Tipuri de portavioane
Portavioanele
existente în zilele noastre se împart în patru categorii în funcţie de
suprafaţa de decolare şi amerizare: portavioane CATOBAR, portavioane STOBAR,
portavioane STOVL şi portavioane VTOL.
a)
Portavioanele CATOBAR (catobar e prescurtarea din engleză a
termenului catapult-assisted take-off
barrier arrested recovery, tradus pe scurt decolare asistată de catapultă hidraulică
şi amerizare cu ajutorul cablurilor) sunt cele mai mari portavioane actuale şi
de pe ele operează cele mai mari avioane de vânătoare şi multirol. Toate cele 12 portavioane CATOBAR actuale sunt
portavioane cu propulsie nucleară, de aceea ele pot opera aproape nelimitat pe
mările lumii, fiind limitate în misiunile lor doar de factorul uman, adică după
6 luni ele îşi schimbă piloţii ce vorba mucalitului „mai şi obosesc”,
plus că mai trebuie din când în când (nu doar în gând) să se realimenteze cu
hrana aferentă oamenilor şi muniţia avioanelor ce se mai şi consumă, în
misiuni. Doar două ţări au portavioane de acest fel: S.U.A. şi Franţa. Americanii,
ce nu ar putea domina mările lumii fără aceste portavioane, au 10 portavioane de clasă Nimitz (ce au un deplasament de 101.000 de tone) şi unul mai nou (inaugurat de .... „nenea”
Trump) ce a inaugurat noua clasă Gerald R. Ford (apropo, toate portavioanele americane de tip CATOBAR, în
afară de primul, adică USS Nimitz, sunt
numite după foşti preşedinţi americani, iar portavionul Gerald R. Ford are un
deplasament de 110.000 de tone), iar
francezii au un portavion, desemnat de experţi cu termenul de „mediu”, dar tot
CATOBAR, numit bineînţeles Charles de
Gaulle (ce are 42.000 de tone).
b)
Portavioanele STOBAR (stobar e prescurtarea termenului short take-off but arrested-recovery, tradus pe scurt decolare scurtă neasistată de
catapultă şi amerizare tot cu ajutorul cablurilor) sunt un pic mai mici decât
cele din prima categorie, avioanele lor fiind tot de vânătoare, dar de
dimensiuni mai mici şi au în dotare muniţie de bombardament de dimensiune
redusă folosită doar pentru apărarea propriilor nave. China, India şi Rusia au fiecare câte un portavion de
acest tip (chinezii şi indienii au cumpărat acest tip de portavion tot de la
ruşi, fiecare numindu-se iniţial altfel, cel chinez se numea Varyag, iar cel indian Kiev), momentan ruşii operând pe el,
adică pe Amiralul Kuzneţov,
avioanele de vânătoare Suhoi Su-33,
iar în viitor se preconizează trecerea pe noul tip de MiG-29, adică MiG-29K. Chinezii au achiziţionat
portavionul de la ruşi mai ieftin, spunându-le că nu-l vor folosi militar, ci
doar ca şi cazinou plutitor, ulterior reparându-l l-au integrat activ în marina
chineză (acest portavion e tot de clasă Kuzneţov). În schimb, indienii au fost
mai corecţi faţă de ruşi, recunoscând că au nevoie de el pentru marina lor
militară, şi au cumpărat portavionul respectiv cu 2,35 de miliarde de dolari.
