Aniversare la Biblioteca Chislaz

Biblioteca Chislaz aniversează la 1 septembrie 2017 ,40 de ani de la înființare și 10 ani de la redeschidere și v-am pregătit un filmuleț aniversar. Mulțumim tuturor celor care au participat și încă participă la proiectele și activitățile noastre!
Bibliotecar, Madalin Tiriteu

Motto : „ Biblioteca este templul învăţăturii, iar învăţătura a eliberat mai mulţi oameni decât toate războaiele din istorie„
Carl Thomas Rowan

Crucişătorul (I)

Crucişătorul de clasă Ticonderoga - USS Port Royal

Crucișătorul este o navă militară rapidă, mai ușoară decât cuirasatul (cea mai grea şi mai bine înarmată navă a unei flote militare), care servește ca avangardă într-o escadră de luptă, la recunoașteri, ca escortă antiaeriană a portavioanelor etc. După cuirasat, este principala navă de luptă, ca deplasament, viteză și armament.

Termenul de „crucişător” vine din limba olandeză, în care Kruiser înseamnă "ceva care încrucișează". Termenul a fost preluat în limba germană ca şi Kreuzer, iar în limba engleză ca şi Cruising ship, sau mai simplu Cruiser.

Din punct de vedere istoric, denumirea se aplică celei mai mici nave care putea opera în misiuni independente, chiar dacă din punct de vedere al comenzii militare era încadrată într-o flotă. Alte tipuri de nave militare ca, de exemplu, distrugătoarele, trebuiau să fie însoțite de nave de aprovizionare și sprijin logistic.

În prezent, în războiul naval modern, practic nu mai există crucișătoare conform definiţiei istorice (adică nu mai au în dotare clasicele tunuri de calibru mare, montate în turele duble sau triple pe navă, cu excepţia unei singure nave aflate în dotarea marinei peruane), dar unele nave continuă să fie numite crucișătoare, datorită categoriilor de misiuni pe care le pot îndeplini, astfel de nave mai au în serviciul operaţional doar marinele militare din S.U.A., Rusia şi Peru.

Origini

În timpul secolului al XIX-lea, marinele militare ale diferitelor puteri navale au început să construiască nave militare din lemn, lemn şi fier şi chiar oţel, ce foloseau pentru prima oară motorul cu aburi pentru propulsie. În anii 1840 s-au construit primele fregate experimentale ce foloseau forţa aburului pentru propulsie (aceste nave erau „făcute” din lemn şi fier), dar încă nu aveau armament puternic la bord (adică tunuri de calibru mare), ulterior în anii 1850 marinele britanică şi americană construiau deja fregate puternice cu carenă lungă, ce erau dotate cu tunuri puternice, cum erau navele USS Merrimack sau HMS Mersey.

USS Merrimack - 1855

În anii 1860, s-a trecut la un nou tip de navă construit din fier şi lemn. Acestea se numeau monitoare, aveau un singur tun de calibru mare pe punte, dar nu dispuneau de blindaj de nici un fel, şi în cazul unei lupte navale, ar fi fost victime sigure. Tot în această perioadă Franţa a început să construiască multe monitoare, dar de dimensiuni mai mici ca cele engleze şi americane, în schimb monitoarele franceze, începând cu nava Belliqueuse, lansată la apă în 1865, aveau deja un anumit tip de blindaj montat (adică nişte plăci de fier ce puteau proteja nava de obuzele inamice) în părţile mai vulnerabile ale navei.

Belliqueuse - 1865

Primul crucişător cu adevărat blindat a fost cel construit de ruşi şi lansat la apă în 1874, numit Amiralul-General, urmat de cel lansat doi ani mai târziu de englezi, HMS Shannon. Cu toate aceste îmbunătăţiri, crucişătoarele au continuat să fie construite din lemn, fier şi oţel, uneori din combinarea acestor materiale, până târziu, spre sfârşitul secolului XIX.  

Crucişătorul blindat Amiral-General - 1874

HMS Shannon - 1875

Crucişătoarele din oţel

După 1880, inginerii navali au început să folosească noul descoperit material, adică oţelul, pentru construirea de nave militare. Inginerii şi-au dat seama că, un crucişător construit din oţel ar fi mult mai uşor şi rezistent, decât unul făcut din fier şi lemn. În plus, fiind mai uşor ar putea atinge viteze mai mari în misiunile sale pe mare. Blindajul din oţel, era considerat şi mai uşor şi mai rezistent decât cel din fier, putând astfel asigura supravieţuirea navei în caz că era lovită direct de obuzele inamice.

