Romanul
Un pedigree, scris de autorul
francez Patrick Modiano, e o
autobiografie transpusă într-o manieră
sistematică, riguroasă, cu elemente ce-i descriu originea, precedate de
originea părinţilor lui (care s-au întâlnit în 1942 în Parisul aflat sub
ocupaţie germană), legăturile familiei sale cu tot felul de personaje din
elitele franceze şi în acelaşi timp cu lumea interlopă.
Scrisă prin ochii unui copil, primele
pagini ale cărţii ne-au atras şi iritat în acelaşi timp. De ce? Familia şi
implicit copilul Patrick a avut o viaţă zbuciumată, de la bun început. Din
cauza afacerilor dubioase în care era implicat tatăl (Albert Modiano, evreu de
origine italiană, născut la Paris) şi a sărăciei pe care aceste afaceri „o
asigurau”, familia Modiano se tot muta dintr-un cartier în altul al Parisului,
de pe o stradă pe alta (căutând o locuinţă cu chirie mai mică), iar Patrick în
plus era tracasat cu mutatul de la o şcoală la alta şi de la un internat la altul. De la 11 ani Patrick îşi
duce viaţa exclusiv în internate, unele afectându-i chiar sănătatea. El revine
acasă doar în vacanţe, şi chiar în vacanţe se întâlnea cu părinţii uneori în
week-end, alteori la prânz ,când tatăl îl ducea prin tot felul de baruri şi
restaurante, hoteluri dubioase, unde acesta avea întâlniri de afaceri cu o
mulţime de indivizi dubioşi. Astfel, Patrick face cunoştinţă cu sute de
prieteni, cunoştinţe de tot felul şi de diferite naţionalităţi ale tatălui său.
Tatăl fiind ocupat cu afacerile, iar mama cu teatrul (Louisa Colpijn, actriţă
de origine flamandă) ,Patrick era pasat ca o minge de ping-pong de la o
cunoştinţă la alta. Mama îl ducea la prietena cea mai bună, stătea acolo câteva
luni, şi când îi era lumea mai dragă, îl lua, se mutau altundeva, îl ducea la
altă şcoală, alt internat, după care mama şi tata îşi vedeau fiecare, separat
de vieţile lor „suntem împreună, dar separat”. Atât de bizară era această
familie, încât nici măcar la botezul celor doi copii (Patrick a avut şi un frate,
mort de leucemie la vârsta de nouă ani) părinţii nu au asistat, ei fiind
botezaţi de un frate al mamei lor.
Tot romanul e scris într-un stil riguros,
Modiano precizând numele tuturor persoanelor cu care s-a întâlnit
(descriindu-le pe scurt şi viaţa), numele străzilor, cartierelor,
restaurantelor, teatrelor, cinematografelor, imobilelor, internatelor prin care
a trecut. Toată viaţa lui, de la început până la vârsta majoratului (care pe
atunci se „întâmpla”, în Franţa, la 21 de ani), e descrisă într-un stil
documentar, parcă autorul s-ar afla într-un studio de film, unde, în funcţie de
indicaţiile regizorului, se schimbă decorurile şi scenele. Patrick Modiano a
avut o viaţă dură, fără a simţi vreodată vreun fel de iubire din partea
părinţilor, care-l cărau ca pe o valiză dintr-un loc într-altul. Astfel, şcoala
primară o începe într-o suburbie a Parisului, apoi e rapid plasat în primul său
internat, într-o şcoală cazonă la Jouy-en-Josas (altă suburbie pariziană), de
unde e trimis în alt internat la un colegiu undeva în sudul Franţei, în Savoia
(oraşul Thones), dar nu rămâne nici aici şi e retrimis la liceul Henri al
IV-lea din Paris. Fiind la acest liceu, la doar 108 metri distanţă de casa
părinţilor (aceştia stăteau în acelaşi imobil, dar la etaje diferite), el
totuşi e forţat să stea în internat (pentru că mama „n-avea timp”, iar tata era
ocupat să stea când cu o amantă spaniolă, braziliană sau italiană).
 |
| Patrick Modiano |
Neavând nici un sprijin din partea părinţilor, Modiano a învăţat singur să-şi modeleze emoţiile (prima lui iubire a fost o „prietenă” a mamei lui, mai bătrână decât el cu zece ani), preocupările, să se maturizeze într-un stil elegant (deşi, după terminarea liceului, vreo trei ani a trăit din vânzarea cărţilor furate din biblioteci şi de la particulari), sobru şi la un moment dat, datorită inteligenţei şi memoriei lui (ajutată şi de lecturile masive din timpul şcolii), să pună pe hârtie, într-un mod personal şi inedit, toate emoţiile şi trăirile lui. Tot din acest roman aflăm, că de fapt şi lansarea lui în cariera de scriitor a fost ajutată de un prieten al mamei sale, scriitorul Raymond Queneau, cu care Modiano s-a întâlnit la Annency, în sudul Franţei (aici scriitorul era profesor de geometrie al tânărului Patrick). Cartea merită citită!