c)
Portavioanele STOVL (stovl e prescurtarea de la short take-off vertical landing, adică decolare scurtă şi
amerizare verticală) operează doar avioane de tip STOVL, cum sunt cele din gama
britanică Harrier şi cele ruseşti Yakovlev Yak-33, avioane subsonice ce au bombe mai mici şi un consum mai
mare de combustibil, din cauza amerizării verticale. Americanii au în prezent nouă astfel de portavioane, denumite de
ei şi nave de asalt amfibii (pentru că ei le folosesc la desfăşurarea
operaţională a trupelor speciale ale puşcaşilor marini, după ce aceştia sunt
debarcaţi pe uscat avioanele din cală pot fi operate în misiuni de suport şi
bombardament la sol), britanicii au două
(fiecare având 65.000 de tone)
numite HMS Queen Elizabeth şi HMS Prince of Wales (al doilea încă nu
e în serviciul operaţional al Royal Navy
pentru că mai are nevoie de nişte
„dotări”), italienii deţin tot două,
iar spaniolii doar unul. Cele ale
italienilor şi spaniolilor sunt considerate portavioane uşoare, ele având un
deplasament de sub 30.000 de tone. Thailanda deţine şi ea un portavion de
acest tip, din 1997, dar pentru că
toate avioanele din dotarea sa au fost casate în 1999, a fost „retrogradat” la următoarea categorie de portavioane,
pe el operând acum doar elicoptere. Pe portavioanele STOVL americane, avioanele
Harrier au început să fie înlocuite
cu mai performantele avioane de vânătoare invizibile F-35B Lightning II
(acest avion nu doar că e invizibil pentru radar, dar poate şi decola şi
ameriza vertical pe orice fel de portavion, chiar şi pe cel din categoria VTOL).
d)
Portavioanele VTOL (vtol e prescurtarea de la vertical take-off and landing, adică
decolare şi amerizare verticală) mai sunt numite şi portelicoptere, pentru că majoritatea flotelor ce au în dotare
astfel de portavion operează pe ele doar elicoptere. Singurii ce mai folosesc
şi avioane pe acest tip de portavion sunt americanii, şi anume avionul mai sus-menţionat
din noua gamă F-35. Alte şase ţări mai au astfel de portavioane, Japonia are patru, Franţa trei, Australia şi Egipt fiecare câte două,
iar Coreea de Sud şi Thailanda câte unul. Câteva din aceste portelicoptere, dar nu toate, sunt
clasificate şi ca nave de asalt amfibii, mai ales cele din dotarea Japoniei,
Franţei şi Australiei, ele putând debarca trupe terestre pe ţărmuri inamice.
Utilizatori actuali de
portavioane
În
prezent, mai multe ţări au în dotare astfel de nave militare, ce operează
diferite tipuri de aeronave, bineînţeles tot militare.
Australia
Marina
Regală Australiană are două portelicoptere de clasă Canberra (micul oraş ce serveşte de capitală ţării-continent)
construite în colaborare cu marina spaniolă, ele bazându-se pe designul
portavionului spaniol Juan Carlos I.
Primul portelicopter australian HMAS
Canberra, a efectuat primele exerciţii pe mare în 2013, şi a intrat oficial în serviciul operaţional al marinei
militare în primăvara anului 2014 (e
vorba de primăvara europeană, nu cea australiană, că vorba mucalitului, „la
antipozi e pe invers” cu anotimpurile), iar al doilea, adică HMAS Adelaide, a intrat în decembrie
2015 în serviciul marinei „cangurilor”. Ambele portelicoptere au un
deplasament de 27.500 de tone, pot
adăposti maxim 18 elicoptere în
hangar (faţă de 8 cât e dotarea
standard a portelicopterului), dar mai au şi o mică rampă cu o înclinaţie de 13 grade, de pe care se pot lansa şi
avioane de vânătoare, dacă vreodată vor cumpăra şi australienii câteva F-35B.
 |
| Portelicopterul HMAS Canberra |
 |
| Portelicopterul HMAS Adelaide |
Brazilia
În
14 februarie 2017, Marina Braziliană
a anunţat demobilizarea şi casarea portavionului Sao Paulo, din cauza costurilor prea mari de reparaţie. Totuşi,
momentan el a rămas în rezerva Marinei Braziliene, până la cumpărarea unui
portavion de alt tip, de la britanici.
