Nicolae Iorga spunea că "un popor care nu îşi cunoaşte istoria este ca un copil care nu îşi cunoaşte părinţii."
Marţi seara ne-am întâlnit, noi, orădenii, în Sala Mare a Primăriei, cu românii din Apşa de Jos, cu fraţii noştri din Transcarpatia. Dr. Ion Botoş a venit, din nou, în vizită la Oradea, însoţit de elevi şi de profesori. Ne-a adus şi a lansat ultimul număr din revista "Apşa", dedicat omagierii conf. univ. dr. Constantin Mălinaş.
Revista "Apşa" este o revistă trăită, nu doar scrisă, la fel ca toate cărţile şi publicaţiile care apar în dreapta Tisei. Acolo trăiesc şi gândesc româneşte 50.000 de suflete. Costurile mari necesare tipării revistei (CJ Maramureş a oprit finanţarea în ianuarie a.c.) a făcut ca ea să fie sponsorizată de către băimăreni (prof. dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Judeţene "Petre Dulfu" Baia Mare), maramureşeni (primarul Ovidiu Nemeş - Primăria Sighetu Marmaţiei) sau orădeni (Direcţia Judeţeană pentru Cultură Bihor, director Lucian Silaghi).
A mai existat o revistă la Apşa de Jos, "Maramureşenii", dar apariţia ei a fost sistată atunci când nu s-au mai primit bani de la bugetul statului.
Românii din dreapta Tisei şi-au păstrat de-a lungul secolelor graiul, credinţa şi fiinţa stămoşească. De acolo, de pe acel meleag, nu se pleacă: "Se spune că deşi am trecut de-a lungul timpului prin Austro-Ungaria, România, Cehoslovacia, Ucraina subcarpatică, Ungaria horthystă, Uniunea Sovietică (Rusia) şi azi, noi, românii din Trascarpatia locuim în Ucraina independentă, niciodată nu am plecat de acasă" - Ion Botoş.
Prima menţiune documentară a Maramureşului apare în anul 1199, iar satele maramureşene din dreapta Tisei au fost atestate documentar în "Diplomele Maramureşene din secolele XIV şi XV", de Ioan Mihaly de Apşa. Cea mai veche mănăstire din Maramureşul Istoric este Mănăstirea Peri, atestată documentar în anul 1391, când mănăstirea avea statut de stavropighie şi la tipografia căreia a fost tipărită pentru prima dată în limba română Cartea Sfântă, Biblia (1696).
În epoca feudală întâlnim pomeniţi ca donatori de cărţi, "jupâni" şi "jupânese", adică nobili români "cinstiţi boieri ieşiţi din popor", cu funcţii şi ranguri în conducerea comitatului (Alexe Pop de Apşa, Ladislav Borca, Nicolae Pop de Apşa).
La sfârşitul primului război mondial, românii din dreapta Tisei care fuseseră mobilizaţi pe câmpul de luptă, sperau că vor începe o viaţă nouă. Din păcate graniţele României s-au stabilit conform Conferinţei de Pace de la Paris, care s-a bazat pe tratatul secret încheiat între România şi Antanta în anul 1916 şi care nu stabilea nimic privitor la frontiera nordică a ţării. Maramureşul din dreapta Tisei a fost alipit în anul 1920 (Tratatul de pace de la Versailles) Cehoslovaciei, cu o populaţie de peste 15.000 de români, locuitori în Apşa de Jos, Apşa de Mijloc, Slatina etc, aceştia rămânând separaţi de fraţii lor.
În Transcarpatia de astăzi există 13 şcoli cu predare în limba română, 6 biserici ortodoxe, 4 biserici greco-catolice, dar şi câteva instituţii pentru alte culte.
Legăturile culturale şi de suflet cu românii din patria mamă, fac ca acest pământ românesc să îşi păstreze rădăcinile şi cuvântul românesc să dăinuie.
Bibliografie:
- Botoş, Ion M. - Românii din Transcarpatia: Maramureşul istoric.- Ediţia a II-a. Târgovişte : Editura Macarie, 2005.
http://bihorstiri.ro/gazeta-romanilor-din-transcarpatia-va-fi-lansata-si-la-oradea/
http://www.bihon.ro/lansarea-gazetei-apsa/1433515
