“Pălăria soarelui”, Máté Imre, poezii dedicate copiilor – sub acest titlu apare articolul jurnalistului Messzer László în ziarul Fáklya din data de 18 ianuarie 1981.
În articolul respectiv jurnalistul face o recenzie a volumului de poezii „Pălăria soarelui”, a doua carte publicată și dedicată tinerilor cititori, scrisă de Máté Imre.
Spicuim din recenzie:
Primul volum apărut cu titlul “A văzut aceasta, veverița isteață”(„Látta ezt a fürge mókus”), era o carte bine structurată, scrisă cu o tehnică ușoară, cu rime perfecte, cu un stil jucăuș, apreciată de cititori.
Volumul „Pălăria soarelui”, cuprinde optzecișitrei de poezii cu tematică rurală: natura fermecată, observată și descrisă în mediu autentic de la sat, cu momente pline de inspirație. Citind versurile copiii pot trăi clipe fericite, legate de fiecare sezon al anului ; cartea începe cu o poezie care descrie primăvara și se termină cu poezia dedicată unui peisaj de iarnă; toate cele patru anotimpuri sunt prezente în schimbarea lor ciclică .
Poeziile sunt scrise de un autor inspirat; Máté Imre lucrează mult fiecare rimă dar acest efort al poetului nu se observă. Versurile scrise într-un limbaj artistic, cu un simț estetic bine conturat au un rol pedagogic pentru cititori, formându-le simțul artistic și permițând recunoașterea valorilor limbii materne .
Publicistul Messzer László scrie despre spiritul de observație a copiilor, despre simțul lor critic care funcționează tot timpul. Copiii nu se lasă amăgiți de textul citit sau recitat, iar Máté Imre face față așteptărilor cititorilor, mai ales ale copiilor.
Volumul „Pălăria soarelui” a fost ilustrat de Hadai G. Klára. Ilustrațiile cărții ridică valoarea estetică a publicației care ar fi fost bine vândută dacă ar fi existat mai multe exemplare în librării.
Cântec de leagănA fost odată,ca nici odatăpe cerul de diamanto lună de aur;și sub lunăa fost un om,carenorocul căutași îl cerceta
Până când ajunge,
seara adormită
să-ți fie gata
tema primită.
Cine m-ascultă,
nu o să regrete,
visul iti va fi
ca o comoară,
cea mai frumoasă
podoabă.
Vine lupul
umblă lupul
după pradă.
-Mielule, te rog:
Să taci, să taci!
Să latre singur
lupul
cel neastâmpărat.
Va fi observat,
va fi prins,
va fi aranjat,
pe vecie.
Tu vei fi liber,
fericit,
și încântat,
de iarbă
proaspătă,
și darnică.
___________________________