 |
| Portavionul Sao Paulo |
În
vara aceluiaşi an, deja apăruseră zvonuri în presa celor două ţări, că Brazilia
ar fi interesată să achiziţioneze portelicopterul HMS Ocean, navă ce era atunci în dotarea Royal Navy. De la început, britanicii au precizat că vor vinde nava
dacă brazilienii le vor da pe ea cel puţin 80
de milioane de lire sterline (aproximativ 105 milioane de dolari). În noiembrie
2017, ministrul brazilian al apărării a început oficial negocierile pentru
cumpărarea navei, şi în decembrie acelaşi an Marina Braziliană a confirmat,
cumpărarea portelicopterului la un preţ de 84,6
milioane de lire sterline (adică circa 113
milioane de dolari). Nava britanică a fost scoasă din serviciul activ al
Marinei Regale în martie 2018, şi
după o perioadă de reparaţii efectuate tot în Anglia, va fi trimisă
brazilienilor la sfârşitul acestui an, preconizându-se intrarea ei în serviciul
operaţional al marinei braziliene cândva în
anul 2020. După unele surse,
neoficiale, brazilienii o vor redenumi Atlantico,
după alte surse din presă se va numi Minas
Gerais sau Rio de Janeiro, după
numele oraşului unde-şi va avea portul de casă.
 |
| Portelicopterul HMS Ocean |
China
În
prezent, Marina Populară Chineză
(denumirea oficială a marinei militare chineze) are în dotare un portavion de tip
STOBAR, cumpărat de la ruşi în 1998.
Deşi, iniţial spuneau că-l vor transforma în cazinou plutitor, fostul portavion
Varyag (ce are un deplasament de 57.000 de tone) a fost reparat şi
redotat începând cu anul 2000, şi
deja în 25 septembrie 2012 a fost
predat marinei chineze, începând testele pe mare şi antrenamentele cu avioane
de vânătoare. Cu această ocazie a fost redenumit Liaoning. Pe 25 noiembrie
2012, chinezii au efectuat, cu succes, mai multe decolări şi amerizări, pe
noul portavion, ale noului avion de vânătoare chinez Shenyang J-15 (ce seamănă ca formă cu mai vechiul MiG-29). Momentan, Liaoning nu e atribuit
nici unei flote din dotarea marinei militare chineze, pentru că pe el se fac
doar antrenamente ale piloţilor militari, portavionul neparticipând
operaţional, de atunci, la nici o misiune pe mare. Pe baza designului acestui
portavion, chinezii au început construcţia primului portavion autohton, numit
deocamdată Tip 001A, el fiind deja
lansat la apă pe 26 aprilie 2017. Pe
23 aprilie, anul acesta, a început
deja testele pe mare, şi se preconizează că va intra în serviciul operaţional
în 2020. Oficial, autorităţile
chineze au recunoscut, că au început să construiască un al treilea portavion,
în şantierul naval Jiangnan din Shanghai, ce se va numi, Tip 002, şi va fi primul portavion
chinez dotat cu o catapultă hidraulică de lansare a avioanelor din dotare
(adică va fi tipul clasic CATOBAR, cel folosit predominant de americani).
 |
| Portavionul Liaoning |
 |
| Avionul de vânătoare Shenyang J-15 |
Coreea de Sud
Coreenii
„capitalişti” au o navă amfibie de asalt, de 18.860 de tone, numită Dokdo,
ce serveşte ca navă-amiral a flotei militare sud-coreene. Pe ea se pot ambarca
până la 10 elicoptere militare, dar
are şi capacităţi de amerizare pentru aeronave de tip VTOL (F-35B şi V-22
Osprey). În viitor, până în 2036, se
preconizează achiziţionarea a 2
portavioane uşoare de tip STOBAR, ce vor face ca marina sud-coreeană să fie
întradevăr o marină puternică în zona Asiei de Est.
 |
| Portelicopterul Dokdo |
Egipt
În
octombrie 2015, egiptenii au semnat
un contract (în valoare de 950 de milioane de euro), cu francezii, de
achiziţionare a două portelicoptere de tip Mistral.
