Máté
Imre - poet (14 febr. 1936, Valea lui Mihai – 8 dec. 1989, Valea lui
Mihai) fiul lui Máté Mihály și Papp Piroska . A
lucrat ca bibliotecar la Școala Generală din din Valea lui Mihai în 1962. Astfel se explică de ce în anul 2009 biblioteca orășenească primește numele de ”Máté Imre”.
Primele
scrieri literare au apărut în cotidianul Fáklya
(1956). Poeziile au fost publicate de revistele: Napsugár,
Utunk,
Korunk,
Bányavidéki
Fáklya,
Szatmári
Hírlap,
Előre,
Ifjúmunkás.
Putem găsi lucrări și în antologiile: Pionír-köszöntő
(1964), Vitorla-ének
(1967),Bújj,
bújj, zöld ág
(1968).
 |
| (1) |
Volumele
de poezii publicate sunt : Látta
ezt a fürge mókus
(A
văzut aceasta veveriţa isteaţă,
poezii dedicate pentru copii 1969), Forgó
táncban
(În
vărtejul dansului),
(poezii, Forrás, 1973), A
nap kalapja
(Pălăria
soarelui),
(poezii pentru copii 1980), Segíts
meg, emberségem (Omenie, ajută-mă),
(Antologie scrisă împreună cu Gábor Ferenc și Számadó Ernő
1984).(1)
În anul 1973 , când a fost publicat volumul lui de poezie Forgó
táncban,
(În
vîrtejul dansului) Máté Imre a declarat doar atât: “M-am
născut în 14 februarie 1936, la Valea lui Mihai. De atunci trăiesc
tot aici.”
Această autobiografie sumară, reflectă
părerea poetului: el nu a considerat important să-și prezinte viața, deoarece poeziile publicate reflectă autentic
lumea, viața lui și gândurile lui de zi cu zi.(3)
În cronologia poeților maghiari din România din secolul XX nu este un poet
remarcat dar
operele lui descriu o viață de luptă, o viață de
scriitor din provincie, din Valea lui Mihai. Din opera publicată ne dăm seama de soarta poetului, plină de dificultăți și de încercări cotidiene.
Părinții lui
erau oameni gospodari din Valea lui Mihai. Poetul a venit pe lumea
aceasta cu afecțiuni neuro-vegetative din cauza unor probleme la naștere. Boala l-a marcat pe viață, a putut să-și
exprime gândurile cu greutate, a avut dificultăți de comunicare majore. A învățat să scrie cu mare efort, deoarece mâna dreaptă tremura și trebuia
să fie sprijinită cu mâna stângă.
Părinții,
mai ales mama lui erau alături de el, încurajându-l să își
continue studiile. Máté Imre luptând mereu cu problemele de
comunicare a găsit o metodă de exprimare; poezia , versurile transmiteau
gândurile lui. Primele poezii scrise în perioada studiilor
elementare arătau o gândire clară, stabilă și coerentă.
Dovedindu-se
a fi un elev bun, în anul 1954 mama lui l-a înscris la Liceul
Piarist din Carei. Aici face clasele a V-a și a VI-a și se
împrietenește cu poetul Fényi István. Profesoara de muzică
Vitek Aranka a fost cea care a descoperit talentul lui și l-a
încurajat să scrie. Clasa a VII-a a terminat-o la Valea lui
Mihai din cauză că Liceul Piarist din Carei a fost desființat.
Prima
poezie scrisă de Máté Imre, a fost publicată cu titlul “Paraszt
vagyok”
(Sunt
țăran),
în 17 octombrie 1956, în ziarul Fáklya.
Poetul
Számadó Ernő, a recunoscut talentul tânărului poet și în 25
februarie 1957 l-a felicitat pentru debutul lui literar cu o
scrisoare de prietenie.
“Dragă
frate,
Mulțumesc
din suflet pentru poezia pe care mi-ai dedicat-o, mulțumesc ție și
părinților tăi că ați participat la Evenimentul Cultural
Számadó, din Carei. Îți doresc să ajungi la locul acela unde un
poet este acceptat și încoronat fără luptă, lacrimi și
chinuri,”Prietenia lui Számadó Ernő a însemnat mult pentru Máté Imre.
Între anii 1956 și 1960 a continuat studiile la Liceul din Săcueni unde în anul 1961 a luat examenul de bacalaureat. M. Imre era un autodidact adevărat, a citit mult și pe lângă literatură era preocupat de filosofie și de psihologie; memoria lui bună îl ajuta să redea cu exactitate citatele poeților clasici .
În anul 1962, pentru o scurtă perioadă de timp, poetul a fost bibliotecarul Școlii Generale din Valea lui Mihai. Locul acesta de muncă a însemnat o oază de satisfacție pentru el, i-a oferit o activitate creativă și posibilitatea de a citi mult.