Primul crucişător, cu blindaj din oţel, a fost construit de englezi (în şantierul naval din Elswick), pentru marina chiliană, se numea Esmeralda, şi a fost lansat la apă în 1883. Suprastructura şi puntea acestui crucişător erau blindate cu plăci de oţel, iar ca armament principal avea două tunuri de 254 de mm (unul amplasat în botul şi celălalt în coada navei) şi 6 tunuri de 152 de mm plasate la mijlocul navei. Acest crucişător, la un deplasament de 3.000 de tone, putea atinge o viteză maximă de 33 de km/h, fiind propulsat de un motor cu aburi, alimentat de „clasicii” cărbuni. În următoarele două decade, acest tip de crucişător a fost construit în diferite variante şi mărimi, de toate flotele militare ale lumii, pentru că el reuşea să combine armamentul puternic cu viteza mare de deplasare şi tonajul relativ mic, comparativ cu mai grelele, deja cuirasate.

Crucişătorul chilian Esmeralda - 1883

Crucişătoarele-torpiloare

Crucişătorul-torpilor a fost un tip mai mic de crucişător construit în special de englezi, în perioada 1880 – 1890, dar acesta nu avea blindaj, era dotat cu tunuri de calibru mediu şi mic, în plus avea câteva tuburi lanstorpilă, în schimb avea o viteză mai mare de aproximativ 37 de km/h. Acest tip de navă era folosit în principal pentru patrulare şi în misiuni de recunoaştere. După 1900, s-a renunţat la acest tip de nave, pentru că nici nu avea o putere de foc prea mare, şi era şi prea vulnerabil la atacurile inamice.

Crucişătoarele de sfârşit de secol XIX

Crucişătoarele blindate lansate după 1890 aveau tunuri puţin mai mici ca cele ale clasicelor, deja, cuirasate, adică erau de calibrul 230 de mm (faţă de 380 ale cuirasatelor), dar având un blindaj mai subţire puteau atinge viteze maxime de 39 de km/h, fiind chiar mai rapide decât unele cuirasate ale epocii. Datorită formei, designului şi armamentului asemănător mulţi analişti militari ai perioadei, nu făceau o distincţie clară între cuirasate şi crucişătoare.

Crucişătoarele de „luptă”

Odată cu începutul secolului XX, flotele militare ale mai multor ţări au început să construiască crucişătoare mai puternice şi mai rapide, numite şi „de luptă”. Primele astfel de nave, ce aveau un tonaj şi armament similar cu cel al cuirasatelor, dar la care se pusese un blindaj mai slab, au fost lansate la apă de englezi, în 1907, realizarea lor fiind ideea amiralului britanic Jackie Fisher. Ulterior, în timpul primului război mondial, renunţarea la blindajul mediu, s-a dovedit a fi o opţiune tragică, pentru că englezii au pierdut în luptă, doar în bătălia din Jutlanda, trei astfel de crucişătoare. De aceea, în timpul războiului s-a renunţat să se mai construiască acest tip de navă, pentru că era mult mai scumpă decât un cuirasat, datorită tunurilor grele amplasate pe crucişător şi motoarelor mai mari ce trebuiau să facă faţă greutăţii sporite a navei.  

Crucişătoarele „uşoare”

Cam în aceeaşi perioadă, în care s-au construit crucişătoarele de luptă, englezii au lansat un nou tip de navă, crucişătorul uşor, ce avea blindaj mai uşor, doar în jurul punţii principale şi a centurii navei, în plus, acest crucişător avea pentru prima oară un motor cu turbină, alimentat cu hidrocarburi, ce-i permitea o viteză mai mare de deplasare.

Crucişătoarele auxiliare

Crucişătorul auxiliar a fost un tip de navă comercială (adică civilă iniţial) înarmată rapid la izbucnirea primului război mondial cu tunuri de calibru mic. Aceste crucişătoare erau folosite pentru a escorta navele comerciale din convoaiele ce duceau provizii necesare Marii Britanii, iar celelalte puteri navale cum ar fi Franţa, Germania şi chiar Japonia, le-au folosit chiar în luptă pentru a surprinde inamicul (în ambele războaie mondiale) ce nu credea că ele au atâtea crucişătoare pregătite de luptă. Dar, în afara avantajului vitezei lor maxime mai mari (aproximativ 56 de km/h faţă de maxim 39 ale clasicelor crucişătoare) aceste crucişătoare s-au dovedit a fi doar nişte victime sigure, în luptă, pentru că le lipsea complet blindajul de orice fel, şi în plus tunurile ce fuseseră montate pe punte aveau calibrul prea mic pentru a putea face faţă chiar distrugătoarelor inamice.

