Lecturi de weekend 62

Călatorie în Faremido.Capillaria de  Karinthy Frigyes a apărut la Editura Minerva  în 2005 în colecţia : Maestrii anticipatiei clasice

Deschizând cartea , primele pagini te fac să ai impresia că ai mai citit așa ceva, stilul, ritmul povestirii, chiar si evenimentele deși e clar că le citești prima dată  par cunoscute. Parcă citești continuarea Călătorilor lui Guliver de Jonathan Swift. Și chiar așa este, prefața scrisă de Ioan Hobana  clarifică  povestea acestei cărți și  ne face o prezentare a biografiei autorului maghiar .
 Karinthy Frigyes s-a născut și a trăit la Budapesta. A fost un scriitor satiric de mare succes, a scris romane, poezii, piese de teatru,eseuri. A lucrat la reviste, a tradus din A. A. Milne (Winnie-the-Pooh) și Mark Twain (Tom Sawyer).După ce și-a luat bacalauratul a urmat cursurile la specializările matematică-fizică, litere, chirurgie. Cu toate că nu a absolvit nici o specializare, toată viața a fost interesat de descoperirilestiintifice.

Primul succes literar l-a avut la vârsta de 15 ani când i-a apărut nuvela Nászutazás a Föld középpontján keresztül(Călătorie de miere prin centrul Pământului), inspirat de Jules Verne. Scriitorul englez Jonathan Swift, considerat marele maestru, i-a influențat mai multe scrieri.

În 1936 a fost operat la creier de către renumitul profesor Herbert Olivecrona (Stockholm), ceea ce i-a inspirat scrierea romanului renumit Călătorie în jurul craniului meu.  A murit în 1938.

Una din cele mai interesante teorii ale lui este cea a celor 6 grade de separație.
In 1929, a publicat un volum de povestiri, intitulat "Everything is Different", ce continea si textul "Chains". Acesta facea referire la problemele care vor capta interesul generatiilor viitoare de matematicieni, sociologi si fizicieni in domeniul teoriei retelelor. Astfel, autorul sustinea - fapt demonstrat cu varf si indesat in prezent - ca, in viitor, evolutia tehnologiei va permite extinderea legaturilor de prietenie care vor putea fi realizate si la distante foarte mari. Acesta concluziona, prin intermediul personajelor sale, ca doi indivizi ar putea fi pusi in legatura unul cu celalalt prin cel mult cinci cunostinte. 

Teoria sustine ca, in medie, fiecare individ se afla la circa sase pasi de oricare alta persoana de pe Pamant. Mai exact, apeland la sistemul "un prieten care cunoaste un prieten care are un amic etc.", ai constata ca poti reusi sa faci cunostinta chiar si cu un om aflat in cealalt capat al globului. 

 „Calatorie in Faremido. continua peripetiile lui Gulliver, transportandu-l, mai intai, pe o planeta a masinilor inzestrate cu puterea de a transmite idei, senzatii si sentimente.Nimic din ce e fiinta vie nu mai prezinta interes pentru calatorul care s-a adaptat la noua lume. Fiintele vii devin dezgustatoare.

Călatoria în Capillaria e o călătorie in „imparatia sexului feminin“, o lume subacvatica unde ele traiesc doar   pentru bucuria simturilor, iar ei sunt sclavi si in final servesc ca hrana pentru ele.

Deci desi avem de a face cu o fictiune poate că acele lumi descrise în carte există undeva.

ZIUA MONDIALA A ŞAHULUI

În acest an, la 20 iulie, se împlinesc 50 de ani de la înfiinţarea Zilei Mondiale a Şahului. Acest eveniment are loc datorită Federaţiei Internaţionale a Jocului de Şah (FIDE) care în 1966 a hotărât ca în data de 20 iulie a fiecărui an să aniversăm  „sportul minţii” - şahul.

Conform clasamentului actual al FIDE, norvegianul Magnus Carlsen este cel mai puternic şahist din lume. La numai  25 de ani el este considerat unul dintre cei mai talentaţi şahişti ai tuturor timpurilor chiar dacă punctajul său de 2810 Elo nu este cel mai mare.

Recordul îi aparţine marelui maestru internaţional, fost campion mondial,  de origine armeană-evreiască  Garry Kasparov, care în iulie 1999 a atins un coeficient Elo de 2851.

La noi în ţară, Federaţia Română de Şah (FRS) a fost  constituită în anul 1915, primul preşedinte ales  fiind binecunoscutul  prozator Mihail Sadoveanu.

În 20 iulie 1924, F.R.Şah a devenit membră fondatoare a FIDE, din anul 1990 este şi membră afiliată la Uniunea Europeană de Şah (ECU) iar din 1998 este recunoscută şi de Comitetul Olimpic şi Sportiv Român.

Dintre şahiştii români, Liviu-Dieter Nisipeanu a obţinut cel mai mare coeficient Elo – 2707, în anul 2005, atunci în vârstă de 29 ani. 