Iniţial, aceste portelicoptere, Mistral (ce au un deplasament de 21.300 de tone şi pot adăposti până la 16 elicoptere), urmau să fie cumpărate de ruşi, dar afacerea a picat,
din cauza amestecului rusesc în războiul civil din Ucraina. În data de 2 iunie 2016, prima navă numită de
egipteni Gamal Abdel Nasser (preşedinte
al Egiptului în mandatul căruia a fost naţionalizat Canalul Suez) a ajuns în portul egiptean Alexandria, iar a doua numită Anwar
El Sadat (alt preşedinte egiptean în mandatul căruia s-a semnat pacea cu
statul israelian) a fost predată marinei egiptene pe 16 septembrie 2016. Egiptul, e deocamdată singura ţară din Africa şi Orientul Apropiat ce deţine portavioane.
 |
| Portelicopterul Gamal Abdel Nasser |
 |
| Portelicopterul Anwar El Sadat |
Franţa
„Les
bleus” (ca să ne exprimăm aşa, mai fotbalistic) au în dotare un portavion
clasic, de tip CATOBAR, cu propulsie nucleară, ce are un deplasament de 42.000 de tone, numit bineînţeles după
cel mai cunoscut preşedinte francez, Charles
de Gaulle. Pe Charles de Gaulle operează până la 40 de aeronave militare
de diferite tipuri: avionul de vânătoare Dassault
Rafale M, avionul radar E-2C Hawkeye
şi elicopterele SA365 Dauphin, EC725 Caracal şi AS532 Cougar (care de fapt e varianta modernizată a mai vechiului Puma ce există şi-n dotarea aviaţiei
militare române). Charles de Gaulle e dotat cu două catapulte hidraulice (ce
lansează avioanele în misiune), una în botul navei şi a doua de-a lungul zonei
de amerizare.
 |
| Portavionul Charles de Gaulle |
 |
| Avionul de vânătoare Dassault Rafale M |
 |
| Avionul radar E2-C Hawkeye |
 |
| Elicopterul SA365 Dauphin |
 |
| Elicopterul EC725 Caracal |
 |
| Elicopterul AS532 Cougar |
Pe
lângă acest portavion, francezii mai au şi 3
nave amfibii de asalt din clasa Mistral,
de 21.500 de tone, ce în funcţie de
misiune sunt dotate cu 16 elicoptere
militare grele sau 35 uşoare.
 |
| Portelicopter de clasă Mistral |
India
Marina
indiană are un portavion de tip STOBAR, de 45.400
de tone, numit Vikramaditya (era
un portavion de clasă Kiev), ce a fost cumpărat de la ruşi, pe 20 ianuarie 2004, după ani întregi de
negocieri şi a costat 2,35 de miliarde
de dolari. După reparaţii şi
instruirea piloţilor indieni, ce au durat mai mulţi ani, ruşii au predat
oficial portavionul Marinei indiene pe 16
noiembrie 2013 în cadrul unei ceremonii fastuoase desfăşurată în portul Severodvinsk din Rusia. Pe lângă acest
portavion, indienii au început construcţia a două noi portavioane, din clasa Vikrant, primul numit chiar Vikrant au început să-l producă din 2009 şi l-au şi lansat deja la apă în 2013 (are un deplasament de 40.000 de tone). După ce va fi
înzestrat cu avioanele MiG-29K
(rusesc) şi HAL Tejas (avion de
vânătoare produs chiar de indieni), plus elicopterul HAL Dhruv (tot indian) şi va face câteva teste pe mare, portavionul
va intra în serviciul operaţional al marinei indiene cândva la sfârşitul
acestui an.
 |
| Portavionul Vikramaditya |
 |
| Supersonicul MiG-29K |
 |
| Avionul de vânătoare HAL Tejas |
 |
| Elicopterul HAL Dhruv |
Al
doilea portavion din această clasă, se va numi Vishal şi va avea un deplasament de 65.000 de tone, va fi construit tot în şantierul naval indian din Cochin (sud-vestul Indiei), dar va fi
de tip CATOBAR, şi se pare că va avea propulsie nucleară, ca portavioanele
americane, pentru că, datorită unei înţelegeri realizate de autorităţile
indiene cu preşedintele Trump în octombrie
2017, din 2018 portavionul se
construieşte în colaborare cu firma americană care a proiectat noile tipuri de
catapulte hidraulice instalate pe Gerald
R. Ford. Din cauza acestei noi colaborări americano-indiene termenul
iniţial de lansare a portavionului s-a decalat puţin, pentru anul 2030 (se estimează că va fi lansat la
apă prin 2022, dar înarmarea lui şi
instruirea piloţilor va dura încă vreo 8 ani).
