Máté Imre - poet (14 febr. 1936, Valea lui Mihai – 8 dec. 1989, Valea lui Mihai) fiul lui Máté Mihály și Papp Piroska . A lucrat ca bibliotecar la Școala Generală din din Valea lui Mihai în 1962. Astfel se explică de ce în anul 2009 biblioteca orășenească primește numele de ”Máté Imre”.
Primele scrieri literare au apărut în cotidianul Fáklya (1956). Poeziile au fost publicate de revistele: Napsugár, Utunk, Korunk, Bányavidéki Fáklya, Szatmári Hírlap, Előre, Ifjúmunkás. Putem găsi lucrări și în antologiile: Pionír-köszöntő (1964), Vitorla-ének (1967),Bújj, bújj, zöld ág (1968).
 |
| (1) |
În anul 1973 , când a fost publicat volumul lui de poezie Forgó táncban, (În vîrtejul dansului) Máté Imre a declarat doar atât: “M-am născut în 14 februarie 1936, la Valea lui Mihai. De atunci trăiesc tot aici.” Această autobiografie sumară, reflectă părerea poetului: el nu a considerat important să-și prezinte viața, deoarece poeziile publicate reflectă autentic lumea, viața lui și gândurile lui de zi cu zi.(3)
În cronologia poeților maghiari din România din secolul XX nu este un poet remarcat dar operele lui descriu o viață de luptă, o viață de scriitor din provincie, din Valea lui Mihai. Din opera publicată ne dăm seama de soarta poetului, plină de dificultăți și de încercări cotidiene.
Părinții lui erau oameni gospodari din Valea lui Mihai. Poetul a venit pe lumea aceasta cu afecțiuni neuro-vegetative din cauza unor probleme la naștere. Boala l-a marcat pe viață, a putut să-și exprime gândurile cu greutate, a avut dificultăți de comunicare majore. A învățat să scrie cu mare efort, deoarece mâna dreaptă tremura și trebuia să fie sprijinită cu mâna stângă.
Părinții, mai ales mama lui erau alături de el, încurajându-l să își continue studiile. Máté Imre luptând mereu cu problemele de comunicare a găsit o metodă de exprimare; poezia , versurile transmiteau gândurile lui. Primele poezii scrise în perioada studiilor elementare arătau o gândire clară, stabilă și coerentă.
Dovedindu-se a fi un elev bun, în anul 1954 mama lui l-a înscris la Liceul Piarist din Carei. Aici face clasele a V-a și a VI-a și se împrietenește cu poetul Fényi István. Profesoara de muzică Vitek Aranka a fost cea care a descoperit talentul lui și l-a încurajat să scrie. Clasa a VII-a a terminat-o la Valea lui Mihai din cauză că Liceul Piarist din Carei a fost desființat.
Prima poezie scrisă de Máté Imre, a fost publicată cu titlul “Paraszt vagyok” (Sunt țăran), în 17 octombrie 1956, în ziarul Fáklya.
Poetul Számadó Ernő, a recunoscut talentul tânărului poet și în 25 februarie 1957 l-a felicitat pentru debutul lui literar cu o scrisoare de prietenie.
“Dragă frate,
Mulțumesc din suflet pentru poezia pe care mi-ai dedicat-o, mulțumesc ție și părinților tăi că ați participat la Evenimentul Cultural Számadó, din Carei. Îți doresc să ajungi la locul acela unde un poet este acceptat și încoronat fără luptă, lacrimi și chinuri,”Prietenia lui Számadó Ernő a însemnat mult pentru Máté Imre.
Între anii 1956 și 1960 a continuat studiile la Liceul din Săcueni unde în anul 1961 a luat examenul de bacalaureat. M. Imre era un autodidact adevărat, a citit mult și pe lângă literatură era preocupat de filosofie și de psihologie; memoria lui bună îl ajuta să redea cu exactitate citatele poeților clasici .
În anul 1962, pentru o scurtă perioadă de timp, poetul a fost bibliotecarul Școlii Generale din Valea lui Mihai. Locul acesta de muncă a însemnat o oază de satisfacție pentru el, i-a oferit o activitate creativă și posibilitatea de a citi mult.
În anul 1964 la un concurs literar organizat de Casa Creaţiei Populare din Crișana, a obținut premiul III. Poeziile au fost publicate în Fáklya și în revistele Utunk,
Korunk,
Ifjúmunkás,
Napsugár.