Lecturi de weekend 61

Un roman modern  contemporan este  Arrivederci, Guguta! sau mame si samane de Simona Castiglione.
 Cartea a avut ca traducător pe  Raluca Lazarovici Veres si  a apărut in 2015 la  Editura Ratio et Revelatio din Oradea.  Reprezintă traducerea romanului Sottobosco apărut în 2014, în colecția Italia Felix.

In  iunie 2015 a avut  loc la Libraria Humanitas lansarea cărții în prezența autoarei.   Simona Castiglione s-a născut în Sicilia, la Catania și locuiește la Padova. Predă literatură italiană și creative writing, iar în prezent studiază scenografie cu renumiții scriitori și oameni de televiziune Carlo Lucarelli și Massimo Fois. A debutat în 2010 cu antologia de povestiri „La mente e le rose".

 Simona Castiglione a venit cu prilejul lansarii de carte  pentru prima dată în România, în schimb, în Basarabia a ajuns când se documenta pentru acest volum. "Cunosc mulţi români, deoarece predau limba italiană la un liceu seral", a precizat autoarea la lansare. Ea a povestit că, după naştere, a avut nevoie de o doică pentru copilul ei, aşa că a angajat o tânără basarabeancă care, în timp, i-a devenit prietenă şi confidentă. Însă, la scurt timp, aceasta a trebuit să se întoarcă în Basarabia. "Ce se întâmplă în mintea unui emigrant când proiectul său de emigrare eşuează.

 Este o carte despre două femei, în spatele personajului Antonela se află autoarea, iar în spatele bonei copilului Antonelei, se află Vasiliţa, în realitate o basarabeancă pe nume Elena. Aflată în Basarabia pentru documentare ajunsă  la Spitalul de Psihiatrie din Chişinău,  a aflat că acesta este plin de oameni reîntorşi acasă. O ratare  personală,  socială , invalidantă și incompatibilă cu o viață normală .  

Există o dramă a  emigranţilor basarabeni, și poate nu numai al lor,  derivată  din apariția  crizei de identitate, a  sentimentului ratăcirii și al alienării, a ruperii de tradițiile și de spațiul magic în care au crescut. Personajul Guguţă, un personaj magic al culturii basarabene  apare în titlu ca un simbol al  copilăriei care se pierde în efortul de a căuta o viață mai bună în lumea modernă.

Cartea dovedeste că a fi mama si sotie este cam acelasi lucru fie ca vii dintr-o țară săracă, primitivă chiar , fie ca esti o profesoara intr-un oras mare european. Vindecatori sunt vracii/ babele doftoroaie pentru   tara primitiva Basarabia, psihologii pentru suferintele eterice ale oraselor dezvoltate din Italia. Sotii sunt abuzivi, indiferenti, insensibili la nevoile soțiilor in oricare dintre aceste țări. Copiii sunt copii fiecare cu propriile lor vise pe care și le vor indeplinite. Mamele unite in suferință, disperare și  abandon, incearca sa găsească impreuna o posibilă  cale de supraviețuire.

O carte ce merită citită

        Romanul Un pedigree, scris de autorul francez Patrick Modiano, e o autobiografie  transpusă într-o manieră sistematică, riguroasă, cu elemente ce-i descriu originea, precedate de originea părinţilor lui (care s-au întâlnit în 1942 în Parisul aflat sub ocupaţie germană), legăturile familiei sale cu tot felul de personaje din elitele franceze şi în acelaşi timp cu lumea interlopă.

        Scrisă prin ochii unui copil, primele pagini ale cărţii ne-au atras şi iritat în acelaşi timp. De ce? Familia şi implicit copilul Patrick a avut o viaţă zbuciumată, de la bun început. Din cauza afacerilor dubioase în care era implicat tatăl (Albert Modiano, evreu de origine italiană, născut la Paris) şi a sărăciei pe care aceste afaceri „o asigurau”, familia Modiano se tot muta dintr-un cartier în altul al Parisului, de pe o stradă pe alta (căutând o locuinţă cu chirie mai mică), iar Patrick în plus era tracasat cu mutatul de la o şcoală la alta şi de la  un internat la altul. De la 11 ani Patrick îşi duce viaţa exclusiv în internate, unele afectându-i chiar sănătatea. El revine acasă doar în vacanţe, şi chiar în vacanţe se întâlnea cu părinţii uneori în week-end, alteori la prânz ,când tatăl îl ducea prin tot felul de baruri şi restaurante, hoteluri dubioase, unde acesta avea întâlniri de afaceri cu o mulţime de indivizi dubioşi. Astfel, Patrick face cunoştinţă cu sute de prieteni, cunoştinţe de tot felul şi de diferite naţionalităţi ale tatălui său. Tatăl fiind ocupat cu afacerile, iar mama cu teatrul (Louisa Colpijn, actriţă de origine flamandă) ,Patrick era pasat ca o minge de ping-pong de la o cunoştinţă la alta. Mama îl ducea la prietena cea mai bună, stătea acolo câteva luni, şi când îi era lumea mai dragă, îl lua, se mutau altundeva, îl ducea la altă şcoală, alt internat, după care mama şi tata îşi vedeau fiecare, separat de vieţile lor „suntem împreună, dar separat”. Atât de bizară era această familie, încât nici măcar la botezul celor doi copii (Patrick a avut şi un frate, mort de leucemie la vârsta de nouă ani) părinţii nu au asistat, ei fiind botezaţi de un frate al mamei lor.

