „Enchiridion Juris Ecclesiae Orientalis Catholicae” şi apoi „Compendiu de Drept Canonic al unei Sânte Sobornicesci şi Apostolesci Biserici” a mitropolitului ortodox de Sibiu, Andrei Şaguna (1864-1873).

            Din secţiunile dedicate comunicărilor ştiinţifice (Istoria culturii şi Istoria Bisericii Româneşti) amintim lucrările deosebit de interesante susţinute de profesorul Remus Câmpeanu (Despre începutul integrării românilor în Europa: şcolile catolice din Transilvania veacului al XVIII-lea), prof. univ. dr. Cornel Tatai-Baltă (Caracterul militant al artei plastice blăjene), prof. Ioan Buzaşi (Augustin Bunea-orator religios), prof. univ. dr. Blaga Mihoc (Legea cea dreaptă. Un studiu de caz), prof. Niculina Iacob (Un primat literar: Imitatio Christi a lui Thomas de Kempis în trei variante româneşti la Blaj), şi prof. univ.dr. Mircea Popa (Filosoful Ioan Miclea şi relaţiile sale cu Jaqcues Maritain). Dintre cercetătorii mai tineri, care au abordat teme de istoria Bisericii şi de istoria culturii, îi amintim pe pr. Marius Ţepelea, pr. Ioan Tâmbuş, pr. Zaharie Pintea, Mirela Andrei-Popa, Ana Victoria Sima, Oana Habor, Diana Covaci, Sergiu Soica, Lucian Turcu, Claudiu Călin, Mihai-Adrian Panu, Sever Oancea şi Mario-Raimondo Rupp. 

            În loc de concluzii: Bogăţia culturală a acestei manifestări a fost transmisă tuturor celor care au participat, şi credem că această participare nu însemnat un timp pierdut, ci unul în care s-a investit în mod conştient, căci ne-a însufleţit să ducem această flacără a istoriei noastre mai departe, şi s-o împărtăşim în fapte şi vorbe tuturor celor care ne înconjoară.

 

foto şi text: Silviu Sana 

Bibliotecar - Colecţii Speciale