În loc de prezentare, redăm cuvîntul înainte scris de Pr. Dr. Ioan-Mircea Ghitea din Parohia Ortodoxă Husasău de Criş .
TERRA, PLANETA SUFLETELOR RĂCITE, a
distinsului autor gen.® GHEORGHE
DRAGOMIR, se prezintă singură, ea ne cheamă şi ne provoacă la meditaţie şi
reflecţie religioasă şi spirituală. Pentru că este o lucrare ce face trimitere
la sufletul omenesc, cu toate ale sale. În lucrare se face o analiză serioasă
şi profundă asupra fenomenului religios de astăzi, asupra importanţei religiei
în viaţa omului, (post)modern şi contemporan, de secol XXI şi început de
mileniu III. Cu alte cuvinte, această carte, aşa cum se poate observa chiar şi
dintr-o simplă răsfoire a ei, pune în discuţie şi dezbatere lucruri şi probleme
foarte importante, fundamentale, ale omenirii, de natură existenţială,
spirituală, dogmatică, filozofică, morală, într-un cuvânt teologică.
Lucrarea
este structurată pe 13 capitole, care sunt precedate de o ,,Prefaţă’’, semnată
de distinsul tânăr erudit doctor în teologie, STELIAN GOMBOŞ, care cu mult har
şi înmânuire condierească ne prezintă printr-o radigrafiere persoana autorului,
a domnului general ® GHEORGHE DRAGOMIR, prezetându-ne lucrările, articolele şi
studiile sale, oprindu-se la această lucrare ,,‹‹Terra, planeta sufletelor
noastre››.
Din
această vastă, consistentă şi bogată lucrare observăm care sunt preocupările, întrebările şi frământările
autorului, cu privire la problema religioasă, spirituală, a cosmosului,
universului şi omenirii întregi, dar şi preocupările domniei sale cu privire la
importanţa religiei, implicit a culturii sacre, spirituale, în viaţa omului,
dintotdeauna, inclusiv a omului de astăzi. Reţinem şi subliniem faptul că: omul
este un univers deschis, care se află între abisurile întunecoase ale căderii,
ale păcatului şi ale patimilor şi înălţimile sau piscurile senine ale
virtuţilor. Păcatele, patimile de fapt fiind izbucnirile cele mai violente şi
grosiere ale energiilor şi resurselor umane, iar virtuţile, constituie
adevărata vocaţie şi lucrare a omului, care au fost aceleaşi de la început,
deşi au fost numite diferit.
Din
parcurgerea cărţii, aflăm că umanitatea se află în acest prag istoric şi la
început de ciclu cosmic, într-o profundă criză morală care evidenţiază o
slăbire evidentă a credinţei în Dumnezeu, o neîncredere în dogmele religioase,
în căutarea căii de a se întoarce la începuturi, când omul tradiţional era
preocupat, înainte de toate, de propria spiritualizare şi căuta corespondenţe
simbolice în procesele naturale ce se petrec, în virtutea analogiei dintre
macrocosmos şi microcosmos, care se extinde nu numai la regnul mineral, ci şi
la celelalte regnuri ca şi la om, mergâmd până la astre care nu pot să nu
influenţeze tot ce se petrece în lume.
Prin
urmare, planeta noastră cu întreaga natură şi umanitate trebuie să se purifice
de energiile negative acumulate din gândurile, acţiunile şi faptele necuvioase,
energii negative care s-au constituit într-o mantie neagră care opturează
pătrunderea luminii divine care să binecuvinteze viaţa pe pământ şi să o
elibereze de forţele răului care o menţine în întunericul tenebros al
Diavolului. Am întâlnit pe parcursul cărţii o serie de teorii şi ipoteze
privind crearea universului şi a lumii având drept izvoare o serie de teorii
religioase şi filosofice din cele mai vechi timpuri, dar şi rezultatul unor
cercetări în domeniul ştiinţei medicale, arheologiei şi geneticii, cât şi
trăirile unor mistici religioşi, toate aceste mărturii ajungând la o singură
concluzie şi anume că: universul şi lumea au fost create de o inteligenţă
supremă, de o conştiinţă universală, morală, creatoare, plină de înţelegere şi
iubire faţă de întreaga creaţie.
Această
fiinţă divină care poartă diverse nume în religiile şi filosofiile popoarelor,
într-un moment de mare cumpănă, văzând pericolul autodistrugerii omenirii
datorită decăderii sale morale, a hotărât să trimită din ceruri pe pământ, pe
Unicul Său Fiu, drept jertfă pentru mântuirea din păcat a omului decăzut în
speranţa că prin aceasta se va crea o nouă specie – omul hristic.
Din
lecturarea acestei cărţi am putut observa că mai sunt enigme şi fenomene care
îşi aşteaptă răspunsuri din partea ştiinţei şi religiei, dar sunt convins că
mintea omenească, fără apropierea de Dumnezeu, nu va putea să lede aun răspuns.
În
încheiere, doresc să-i adresez sincere felicitări distinsului autor, pentru
elaborarea acestei lucrări care este importantă şi necesară, e un adevărat
tratat, ştiinţific şi teologic (incluzînd aici toate ramurile şi ştiinţele
teologiei: antropologie, cosmologie, cosmogonie, eshatologie, mistagogie,
hristologie şi multe altele), care pot fi folosit în domeniul studiului teologic
la disciplina ,,Istoria religiilor’’, dând teologului posibilitatea de a avea
în faţă o lucrare care să-i permită să facă acesta o paralelă între materia de
curs şi problematica abordată în acest volum.
Autorului
îi doresc sănătate, putere de muncă, ca în continuare să publice cărţi cel
puţin la fel de interesante, ca aceasta şi ca cele publicate până acum,
bucurându-se de un real şi binemeritat succes în urma lor şi având parte, în
continuare, de mult succes şi multe împliniri! ...
09
martie 2014,
Sfinţii 40 de Mucenicii din Sevastia Armeniei
Pr. Dr.
Ioan-Mircea Ghitea
Parohia
Ortodoxă Husasău de Criş