Teatrul de Păpuși din Oradea l-a invitat pe Máté Imre să le scrie prologul și epilogul piesei de marionete Jancsi és Juliska (Hansel și Gretel).
În 1965 s-a căsătorit cu profesoara de limbă și literatură maghiară Tóth Ilona. În acea perioadă ea era corector la ziarul Fáklya, din Oradea. Máté Imre împreună cu soția lui s-au stabilit în Oradea. Căsnicia lor s-a terminat după 12 ani cu divorț și cu o dezamăgire pe viață. Despre această dezamăgire scrie în poezia dedicată fostei soție : Icának.
Pentru Ica
 |
| (2) |
nouă ani
nouă luni
nouă zile
nouă ore
nouă minute
în loc de flori de maci
lumea era
din flori de gheață
(poezia a apărut în volumul Forgó táncban, În vărtejul dansului)
Oradea și viața culturală a orașului au avut un efect benefic asupra poetului din Valea lui Mihai. Aici a avut ocazia să se prezinte ca poet publicului interesat de literatură. În 8 octombrie 1967, la o întâlnire literară (Ifjúmunkás-Matiné) (Matineul tinerilor muncitori), Máté Imre a citit din poeziile lui.Se împrieteneaște aici cu poetul Fábián Sándor, cu pictorul Jakobovits Miklós și cu publicistul Szilágyi Aladár.
Máté Imre a participat la întâlnirile Cercului Literar Ady Endre din Oradea. În antologia Tavasz ’69 (Primăvara ’69) editată de Casa Creaţiei Populare din Județul Bihor (a Bihar Megyei Népi Alkotások Háza) au apărut și poeziile lui.
În anul 1969 publică primul lui volum de poezii cu titlul : Látta ezt a fürge mókus (A văzut aceasta, veveriţa isteaţă). Poeziile erau dedicate copiilor și au fost ilustrate de Szabadi Margit. Scrisă cu plăcere, această primă carte îl face cunoscut pe autor.
În anii 70 a publicat în ziarele Szatmári Hír-lap, Brassói Lapok, Előre stb. și în revista Új szó, de la Pozsony, din Ungaria. Anumite poezii au fost traduse și în limba română de către Gheorghe Moldovan și de Alexandru Șereș, versurile respective au apărut în revista Familia și în cotidianul Crișana.
În 1972 moare tatăl poetului. Divorțat, se mută înapoi în Valea lui Mihai, unde până în anul 1973 lucrează ca pedagog la Liceul din localitate. Tot în 1973 la Editura Kriterion a publicat volumul de poezie cu titlul : Forgó táncban, În vîrtejul dansului.
În tot acest timp problemele de sănătate se agravează din care cauză a fost de mai multe ori internat la sanatoriu. După moartei mamei sale, a rămas singur. Viața nu mai avea sens pentru el. În 8 decembrie 1989, s-a stins pe neașteptate din viață în urma unui atac cerebral.
Prietenii lui au hotărât să scrie pe mormântul poetului următoarele versuri :
(Lamentație-Neruda)
“nu îngropați poetul:
ochii au harul luminii eterne
și craniul este un Bastion Solemn” (4)
__________________________________________________
- http://mek.oszk.hu/03600/03628/html/m.htm#M%C3%A1t%C3%A9Imre
- https://web.archive.org/web/20070928154356/http://ermihalyfalva.ro/hu/pages/monografia/16.html articol scris de Nánási Noémi
- Érmihályfalva: barangolás múltban és jelenben, Kiadja Érmihályfalva Polgármesteri Hivatala, 2005, p. 66-79
- 100 év - 100 személy: Érmihályfalva jeles személyiségei a 20. századból, szerk. Szilágyi Éva Andrea Érmihályfalva, 2019, p. 79-80
- https://mek.oszk.hu/kiallitas/erdelyi/mate.htm
- În Lexikonul de Literatură Maghiară din România, apare o biografie sumară a poetului maghiar, Máté Imre. (Romániai Magyar Irodalmi Lexikon: Szépirodalom, közírás, tudományos irodalom, művelődés III. (Kh-M) Főszerk. Dávid Gyula. Bukarest: Kriterion 1994. ISBN 973-26-0369-0)