        Tot romanul e scris într-un stil riguros, Modiano precizând numele tuturor persoanelor cu care s-a întâlnit (descriindu-le pe scurt şi viaţa), numele străzilor, cartierelor, restaurantelor, teatrelor, cinematografelor, imobilelor, internatelor prin care a trecut. Toată viaţa lui, de la început până la vârsta majoratului (care pe atunci se „întâmpla”, în Franţa, la 21 de ani), e descrisă într-un stil documentar, parcă autorul s-ar afla într-un studio de film, unde, în funcţie de indicaţiile regizorului, se schimbă decorurile şi scenele. Patrick Modiano a avut o viaţă dură, fără a simţi vreodată vreun fel de iubire din partea părinţilor, care-l cărau ca pe o valiză dintr-un loc într-altul. Astfel, şcoala primară o începe într-o suburbie a Parisului, apoi e rapid plasat în primul său internat, într-o şcoală cazonă la Jouy-en-Josas (altă suburbie pariziană), de unde e trimis în alt internat la un colegiu undeva în sudul Franţei, în Savoia (oraşul Thones), dar nu rămâne nici aici şi e retrimis la liceul Henri al IV-lea din Paris. Fiind la acest liceu, la doar 108 metri distanţă de casa părinţilor (aceştia stăteau în acelaşi imobil, dar la etaje diferite), el totuşi e forţat să stea în internat (pentru că mama „n-avea timp”, iar tata era ocupat să stea când cu o amantă spaniolă, braziliană sau italiană).

Patrick Modiano

        Neavând nici un sprijin din partea părinţilor, Modiano a învăţat singur să-şi modeleze emoţiile (prima lui iubire a fost o „prietenă” a mamei lui, mai bătrână decât el cu zece ani), preocupările, să se maturizeze într-un stil elegant (deşi, după terminarea liceului, vreo trei ani a trăit din vânzarea cărţilor furate din biblioteci şi de la particulari), sobru şi la un moment dat, datorită inteligenţei şi memoriei lui (ajutată şi de lecturile masive din timpul şcolii), să pună pe hârtie, într-un mod personal şi inedit, toate emoţiile şi trăirile lui. Tot din acest roman aflăm, că de fapt şi lansarea lui în cariera de scriitor a fost ajutată de un prieten al mamei sale, scriitorul Raymond Queneau, cu care Modiano s-a întâlnit la Annency, în sudul Franţei (aici scriitorul era profesor de geometrie al tânărului Patrick). Cartea merită citită!

Cenaclul de poezie

Miercuri, 06.06.2016 a avut loc întâlnirea lunară a cenaclului de poezie de la filiala Dacia. Ne-am

propus ca la fiecare întâlnire să ne amintim de poeții bihoreni. Prin urmare, d-na Nona Herdeanu ne-a citit câteva versuri din volumul ”Vremea înțelepciunii ”, recent lansat deVirgil Teodorescu Capriș.

Viața ne oferă mereu momente de inspirație. Pentru doamna Ioana Precum, unul dintre aceste momente s-a transformat într-o frumoasă poezie și anume, ”Crinule, floare măiastră”. Iar dl Oprița ne-a purtat pe sub Teiul Sfânt, ce ne învăluie într-o mireasmă cerească. ”Mireasma/ De ploi sărutată/De raze alintată.../

Dl Munteanu ne-a expus, din observațiile proprii, felul de a recepta frumosul și poezia de către tineri, care ”își strică urechile și ochii, agasând toate muzele existente”. Au fost exprimate mai multe idei, literare și nu numai, care au încins atmosfera.  Pentru noi, a fost un semn de apreciere a acestui cenaclu, un loc în care fiecare creator își poate exprima ideile și se poate  bucura de un schimb de opinii avizat. 

Vă așteptăm la următoarea întâlnire în data de 7 septembrie. 

Până atunci, vă dorim o vară frumoasă, plină de inspirație și putere de muncă.

Bibliotecari Lilia Blaga, Felicia Jurca

Invitatie- Intalnirile de miercuri

Carti noi la Biblioteca din Nucet

Biblioteca Oraseneasca Nucet si-a imbogatit colectia de carte cu peste 200 de titluri noi din toate domeniile cunoasterii: literatura romana, literatura scolara, carte pentru copii,romane politiste, de dragoste si aventura, istorie si politica, sanatate, istorie locala, educatie, cultura.
Imbogătirea colectiei e datorata Primariei Orasului Nucet  care a  asigurat fondurile neesare achizitiei  si d-lui Constantin Butisca de la editura "Brevis" din Oradea pentru donarea monografiilor satelor :Campani, Fanate,Poiana de Vascau.