În
fiecare an pe 24 ianuarie sărbătorim Unirea Principatelor Române, iar în anul
2020 se împlinesc 161 de ani de la înfăptuirea acesteia.
Năzuința de unificare a românilor din cele
două provincii românești a fost posibilă datorită contextului internațional
favorabil, care a dus, pe parcurs, la transformarea „României” de atunci
într-un stat modern. Un rol important în realizarea unirii au avut-o mișcarea
și presa unionistă din cele două principate, precum și revoluționarii de la
1848, care, fiind exilați, au emigrat în Europa și au făcut lobby pe lângă
marile puteri asupra problematicii românești. Importantă a fost și situația
în urma războiului Crimeii, dintre 1853 și 1856, când Rusia a fost învinsă de
Marile Puteri, formate din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, Imperiul
Francez, Regatul Sardiniei și Imperiul Otoman și nu mai putea emite pretenții
asupra teritoriilor românești.
Atitudinea marilor puteri față de unirea
principatelor era însă diferită. Franţa cerea înfăptuirea unirii sub un
principe străin, în timp ce Turcia şi Austria se opuneau unirii
Principatelor.
După războiul din Crimeea pierdut de ruși, în
1856, prin Tratatul de Pace de la Paris se iau decizii care privesc
principatele Moldovei și Țării Românești. Astfel, Moldovei i se atașează
trei județe din sudul Basarabiei, Cahul, Ismail și Bolgrad.
În contextul discuțiilor despre unirea celor două
principate, în 1857 Marile Puteri acordă acestora dreptul organizării unui
„referendum” asupra Unirii prin consultarea populației cu drept de
vot. Astfel se constituie adunări Ad-hoc, în care se discută alegerile
pentru Divanurile Ad-hoc, care urmează să se pronunțe asupra organizării
politice și sociale a țărilor române.
În data de 5/17 ianuarie 1859, au fost
organizate alegeri la Iași, iar noul domnitor a fost desemnat Alexandru Ioan
Cuza. În 12/24 ianuarie 1859, au avut loc alegeri și la București unde a
fost ales tot Alexandru Ioan Cuza profitând de faptul că Marile Puteri nu
specificau clar că principatele române nu pot fi conduse de același
domnitor.
Marele merit al lui Cuza a fost că a
reușit să aducă recunoașterea internațională a Unirii Principatelor Române și,
prin reformele sale din toate domeniile, a pus bazele statului român
modern.
Sărbătorim înfăptuirea măreață a
predecesorilor noștri cu o expoziție de cărți din fondul filialei care tratează
subiectul menționat mai sus.
