Operațiunea
Market Garden (17 – 25 septembrie 1944) a fost o operațiune militară nereuşită
a Aliaților din timpul celui de-al doilea război mondial. Obiectivele tactice ale operațiunii au fost cucerirea
și apărarea a 9 poduri peste
principalele râuri din Olanda ocupată de germani, prin intermediul folosirii la scară
largă a trupelor aeropurtate, în cooperare cu o înaintare rapidă a unităților
de blindate de-a lungul unei singure şosele. Îndeplinirea obiectivelor
operațiunii ar fi asigurat Aliaților posibilitatea traversării în siguranță a
râului Rin, ultima
barieră naturală majoră care se găsea în calea înaintării în Germania. Înaintarea rapidă fusese planificată
să fie declanșată din regiunea frontierei belgiano-olandeze, să traverseze râurile Meuse (Maas), Waal și Nederrijn (Rinul Inferior) și trebuia să învăluiască Linia Siegfried, ceea ce ar fi dus la încercuirea Regiunii Ruhr – cea mai importantă regiune industrială a Germaniei.
Operațiunea
a debutat cu un succes – capturarea podului de peste Waal de la Nijmegen pe 20 septembrie – dar s-a dovedit un eșec, ale
cărui premise se puteau bănui încă din faza de planificare. Înaintarea
Aliaților prin forțarea Rinului la Arnhem a trebuit să fie abandonată. Divizia I aeropurtată britanică nu a
reușit să securizeze podul de la Arnhem,
și deși a rezistat în apropierea podului mai mult decât se planificase, Corpul al 30-lea britanic nu a reușit
să înainteze până la parașutiști și să-i elibereze. Rinul a rămas o barieră în calea înaintării Aliaților până la
ofensiva din martie 1945. Datorită
înfrângerii britanicilor de la Arnhem,
nordul Olandei nu a fost eliberat până în iarnă, iar foametea a făcut zeci de mii de victime, în
special în orașele din regiunea Randstad.
Condiţiile
premergătoare bătăliei
După înfrângerea
severă din Normandia (iunie – august 1944), rămășitele forțelor germane s-au retras prin Țările de Jos, și prin estul Franței spre frontierele Germaniei, până la sfârșitul lunii
august. În nord, Corpul de armată al
21-lea britanic condus de mareșalul Bernard Montgomery înainta pe un front care se
întindea din Antwerp până la granița de nord a Belgiei. Armata I canadiană își terminase ofensiva pe direcția nord de-a
lungul coastei și avea soldații prea obosiți pentru a mai lua parte la
operațiuni de luptă majore. La sud de canadieni se afla Grupul de armată al 12-lea american sub comanda generalului Omar Bradley. Americanii primiseră ordin să-și
conjuge eforturile cu Armata I americană
pentru a ataca zona slab apărată de la Aachen. Mai la sud, Grupul de armată al 6-lea american de sub comanda generalului Jacob L. Devers înainta spre Germania după debarcările
încununate de succes din sudul Franței
(debarcări începute în 15 august 1944).
 |
| Mareşalul Bernard L. Montgomery |
 |
| Generalul Omar Bradley |
 |
| Generalul Jacob L. Devers |
Problemele logistice
Pe 4 septembrie 1944, criza de provizii a
oprit înaintarea aliaților. Depozitele cu provizii aveau doar puținele stocuri
din magaziile construite pe malul Atlanticului la începutul invaziei din Franța
și cele din portul Cherbourg
din Peninsula
Cotentin. Marele port Antwerp
era intact și se afla sub controlul britanicilor, dar estuarul fluviului Escaut se afla încă sub controlul forțelor germane. Alte
porturi importante de pe malul Canalului Mânecii precum Dunkirk au
rămas sub controlul germanilor până în mai
1945 (ca şi insulele Jersey şi Guernsey). În ciuda faptului că
volumul de marfă tranzitat
prin porturile artificiale de la Atlantic
și prin portul Cherbourg a depășit
toate așteptările planificatorilor militari, criza mijloacelor de transport a
creat un „loc îngust” în acțiunea de aprovizionare a frontului. La începutul
lunii septembrie, în depozitele din Cherbourg
se aflau 70.000 de tone de provizii care nu erau transportate. Sistemul regional de
căi ferate era distrus datorită bombardamentelor aeriene din perioada
debărcării din Normandia. Traficul
feroviar în Normandia nu a fost
reluat decât pe 30 august la
capacitate limitată. Situația a fost agravată de problemele mecanice ale
camioanelor de trei tone britanice, care au avut cu toate probleme la motor, și
care nu au reușit să transporte decât 800
t/zi de materiale, ceea ce era suficient doar pentru două divizii. Petru rezolvarea acestei situații, trei divizii americane proaspăt sosite
în Franța au fost lipsite de
camioanele din dotare, care au fost redistribuite la unitățile de transport
destinate aprovizionării Operațiunii
Market Garden. De asemenea, camioanele unităților de artilerie grea ale Grupului de armată al 12-lea american
au fost transferate la unitățile de transport. A fost organizat sistemul de
convoaie auto „ Red Ball
Express”, care a
rezolvat doar parțial problema aprovizionării frontului.
Soluții și divergențe
După spargerea frontului german de la Caen și
închiderea Pungii de la
Falaise, generalul Dwight D. Eisenhower,
Comandant Suprem al Forței Expediționare, a fost în favoarea acțiunilor
militare care asigurau o înaintare pe front larg spre est. Această strategie a
fost contestată de unii dintre comandanții aliați, în mod special de mareșalul Montgomery, comandantul Grupului de armată al 21-lea din nord,
și de generalul Patton, comandantul Armatei a 3-a americane din sud.
Amândoi doreau doreau ca în sectoarele comandate de ei să se concentreze
efortul aliat de forțare a Rinului.
Odată cu deteriorarea situației aprovizionării din luna septembrie, o înaintare
pe front larg a devenit în mod clar imposibil de susținut din punct de vedere
logistic.
 |
| Generalul Dwight D. Eisenhower |
 |
| Generalul George S. Patton |
Generalul Brian
Horrocks, comandantul Corpului al
30-lea britanic, care a cucerit Antwerpul,
a