Italia
Marina
Italiană are în dotare două portavioane de tip STOVL, primul numit Giuseppe Garibaldi (deplasament de 14.000 de tone) a intrat în serviciul
operaţional în 1985, iar al doilea,
numit Cavour (de 27.000 de tone) a fost recepţionat de
marinarii forţei navale în 2008.
Ambele portavioane italiene folosesc varianta americană a avionului de
vânătoare Harrier, adică cel produs de McDonnell
Douglas, numit AV-8B Harrier II
şi elicoptere de tip AgustaWestland
AW101 (acesta e un elicopter militar mediu produs în colaborare de
britanici şi italieni).
 |
| Portavionul Giuseppe Garibaldi |
 |
| Portavionul Cavour |
 |
Avionul AV-8B Harrier II decolând de pe Cavour |
 |
| Elicopterul AgustaWestland AW101 |
Japonia
Forţa de Autoapărare Marină
Japoneză (denumirea oficială a marinei militare japoneze) are
în dotare 4 portelicoptere, de pe
care operează doar elicoptere militare, nu şi avioane de vânătoare. Două din
ele sunt de clasă Hyuga (19.000 de tone) şi două de clasă Izumo (27.000 de tone). Pe aceste portelicoptere operează elicoptere de
tip Black Hawk (americane) şi AgustaWestland, dar, în decembrie
2017 autorităţile japoneze au recunoscut oficial, în presă, că au început
să modifice puţin portelicopterele de clasă Izumo, pentru a putea în viitor să
găzduiască 10 avioane de vânătoare
tip STOVL, şi anume varianta B a avionului F-35
II Lightning.
 |
| Portelicopter de clasă Hyuga |
 |
| Portelicopter de clasă Izumo |
 |
| Elicoptere Black Hawk în misiune |
Marea Britanie
Fostul
imperiu, numit acum şi Regatul Unit,
are în dotarea Royal Navy două portavioane de tip STOVL, ambele
de clasă Queen Elizabeth, cu un
deplasament de 65.000 de tone, fiind
cele mai grele nave militare contemporane, după cele americane de tip CATOBAR. Primul
portavion numit HMS Queen Elizabeth
(de obicei primul portavion de un tip dă şi numele clasei respective) a fost
deja lansat la apă în decembrie 2017
şi va intra în serviciul operaţional al marinei britanice în anul 2020. HMS Prince of Wales încă e în construcţie şi se pare că va fi
lansat la apă spre sfârşitul acestui an, iar operaţional va deveni din 2022. Pe aceste portavioane se preconizează
că vor opera minimum 40 (pe timp de
pace) şi maximum 50 de aeronave militare
(în caz de război) de mai multe tipuri: avionul invizibil F-35B II Lightning, elicopterul de transport militar Chinook, elicopterul de atac Apache AH MK1 (varianta produsă în
Anglia a celebrului elicopter american ce vânează terorişti şi tancuri),
elicopterul mediu Agusta Westland AW101, elicopterul de atac AgustaWestland AW159 Wildcat şi un
elicopter AW101 modificat ce are
capacităţi radar.
 |
| Portavion de clasă Queen Elizabeth |
 |
| Avionul de vânătoare F-35B Lightning II |
 |
| Elicopterul de transport Chinook |
 |
| Elicopterul de atac Apache AH MK1 |
 |
| Elicopterul de atac AgustaWestland AW159 Wildcat |
Rusia
În
prezent, Marina Rusă are un portavion de tip STOBAR, de 55.000 de tone, de pe care operează trei tipuri de avioane de vânătoare:
12 avioane Sukhoi Su-33, 20 de
avioane MiG-29K şi 4 avioane Sukhoi
Su-25, plus încă câteva elicoptere militare de tip Kamov Ka-27. Iniţial, în 1985,
când a fost lansat la apă se numea Tbilisi,
dar din 1995, a fost redenumit Amiral Kuzneţov, din acelaşi an
devenind operaţional.
