Biblioteci bihorene : A-ha (I)

21 ianuarie 2020

A-ha (I)

A-ha e o formaţie norvegiană de muzică pop-rock formată în Oslo, în anul 1982. A-ha are trei membri principali, aceeaşi și azi ca la început: Paul Waaktar-Savoy (chitară, baterie şi voce de acompaniament), Magne Furuholmen (clape, chitară bass şi voce de acompaniament) şi Morten Harket (chitară şi principala voce a formaţiei).

De-a lungul prodigioasei lor cariere, ce se întinde pe aproape patru decenii, norvegienii de la A-ha au lansat pe piaţa muzicală 10 albume de studio, mai multe albume de tip compilaţie şi patru albume live înregistrate în timpul unor concerte. Formaţia A-ha e menţionată şi-n cartea Guinness World Records la categoria "Cea mai mare audienţă înregistrată vreodată la un concert rock", pentru spectacolul susţinut în cadrul festivalului Rock in Rio, din 26 ianuarie 1991, desfăşurat pe stadionul Maracana din Rio de Janeiro, concert la care au asistat nu mai puţin de 198.000 de oameni. Un alt record e deţinut de solistul vocal, Morten Harket, ce a "ţinut" o notă din melodia "Summer Moved On" timp de 20,2 secunde, în timpul unui concert din anul 2001. Potrivit specialiştilor companiei muzicale americane Rhino Entertainment (deţinută de Warner Music Group) A-ha ar fi vândut deja peste 55 de milioane de albume, dar alţi specialişti ai industriei muzicale spun că ei ar fi depăşit 100 de milioane de albume vândute pe piaţa mondială.

A-ha în timpul unui concert live

Paul Waaktar-Savoy

Magne Furuholmen

Morten Harket

Întemeierea formaţiei

Cei trei membri ai formaţiei norvegiene, s-au întâlnit pentru prima oară în 1982 în Oslo, şi s-au hotărât să formeze o trupă de muzică pop-rock, stabilindu-se apoi la Londra, pentru a porni de acolo aventura lor în lumea muzicii. "Am încercat să ne gândim cum să ne numim, pornind de la cuvintele norvegiene ce pot fi rostite în engleză", spunea ulterior vocalistul Morten Harket într-un interviu. S-au hotărât asupra numelui "A-ha", pentru că Paul Waaktar-Savoy compusese mai demult un cântec cu acest titlu. "Era un cântec groaznic, dar avea un titlu minunat", recunoştea vocalistul Morten Harket în acelaşi interviu. Odată stabiliţi la Londra, cei trei membri A-ha au început discuţiile cu muzicianul şi producătorul John Ratcliff, şi după mai multe întâlniri cu acesta şi managerul Terry Slater, s-au înţeles asupra echipei manageriale ce-i va ajuta pe norvegieni să-şi promoveze şi înregistreze muzica. Astfel, Ratcliff a fost însărcinat să se ocupe de partea tehnică şi aspectele muzicale ale noii formaţii, iar Slater se ocupa cu managementul şi legăturile externe ale formaţiei, mai ales cu promovarea lor de către compania Warner Brothers, ce avea sediul în Los Angeles.

Primul album de studio "Hunting High and Low" (1984 – 1986)

O variantă iniţială a melodiei "Take On Me" a fost primul cântec pe care Morten Harket îl auzise cântat de Magne Furuholmen şi Paul Waaktar-Savoy, pe când aceştia încă mai formau grupul Bridges, în timpul unui festival de rock desfăşurat în oraşul norvegian Asker. În acel moment melodia se numea "The Juicy Fruit Song" şi a fost rebotezată "Lesson One" în momentul primei înregistrări în noua componenţă a formaţiei A-ha. După câteva rescrieri şi reînregistrări ale melodiei, într-un studio din Londra, cântecul "Take On Me" a fost relansat pe piaţă, în 1985, şi a devenit foarte repede un şlagăr, atât în Statele Unite, cât şi-n Marea Britanie. Astfel, în S.U.A. a ajuns direct pe locul I în clasamentul Billboard Hot 100 şi pe locul II în clasamentul single-urilor din Marea Britanie. A-ha a devenit prima formaţie muzicală norvegiană ce s-a clasat vreodată pe locul I într-un top muzical american, popularitatea acestui şlagăr asigurându-le celor de la A-ha şi apariţia într-un episod din serialul de televiziune american Soul Train (în acest serial de televiziune de obicei apăreau doar formaţii muzicale formate exclusiv din negri, singurii albi ce au mai apărut în serial fiind cântăreţii Gino Vanelli, Elton John, David Bowie, Hall & Oates).

În anul următor, 1986, şlagărul "Take On Me" a fost nominalizat la opt diferite categorii la cea de-a treia gală anuală a premiilor MTV Video Awards. "Take On Me" a câştigat şase categorii din cele opt la care fusese nominalizat (Best New Artist in a Video, Best Concept Video, Best Direction, Best Special Effects, Viewer's Choice şi Best Video of the Year). Această melodie a câştigat dublul premiilor luate de "Thriller"-ul lui Michael Jackson (ce câştigase "doar" trei premii), în acel an şi mai multe decât orice altă formaţie, în primii trei ani ai premiilor MTV Video Awards.