Primul război mondial şi perioada interbelică

În timpul primului război mondial, crucişătoarele au participat la luptele navale de suprafaţă, dar nu singure, ci în cadrul flotelor şi escadrelor din diferitele forţe navale, ce s-au întâlnit pe diferite mări şi oceane. Principalele forţe navale ce au folosit crucişătoare, uneori cu succes, alteori nu, au fost Marea Britanie, Germania, Franţa, Italia şi Japonia (ce era aliată cu Antanta, din simplul motiv că pusese ochii pe coloniile germane din Pacific).

După sfârşitul primului război mondial, pentru a preveni o cursă a înarmărilor similară celei de început de secol, marile puteri navale ale lumii au semnat câteva tratate navale ce limitau numărul şi forţa navelor cu puteau fi construite „legal”, bineînţeles forţând statale învinse în război să construiască nave cât mai puţine şi mai mici. Astfel, potrivit primului tratat semnat, cel de la Washington din 1922, crucişătoarele nu puteau să aibă un deplasament mai mare de 10.000 de tone, şi în plus nu aveau voie să aibă tunuri ce să depăşească calibrul de 203 mm. De aceea, toate crucişătoarele construite pentru marinele militare până în 1930 aveau tunuri de fix 203 mm şi aproape 10.000 de tone, pentru a nu încălca prevederile tratatului.

Ulterior, Primul tratat naval de la Londra, semnat în 1930, făcea distincţia între crucişătoarele grele şi cele uşoare, şi anume crucişător greu era  considerat cel cu tunuri cu calibru mai mare de 155 de mm. Al doilea tratat naval de la Londra, semnat în 1936, încerca în plus să limiteze tonajul noilor crucişătoare la 8.000 de tone, dar, acesta n-a avut în realitate mare impact asupra construcţiei noilor nave, şi datorită faptul că printre semnatari nu se numărau nici Germania, nici Japonia, iar restul ţărilor semnatare n-au respectat nici ele prevederile tratatului. În plus, în baza primului tratat de la Londra majoritatea crucişătoarelor uşoare construite, aveau ce-i drept tunuri de 155 de mm, dar la fix 10.000 de tone cât era deplasamentul lor, li s-au montat 15 astfel de tunuri, fiind în realitate aproape la fel de puternice ca şi crucişătoarele grele. Vinovaţi de această nouă cursă a înarmărilor, sunt japonezii, ce lansaseră la apă în 1934, noua clasă de crucişătoare Mogami, ce avea 15 tunuri de calibru 155 de mm şi 8 tunuri de 127 de mm (această a doua categorie fiind folosită pentru apărarea antiaeriană), la un deplasament de 8.500 de tone (10.980 de tone cu tot cu muniţia aferentă). Ulterior, în 1939, acest tip de crucişător a fost rapid transformat de japonezi, din „uşor” în „greu”, prin schimbarea celor 15 tunuri de 155 de mm cu 10 tunuri de 203 mm.

Crucişător de clasă Mogami - 1935

În acest timp, adică la începutul anilor 1930, britanicii construiau crucişătoare „uşoare” cu 6 sau 8 tunuri de 152 de mm, dar după 1936 au trecut şi ei la realizarea unora „grele” (clasa Southampton), cu 12 tunuri de 152 de mm şi 8 tunuri antiaeriene de 102 mm, la un deplasament de maxim 11.350 de tone (cu tot cu muniţia de luptă). Pentru a nu „rămâne în urmă” marina americană a lansat şi ea la apă două noi tipuri de crucişătoare grele, şi anume clasa Brooklyn în 1936, ale cărei nave aveau 15 tunuri de 152 de mm şi 8 tunuri antiaeriene de 127 de mm, la un deplasament de 12.207 de tone (cu tot cu muniţia aferentă) şi cele din clasa Wichita, în 1937, ce avea 9 tunuri de 203 mm şi 8 tunuri antiaeriene de 127 de mm, la un deplasament de 13.224 de tone (încărcătură completă).