 |
| Portavionul Amiral Kuzneţov |
 |
| Vânătorul rusesc Sukhoi Su-33 |
 |
| Vânătorul rusesc Sukhoi Su-25 |
 |
| Elicopterul Kamov Ka-27 |
La
începutul acestui an, preşedintele Putin a anunţat că a comandat construirea
unui nou portavion ce se va numi Shtorm,
va avea peste 90.000 de tone, va fi
un hibrid între tipurile CATOBAR şi STOBAR şi va avea bineînţeles propulsie
nucleară. Experţii estimează că acest portavion va costa între 1,8 şi 5,63 de miliarde de dolari. Odată construit, se pare că va înlocui
actualul portavion Kuzneţov din dotarea marinei militare ruse. De pe acest
portavion se estimează că vor opera 90
de aeronave militare, şi anume avioanele de vânătoare Sukhoi Su-57 (care cică va fi primul avion militar rus invizibil)
şi MiG-29K, elicopterul Kamov K-27 şi drona rusească Mikoyan Skat.
 |
| Macheta viitorului portavion Shtorm |
 |
| Avionul invizibil Sukhoi Su-57 |
 |
| Drona rusească Mikoyan Skat |
Spania
Marina
Spaniolă are în dotare un portavion de tip STOVL, de 27.000 de tone, numit Juan
Carlos I (fostul rege al Spaniei, ce s-a „pensionat”), ce a fost lansat la
apă în 2008 şi a intrat în serviciul
operaţional pe 30 septembrie 2010. Nava
ce poate fi folosită şi ca navă amfibie de asalt, are în dotare mai multe
tipuri de aeronave militare: avionul AV-8B
Harrier II, elicopterul de transport Chinook,
elicopterul de salvare pe mare Sikorsky
SH-3 Sea King şi elicopterul mediu bimotor NH-90.
 |
| Portavionul Juan Carlos I |
 |
| Elicopterul Sikorsky SH-3 Sea King |
 |
| Elicopterul bimotor NH-90 |
S.U.A.
În
prezent „jandarmul universal” (cum mai e numită America un pic peiorativ şi
sarcastic) are în dotarea U.S. Navy 11 portavioane CATOBAR, de peste 100.000 de tone. Zece din aceste
portavioane sunt din clasa Nimitz,
primul din ele ce se numeşte chiar USS
Nimitz a intrat în serviciul U.S. Navy pe 3 mai 1975, iar ultimul
numit USS George H.W. Bush a fost
recepţionat de marina americană pe 10
ianuarie 2009. Al unsprezecelea şi cel mai nou, numit USS Gerald R. Ford, e un
pic mai mare, are 110.000 de tone (faţă
de „doar” 101.000 de tone cât au cele de clasă Nimitz). Portavioanele de clasă
Nimitz au o lungime de 333 de metri,
lăţimea de 70 de metri la nivelul
punţii şi sunt înalte de 74 de metri.
Gerald R. Ford e un pic mai mare, are lungimea de 337 de metri, lăţimea de
78 şi înălţimea tot de 78 de metri. Toate aceste portavioane,
inclusiv ultimul, folosesc pentru propulsie 2 reactoare nucleare ce „suflă”
aburul necesar deplasării navei în patru
turbine cu aburi, ce învârt la
rândul lor cele patru elice de 7,6 metri înălţime ce au o masă de 40 de tone fiecare.
Portavioanele
de clasă Nimitz au costat aproximativ 8,5
miliarde de dolari (fiecare, nu împreună), iar Gerald R. Ford se pare că va
depăşi preţul de 12 miliarde de dolari, pentru că încă nu e
complet dotat cu avioanele necesare (asta şi pentru că varianta C, a avionului supersonic invizibil F-35 nu e încă sigur în exploatare şi
nu a fost livrat marinei americane). Momentan, portavionul Gerald R. Ford nu
participă activ la misiunile marinei americane, pentru că mai are nevoie de
câteva luni de teste pe mare, şi mai trebuie instruiţi şi piloţii ce vor
deservi avioanele ambarcate pe el, plus că unele avioane din dotarea sa încă nu
au fost livrate (cum e şi cazul cu invizibilul F-35C).