Al doilea single lansat de A-ha pe piaţa muzicală, "The Sun Always Shine on TV" a ajuns şi el pe locul 20 în Billboard Hot 100 şi pe locul 17 în clasamentul Radio & Records (ambele americane). O versiune remixată, un pic mai lungă a acestui şlagăr, a ajuns pe locul 5 în clasamentul american Hot Dance Singles Sales. Ulterior, şlagărul a fost şi el nominalizat la trei categorii în gala premiilor MTV Video Music Awards, tot din 1986, câştigând două premii (Best Cinematography şi Best Editing). Astfel, într-un singur an, A-ha a fost nominalizat la 11 categorii şi a câştigat 8 premii muzicale, record încă nedepăşit de nici o formaţie muzicală, deşi de atunci numărul categoriilor la care se fac nominalizări s-a înmulţit considerabil.

Deşi în S.U.A. A-ha n-a mai avut mare succes, după aceste două single-uri, în Marea Britanie alte două melodii lansate ulterior au devenit şlagăre şi anume "Train of Thought" şi "Hunting High and Low", şlagăre ce le-au asigurat succesul pe piaţa britanică de-a lungul anilor 1980 şi începutul decadei următoare. Titlul celei de-a doua melodii sus-amintite a devenit şi titlul primului lor album de studio, lansat pe piaţă în 1985. Albumul "Hunting High and Low" a ajuns în luna octombrie a acelui an pe locul 15 în clasamentul american Billboard Top 200 al albumelor muzicale. Acest album şi cele 4 single-uri principale menţionate puţin mai sus în articol, au avut vânzări foarte bune pe piaţa muzicală internaţională, primind de exemplu Discul de platină (discul de platină se acordă pentru vânzări de cel puţin un milion de exemplare) pentru vânzările din Marea Britanie (în Albion primind de fapt un disc triplu de platină), S.U.A. şi Germania, şi Discul de aur (discul de aur se acordă pentru vânzări de cel puţin 500.000 de exemplare) pentru vânzările din Olanda şi Brazilia. Pe plan mondial, albumul s-a vândut în cel puţin 11 milioane de exemplare. În Marea Britanie, albumul "Hunting High and Low" a avut un succes mai mare ca-n America, ajungând pe locul 2 în clasamentul albumelor, de asemenea în ţara lor natală, Norvegia, s-a situat vreme de 38 de săptămâni în Topul 10 al albumelor, din acestea 8 săptămâni fiind clasat pe locul 1.

Epoca de aur (1986 – 1994)

Al doilea album de studio al celor de la A-ha, numit "Scoundrel Days" a fost lansat pe piaţă în 6 octombrie 1986, în timp ce erau "în deplasare", într-un turneu mondial. Deşi albumul a primit critici favorabile din partea analiştilor muzicali şi trei single-uri de pe album au avut succes foarte mare pe piaţa muzicală, albumul în sine a avut vânzări de doar 6,4 milioane de exemplare pe plan mondial. Din cele trei single-uri, doar "Cry Wolf" a ajuns în Billboard Hot 100. După lansarea albumului, A-ha a continuat turneul din acel an, cântând în mai multe oraşe din S.U.A.. Pentru vânzările acestui album A-ha a primit Discul de platină în Marea Britanie, Elveţia şi Brazilia şi Discul de aur în Germania.

Cel de-al treilea album de studio, numit "Stay on These Roads", a fost lansat pe piaţă în 3 mai 1988 şi a ajuns rapid pe locul 2 în clasamentul albumelor din Marea Britanie. Pentru vânzările acestui album A-ha a primit Discul de platină în Brazilia şi Franţa şi Discul de aur în Elveţia, Germania, Marea Britanie şi Olanda. În total, albumul a avut vânzări de 4,2 milioane de exemplare. Două melodii din acest album, au fost lansate ca single-uri ce au avut mare succes pe plan mondial şi anume: "Stay on These Roads" şi "The Living Daylights" (acest single e şi tema principală a unui film din seria James Bond, film ce poartă acelaşi titlu ca melodia, în această ecranizare personajul principal fiind interpretat de actorul galez Timothy Dalton). După lansarea albumului, A-ha a efectuat un turneu mondial în care a susţinut concerte în 74 de oraşe diferite din lume.

Timothy Dalton în filmul The Living Daylights

Cel de-al patrulea album de studio, al formaţiei A-ha, numit "East of the Sun, West of the Moon" a fost lansat pe piaţă în 27 octombrie 1990, bineînţeles tot de compania Warner Brothers, cea mai cunoscută melodie de pe acest album fiind şlagărul "Crying in the Rain". Pentru vănzările acestui album A-ha a primit Discul de aur în Elveţia, Brazilia şi Germania şi Discul de argint în Marea Britanie. Pe plan mondial, acest album s-a vândut în 3,2 milioane de exemplare.

Următorul album de studio, al cincilea, numit "Memorial Beach", a fost lansat de A-ha pe 14 iunie 1993. Dar, faţă de precedentele albume, acesta s-a dovedit a fi o adevărată dezamăgire comercială, singurul single ce a reuşit să aibă un succes limitat pe piaţa externă, fiind cântecul "Dark Is the Night", ce a reuşit doar în Marea Britanie să ajungă pe locul 19 în clasamentul single-urilor. Anul următor, în februarie 1994 A-ha a susţinut două concerte la Lillehammer, în timpul Jocurilor Olimpice de Iarnă găzduite de oraşul norvegian, apoi a urmat un turneu de mai multe concerte susţinute în Africa de Sud. La reîntoarcerea în Norvegia, A-ha a mai susţinut vreo trei concerte, dar din vara anului 1994 membrii A-ha s-au despărţit oficial, şi fiecare s-a concentrat asupra propriei cariere muzicale.