Crucişător de clasă Southampton - 1936

Crucişător de clasă Brooklyn - 1936

Crucişătorul Wichita - 1937

Crucişătoarele „grele”

Crucişătorul „greu” a fost un tip de crucişător proiectat să aibă o mare autonomie de deplasare, de asemenea avea tunuri puternice de 203 mm şi atingea viteze mari, asemănătoare celor ale cuirasatelor (pe care astfel le puteau vâna eficient). Primele crucişătoare grele au fost fabricate în jurul anului 1915, dar au fost construite şi clasificate astfel, mai mult după primul tratat naval de la Londra, din 1930. Iniţial, aceste crucişătoare aveau montate şi tuburi lanstorpilă, dar după 1930, s-a constatat că ele ar fi complet ineficiente în timpul unei bătălii, şi de aceea majoritatea flotelor lumii, începând cu cea americană, au început să construiască crucişătoare fără torpile (primul a fost USS New Orleans lansat în 1933), iar de pe crucişătoarele mai vechi au demontat aceste tuburi.

Crucişătorul USS New Orleans - 1933

Japonezii, în schimb, nu doar că nu au demontat aceste tuburi lanstorpilă, ci chiar au montat unele mai mari, începând cu cele din clasa Furutaka, lansate în 1925, toate crucişătoarele grele japoneze aveau tuburi lanstorpilă de calibrul 610 mm, fiind cele mai mari torpile montate pe un crucişător. În plus, în 1933 aceste arme au fost modernizate mai mult, japonezii schimbând combustibilul torpilei din aer în oxigen comprimat, ce intra astfel în dotarea standard a noii torpile Tip 93. Folosind oxigenul comprimat, torpila putea atinge o ţintă aflată la maxim 22 de kilometri, deplasându-se cu o viteză maximă de 93 de km/h, în timp ce torpilele folosite de americani, cum era cea numită Mark 15 putea atinge maximum 83 de km/h, şi o ţintă aflată la cel mult 13,5 kilometri. Majoritatea crucişătoarelor uşoare şi a distrugătoarelor japoneze erau de asemenea dotate cu acest tip de torpilă, ele fiind astfel utilizate şi de-a lungul celui de-al doilea război mondial. Performanţele acestei torpile au rămas secrete până în 1943, când americanii au capturat un distrugător japonez dotat cu astfel de torpile, în acel moment dându-şi seama de ce japonezii reuşeau să distrugă mai multe nave cu ajutorul torpilelor.

Crucişătorul japonez Furutaka - 1926

Majoritatea crucişătoarelor grele americane şi ruse, au fost utilizate şi după al doilea război mondial, dar o parte din ele au fost modernizate şi transformate în crucişătoare cu rachete, fiind folosite pentru apărare antiaeriană şi atac strategic. În plus, americanii au folosit crucişătoarele cu rachete pentru bombardarea ţărmului în războaiele din Coreea (1950 – 1953) şi Vietnam (1964 – 1973).

Cuirasatele „de buzunar” germane

Clasa de crucişătoare germane Deutschland, a fost o serie de trei nave blindate germane („Panzerschiffe”), construite în acord cu prevederile restrictive ale Tratatului de la Versailles. Toate cele trei nave ale acestei clase (Deutschland, Admiral Scheer şi Admiral Graf Spee) au fost lansate la apă între 1931 şi 1934, deci înainte de reînarmarea Germaniei lansată de noul cancelar Adolf Hitler, şi au fost folosite în luptă în al doilea război mondial. Deşi, ca deplasament (adică tonaj) şi blindaj ele aveau caracteristicile unui crucişător greu, tunurile principale aveau calibrul de 280 de mm (tunuri caracteristice cuirasatelor epocii), de aceea presa britanică le numea frecvent „cuirasate de buzunar”, denumire ce a fost folosită de istorici ulterior. Oficial, Kriegsmarine (Marina Militară Germană între 1935 – 1945) a redenumit navele „crucişătoare grele” în 1940, dar analiştii şi istoricii militari le spuneau în continuare cuirasate „de buzunar”, după cum fuseseră botezate de presa britanică la începutul anilor 1930. Toate cele trei nave au fost pierdute de germani, în luptă, două fiind sabordate de proprii marinari şi unul scufundat de bombardiere engleze.

