Acest articol urmărește evidențierea rolului rescrierii postmoderne în contextul literaturii feministe, pornind de la romanul lui Margaret Atwood, Penelopiada. Penelopiada este o rescriere postmodernă în care sunt vizibile trăsăturile discursului feminist, acesta din urmă criticând viziunea patriarhală asupra relației dintre sexe prin desacralizarea cuplului Ulise – Penelopa.
Atwood, din dorința de a evidenția carențele patriarhatului, mută centrul de orientare al perspectivei narative dinspre masculin spre feminin și atrage atenția asupra victimelor acestui tip de societate.
"Penelopiada" de Margaret Atwood, rescrie povestea remarcabilă a soției lui Ulise, Penelopa, și a celor doisprezece servitoare ale sale.
Atwood aduce în secolul XX mitul lui Homer, ilustrând în alt fel viața și a experiențele Penelopei în absența lui Ulise . Ce s-ar fi întâmplat dacă Penelopa, servitoarele ei și Ulise ar fi fost contemporani cu noi.
Rescrierea poveștii devine un prilej de critică socială, de interpretare a mitului în varianta feministă, care în ciuda principiilor teoretice privind egalitatea dintre sexe, nu reușește să asigure proteția și drepturile femeilor.
