Cărți despre cărți 9

Secolul XXI va fi in Romania materializarea romanului  „Fahrenheit 451” scris în  1953  De Ray Bradbury.   Romanul  de tip Science Fiction,  face referire la temperetura la care cărţile ard: 451 °F . O literatură conspirativă care iată ajunge să descrie o realitate. 

 Chiar dacă nu umblă cu aruncătoare de flăcări pe stradă, există legiuitori care militează pentru închiderea bibliotecilor. Dacă ei nu pot avea un câștig  mare și imediat  din  funcționarea bibliotecilor , acestea pot să dispară. Cărțile le vor duce la topit sau le vor lăsa să mucegăiască în pivnițe umede.

Cartea îl aduce în prim-plan pe Guy Montag, un pompier care arde cărți. În timpul lui, cărțile sunt interzise și vânate, a deține cărți este o infracțiune. Vor pieri în flăcări și cărțile șicasele în care sunt ascunse. Omenirea a inceput să ardă cărţile, treptat, întâi simplificând literatura, vezi romanele repovestite,  apoi renunţând cu desăvârşire la ea. Guvernul s-a bucurat că are mai puțin de lucru și a dispus distrugerea cărților.

Recunoaștem  efectul tehnologiei asupra psihologiei umane. Avansul tehnologic, transmiterea rapidă a informaţiei pe nenumărate canale ,  face  omul  comod și ușor de manevrat. Scriitorii, profesorii, iubitorii de lectură,   devin personaje negative pentru societatea înțepenită în fața ecranelor.

 

 Revenind la personajele din carte, 

Montag este nefericit. Soţia lui,  Mildred,  e  dependentă  de ecranele uriaşe și consideră cărţile ca fiind prea confuze. Ea la fel ca 90 % din restul populației.  

  

Căpitanul Beatty spune că "nu toţi se nasc egali, cum declară Constituţia, ci sunt făcuţi egali", prin dorinţa colectivă de simplificare a gândirii. Guvernul nu face decât să acţioneze conform acestei dorinţe, pentru ca poporul să se simtă în siguranţă.  În acest caz  cenzura este un rezultat inevitabil al decadenţei.

Ca în orice distopie regulile nu sunt acceptate de toți  și apar personaje care citesc și suferă pentru distrugerea cărților.  Montag începe să fure diferite volume în timpul misiunilor sale.  Nu le citește până după providențiala întâlnire cu  Clarisse McClellan, o adolescentă  diferită de tot ceea ce cunoștea el.  Dispariția fetei împreună cu familia ei, îl face pe Montag să și citească cărțile furate.Va trebui să fugă de acasaă  să adere la gruparea de rezistență care perpetuează ideile și textul cărților.

Povestea în sine se vrea a fi un semnal de alarmă dat unei lumi care se concentrează pe tehnologie în detrimentul relaţiilor şi a calităţilor care ne fac umani. În societatea prezentată de Bradbury, oamenii sunt egoişti, individualişti, foarte asemănători unor roboţi. Ei nu mai citesc citesc, în consecinţă încetează să mai gândească. Tot ce au nevoie le este dat „de-a gata”, fără a li se cere măcar un minimum de efort intelectual. Cu ochii holbaţi la televizoare uriaşe, atenţi doar la filme, emisiuni sau ştiri de ultimă oră, sau pur şi simplu bârfind cu rudele pe ecran, oamenii au renunţat cu desăvârşire la activităţi intelectuale; nu există nici un motiv de a învăţa ceva ce nu îţi va folosi la locul de muncă, iar cărţile sunt văzute ca o cauză de confuzie, şi ca atare o sursă de discomfort. Aflăm că străzile sunt aproape pustii, majoritatea populaţiei fiind închiză în casă, cu ochii în ecrane.https://www.editura-youngart.ro/info/recenzie/fahrenheit-451-recenzie8

Ne putem identifica cu oricare dintre personaje.

Clarisse, care preferă plimbările lungi, visătoare și întrebările incomode
Mildred, nevasta sedentară, care trăiește viața oferita de ecranele imense;  
Faber, profesorul  care cunoaște importanța cărților, suferă , dar nu face nimic în privinţa asta.

Montag cel care va face o  alegere .

Căpitanul Beatty exponentul distrugerii.