 |
| Portavionul USS Nimitz |
 |
| Portavionul USS Gerald R. Ford |
Pe
celelalte 10 portavioane, cele din clasa Nimitz, operează în prezent
următoarele tipuri de aeronave militare: avionul supersonic de vânătoare F-18 Hornet (trei variante, unul clasic
vânător, al doilea bombardier sau de
tip multi-rol şi al treilea cu capacităţi de bruiaj electronic), avionul radar E-2 Hawkeye, avionul de transport C-2
Greyhound (acesta aduce mâncarea, poşta, alte „chestii” necesare celor 5.000 de oameni de la bordul navei) şi
elicopterul dotat cu rachete antisubmarin Sikorsky
SH-60 Seahawk.
 |
| Avionul de vânătoare F-18 Hornet |
 |
| Avionul de transport militar C-2 Greyhound |
 |
| Elicopterul Sikorsky SH-60 Seahawk |
Pe
primele portavioane din clasa Nimitz, ce erau deja operaţionale între 1975 şi 1995, au mai funcţionat alte câteva tipuri de aeronave militare,
cum ar fi: F-4 Phantom, A-5 Vigilante, F-8 Crusader, F-14 Tomcat
(celebrul avion din filmul Top Gun, cu care zbura personajul interpretat de
actorul Tom Cruise), S-3 Viking, A-7 Corsair II şi A-6 Intruder.
 |
| Vânătorul F-4 Phantom |
 |
| A-5 Vigilante |
 |
| Vânătorul F-8 Crusader |
 |
| Vânătorul F-14 Tomcat |
 |
| S-3 Viking |
 |
| A-7 Corsair II |
 |
| A-6 Intruder (avion antiradar şi de bruiaj electronic) |
Pe
lângă aceste 11 portavioane mari, americanii mai au 9 nave amfibii de asalt, din clasele Wasp şi America. Cele 8 din clasa Wasp, au un deplasament de 41.000
de tone, şi au fost folosite în mai multe războaie de puşcaşii marini
americani (fiecare a costat aproximativ 1,5 miliarde de dolari). După
debarcarea pe uscat a trupelor din dotare, aceste nave foloseau în continuare
în misiuni cele 25 de avioane AV-8B Harrier II din dotare. Prima navă
din clasa America, numită
bineînţeles USS America, e un pic
mai grea, are 45.000 de tone,
momentan foloseşte aproximativ 20 de
avioane Harrier, dar pe viitor se prevede că navele din această clasă vor
fi dotate cu 20 de avioane invizibile F-35B (acea variantă ce poate decola şi ameriza vertical). În
total, armata americană a comandat construirea încă 11 nave de acest tip (navele din acest tip sunt mai ieftine, costă
doar 3,4 miliarde de dolari).
 |
| USS Wasp |
 |
| USS America |
Pe
viitor, se estimează, că pe măsură ce se vor construi noi portavioane din clasa
Gerald R. Ford, acestea vor înlocui, în timp, toate portavioanele Nimitz din
dotarea marinei americane. Într-un raport emis de Subcomitetul pentru apărare
al Camerei Reprezentanţilor, deputaţii americani recomandă marinei americane,
să construiască câte un nou portavion, odată la patru ani.
Thailanda
Marina
regală thailandeză are şi ea un portelicopter, numit Chakri Naruebet, de 11.400 de
tone, construit după modelul portavionului spaniol de tip STOVL Principe de Asturias. Marina thailandeză a cumpărat acest portavion în 1997 (de la urmaşii lui Cervantes) cu
tot cu avioanele Harrier din dotare,
dar avioanele au fost casate în 2006
şi de atunci de pe el operează doar elicoptere Sikorsky SH-60 Seahawk. În prezent, acest portavion e cel mai mic
portavion funcţional din lume.
 |
| Portelicopterul Chakri Naruebet |
La
scrierea acestui articol, m-am inspirat din următoarele surse de internet:
9.
https://en.wikipedia.org/wiki/Republic_of_Korea_Navy
19.
https://en.wikipedia.org/wiki/Royal_Thai_Navy
Prof.
, bibliotecar Florin Miheş.