În anul 1964 la un concurs literar organizat de Casa Creaţiei Populare din Crișana, a obținut premiul III. Poeziile au fost publicate în Fáklya și în revistele Utunk,
Korunk,
Ifjúmunkás,
Napsugár.
Teatrul
de Păpuși din Oradea l-a invitat pe Máté Imre să le
scrie prologul și epilogul piesei de marionete Jancsi és Juliska
(Hansel și Gretel).
În
1965 s-a căsătorit cu profesoara de limbă și literatură maghiară
Tóth Ilona. În acea perioadă ea era corector la ziarul Fáklya,
din
Oradea. Máté Imre împreună cu soția lui s-au stabilit în Oradea. Căsnicia lor s-a terminat după 12 ani cu divorț și cu o
dezamăgire pe viață. Despre această dezamăgire scrie în poezia
dedicată fostei soție : Icának.
Pentru
Ica
 |
| (2) |
nouă ani
nouă luni
nouă zile
nouă ore
nouă minute
în loc de flori de maci
lumea era
din flori de gheață
(poezia a apărut în volumul Forgó táncban, În vărtejul dansului)
Oradea și viața culturală a orașului au avut un efect benefic asupra
poetului din Valea lui Mihai. Aici a avut ocazia să se prezinte ca
poet publicului interesat de literatură. În 8 octombrie
1967, la o întâlnire literară (Ifjúmunkás-Matiné) (Matineul
tinerilor muncitori), Máté Imre a citit din poeziile lui.Se împrieteneaște aici cu poetul Fábián Sándor, cu
pictorul Jakobovits Miklós și
cu publicistul Szilágyi Aladár.
Máté
Imre a participat la întâlnirile Cercului
Literar Ady Endre din Oradea. În antologia Tavasz
’69
(Primăvara ’69) editată de Casa Creaţiei Populare din Județul Bihor (a Bihar
Megyei Népi Alkotások Háza) au apărut și poeziile lui.
În
anul 1969 publică primul lui volum de poezii cu titlul : Látta
ezt a fürge mókus
(A văzut aceasta, veveriţa isteaţă). Poeziile erau dedicate
copiilor și au fost ilustrate de
Szabadi Margit. Scrisă cu plăcere, această primă carte îl face cunoscut pe autor.
În
anii 70 a publicat în ziarele Szatmári
Hír-lap, Brassói Lapok, Előre
stb. și în revista Új
szó,
de la Pozsony, din Ungaria. Anumite poezii au fost traduse și în
limba română de către Gheorghe Moldovan și de Alexandru Șereș, versurile respective au apărut în revista Familia
și în cotidianul Crișana.
În
1972 moare tatăl poetului. Divorțat, se mută înapoi în Valea lui
Mihai, unde până în anul 1973 lucrează ca pedagog la Liceul din localitate. Tot în 1973 la Editura Kriterion a publicat volumul
de poezie cu titlul : Forgó
táncban, În vîrtejul dansului.
În tot acest timp problemele de sănătate se agravează din care cauză a
fost de mai multe ori internat la sanatoriu. După moartei mamei
sale, a rămas singur. Viața nu mai avea sens pentru el. În 8
decembrie 1989, s-a stins pe neașteptate din viață în urma unui
atac cerebral.
Prietenii
lui au hotărât să scrie pe mormântul poetului următoarele
versuri :
(Lamentație-Neruda)
“nu îngropați poetul:
ochii au harul luminii eterne
și craniul este un Bastion Solemn” (4)
__________________________________________________
surse după care a fost făcută traducerea- http://mek.oszk.hu/03600/03628/html/m.htm#M%C3%A1t%C3%A9Imre
- https://web.archive.org/web/20070928154356/http://ermihalyfalva.ro/hu/pages/monografia/16.html articol scris de Nánási Noémi
- Érmihályfalva: barangolás múltban és jelenben, Kiadja Érmihályfalva Polgármesteri Hivatala, 2005, p. 66-79
- 100 év - 100 személy: Érmihályfalva jeles személyiségei a 20. századból, szerk. Szilágyi Éva Andrea Érmihályfalva, 2019, p. 79-80
- https://mek.oszk.hu/kiallitas/erdelyi/mate.htm
- În Lexikonul de Literatură Maghiară din România, apare o biografie sumară a poetului maghiar, Máté Imre. (Romániai Magyar Irodalmi Lexikon: Szépirodalom, közírás, tudományos irodalom, művelődés III. (Kh-M) Főszerk. Dávid Gyula. Bukarest: Kriterion 1994. ISBN 973-26-0369-0)
Selecția și traducerea E.M.
Editare, corectare, D.P.
