Pe „ruinele” unei foste cazărmi a armatei sovietice, undeva în apropiere de
Budapesta, Biserica Catolică din Ungaria a ridicat un complex universitar de
marcă, a cărui prestanţă didactică şi ştiinţifică depăşeşte cu mult frontierele
etnice şi religioase ale ţării vecine. Este vorba despre Universitatea Catolică
„Pázmány Péter” din Piliscsaba, unde, în ziua de 9 noiembrie 2012, am avut
onoarea să conferenţiez, în cadrul conferinţei intitulate „Creştinătatea
răsăriteană în cultura arcului carpatic”. Organizarea acestui eveniment remarcabil
s-a datorat implicării şi devotamentului pr. rector Véghseő Tamás de la Institutul Teologic Greco-Catolic „Sf.
Atanasie” de la Nyiregyháza şi prof. dr. Őze
Sándor de la Universitatea Catolică „Pázmány Péter” a căror deschidere spre
cunoaşterea trecutului Bisericii şi tradiţiilor culturale din estul Europei a
făcut posibilă cooptarea unui număr destul de important de cercetători din
Ungaria, România şi Slovacia.
Secţiunea dedicată
istoriei, teologiei şi liturgicii s-a desfăşurat sub „auspiciile” cardinalului Pázmány
Péter (1570-1637), chiar în sala de conferinţe
a cărui nume îl poartă. Lucrările au fost deschide de Rectorul Institutului Teologic
Greco-Catolic de la Nyiregyháza, dr. Véghseő Tamás, cu lucrarea „Instrucţiunea
Barkótzi din 1749”, un regulament ecleziastic din secolul
al XVIII-lea, care impunea clerului din Eparhia de Muncaci o disciplină în
organizarea parohiilor, a serviciilor liturgice şi a administrării
sacramentelor. Despre cărţile liturgice folosite în parohiile Eparhiei
Greco-Catolice de Oradea-Mare a vorbit subsemnatul, evidenţiind faptul că folosirea
celor tipărite cu alfabet chirilic s-a prelungit până aproape de sfârşitul
secolului al XIX-lea, schimbarea acestora, cu cele tipărite în alfabet latin,
fiind un proces lung şi anevoios, dar necesar, tocmai pentru o mai bună
adaptare la cerinţele modernităţii. 
O lucrare interesantă din domeniul
teologiei liturgice şi a cântului bisericesc a fost cea a profesorului Bubnó Tamás de la Nyiregyháza, intitulată
„Irmologhionul de la Sájopálfava”, acesta interpretând un fragment din cântarea „Kyrie Eleison”
prezent în lucrarea respectivă. Din domeniul istoriei dreptului canonic, preotul
profesor Milan Lach S.J., de la Kosice (Slovacia), a prezentat un
regulament de viaţă monastică a călugărilor basilitani din secolul al
XVIII-lea, valabil la vremea respectivă pentru mănăstirile de sub jurisdicţia
episcopului de Muncaci. Despre acest regulament, care se păstrează în Arhivele
Statului de la Muncaci (Ucraina), conferenţiarul amintea cât de importantă a
fost asumarea acestuia în toate mănăstirile greco-catolice, între acestea aflându-se şi cea de la Bixad (judeţul Satu Mare), care, în trecut,
a fost locuită de călugări basilitani ruteni. Un subiect de istorie recentă a
fost dezbătut de preotul profesor Bohács
Béla de la Presov (Slovacia) cu lucrarea „Comunităţile maghiare greco-catolice din Slovacia” din prezentarea căruia am reţinut de două
referinţe interesante şi importante: prima e legată de localitatea Agcserno - Cierna
nad Tisou, declarată, pe timpul comunismului, localitate ateistă-model, căci nu
avea biserică, unde, în mod providenţial, după anul 1989, prin efortul comun al
locuitorilor s-a construit o biserică care deserveşte astăzi comunităţile
romano-catolică, greco-catolică şi evanghelică; a doua, e legată de drama
credincioşilor din parohia Barsa, unde autorităţile comuniste au dărâmat
biserica, lucru care ulterior, a cauzat mustrări de conştiinţă comandantului
militar, şi care, după un timp, şi-a luat viaţa. Conferenţiarul
a mai subliniat faptul că aceste parohii de limbă maghiară sunt „pepiniera”
Eparhiei de Presov, tocmai pentru că au dat multe vocaţii spre preoţie, lucru
care certifică asumarea unui program bun de pastoraţie şi cateheză în mijlocul
acestor comunităţi. 
Tot în domeniul istoriei bisericeşti a conferenţiat şi
preotul profesor Janka Gyórgy de la
Nyiregyháza, cu o lucrare
despre Episcopul de Presov, Ján Vájyi (1882-1911). Remarcabil prin pregătirea intelectuală şi un păstrător fidel
al tradiţiei răsăritene, de numele acestui episcop se leagă apariţia revistei
eparhiale, îndemnurile liturgico-spirituale date cu ocazia unor sărbători, dar
şi reguli precise privind păstrarea arhivei parohiale, stipendiile misale şi
purtarea verighetei de către preoţi. Un portret al canonistului Hollós János
(1924-2011) a fost zugrăvit de profesorul Szabó
Péter, aceasta fiind unul dintre părinţii care au lucrat la conceperea Codului
Canoanelor Bisericilor Orientale (C.C.E.O.) şi traducerea acestuia în limba
maghiară. 
A urmat apoi secţiunea
dedicată culturii şi spiritualităţii armene cu lucrările susţinute de Garaguly István „Emanciparea
armeno-catolicilor din Imperiul Otoman şi fondarea Ordinului Mechitarist de Sebastia”, Kovács
Balint „Călugări
mechitarişti în Transilvania (secolul XVIII-XIX-lea)”, Pál
Emése „Reprezentări ale
Sfântului Grigore Luminătorul în Transilvania” şi Kránitz
Péter Pál „Calvarul Lăncii
lui Hristos şi dreapta Sfântului Grigore Luminătorul”. La secţiunea istoria ideilor şi artei au
conferenţiat Szakács Béla Zsolt, Terdik Silveszter, Puskás Bernadett, Eva
Szakalosova, Nagy Márta iar la
secţiunea etnie, învăţământ
şi confesiune, Polyák Mariann, Ilyés Zoltán şi Simon Zoltán.
Atât
numărul mare de cercetători cât şi diversitatea temelor abordate arată că
evenimentul a reuşit să îşi atingă ţiinta, dictonul latinesc, „Bis dat qui cito
dat/ Lucrul la timp dăruit preţuieşte îndoit” definind efervescenţa
intelectuală din campusul universitar de la Piliscsaba.
Silviu Sana - bibliotecar "Colecţii Speciale" Biblioteca Judeţeană "Gheorghe Şincai" Bihor