Cuirasatul "de buzunar" Deutschland

Cuirasatul "de buzunar" Admiral Scheer

Cuirasatul "de buzunar" Graf Spee

Dar, pentru că ne-am întins destul azi, cu povestea despre crucişătoare, voi reveni în altă zi, cu partea a doua a acestui articol.

Prof., bibliotecar Florin Miheş.  

Lecturi de weekend 79

 Jed Rubenfeld , profesor la Universitatea Yale,  este unul dintre cei mai reputati specialisti americani in dreptul constitutional. A studiat filozofia la Princeton si dreptul la Harvard, iar subiectul primei sale lucrari de diploma a fost nimeni altul decat Sigmund Freud. In 1980-1982 a luat lectii de actorie la celebra Juilliard School, unde a facut o pasiune pentru Shakespeare. A citit sute de articole si carti despre istoria fascinanta a New Yorkului. 

Documentele cercetate au primit o alura romantica prin intermediul romanului  Interpretarea crimei (The Interpretation of Murder, 2006), un bestseller international tradus in peste cincisprezece limbi.

Cum altfel decat solutionanad o crima isi pot etala mari maestri ai psihanalizei personalitatile si ideile, inovatoare pe vremea aceea , in mediile universitare americane.

Actiunea porneste de la vizita facuta de Sigmund Freud impreuna cu discipolul sau Carl Jung si Sandor Ferenczi in America anului 1909 pentru a tine o serie de cursuri la Universitatea Clark din Massachusetts. Aceasta a fost prima si ultima vizita pe care Freud a facut-o in America, mai ales ca opiniile si scrierile sale nu erau deloc apreciate, psihanaliza fiind inca la inceputuri.

Tanarul doctor Stratham Younger   foloseste tehnica psihanalizei pe o domnisoara ce a supravietuit atacului unui presupus criminal in serie dar si-a pierdut vocea si nici nu-si mai aminteste nimic.

Relatia dintre docotor si pacienta este una numai buna de psihanalizat....

Descrierea personalitatilor ilustre respecta adevarul istoric si se sugereaza ca divergentele dintre Freud si Jung sunt datorate acelor intamplari petrecute in America.

Detaliile privind New Yorkul acelei vremi sunt de asemenea precise si interesante.

Este de fapt o felie din istoria romantata a psihanalizei. Urmarea cursurilor tinute de Freud la Universitatea Clark a fost momentul de cotitura pentru psihanaliza in America. Teoriile sexuale ale lui Freud au triumfat, sintagma de "boala nervoasa "a fost inlocuita cu un vocabular nou care continea expresii de genul: dorinta reprimata, ego, fantezie subconstienta, supraego, si au anulat legatura dintre neurologie si bolile nervoase.

 O carte interesanta care in afara de o actiune pe care o uiti destul de repede, aduce in atentia cititorului personalitati reale si un curent psihologic care a influenteza in continuare  generatii.

Lecturi de vara

• Cum să faci să NU citești în vacanța de vară. Ghidul lui Charlie Joe Jackson de Tommy Greenwald  Ilustrator: J.P. Coovert
• Editura Arthur considera cartea ca fiind  din  domeniul beletristica , adresata grupului de varsta 7-10 ani cu ilustratii.
  
  
  

• Ca să le facă pe plac părinţilor, Charlie Joe pleacă într-o tabără de trei săptămâni. Charlie Joe, celebrul necititor, ajunge în Tabăra Kartzulya, locul de întâlnire al marilor iubitori de carte, cu un program încărcat de ateliere pe teme de gramatică şi literatură.

Înconjurat de genii şi tocilari, cum îşi spun ei, eroul nostru îşi stabileşte un scop precis: rând pe rând îi va convinge pe colegii de tabără să nu mai citească. Vrea să-i facă să-i semene. Însă planul lui pare să se îndrepte într-o altă direcţie…

Ca bibliotecar e bine sa citesti din toate genurile literare, adresate tuturor categoriilor de varsta.
La 7 ani tehnic abia ai invatat sa citesti, catre 9-10 ani poti deschide o carte cu mai mult de 100 de pagini. In ajutorul copiilor vine faptul ca textul nu e uniform, alterneaza cu pasaje de gen scrisoare si cu ilustratii .

Cartea asemanatoare acesteia din generatia mea a fost Aventurile lui Tom Sawyer.
Si Tom era un personaj care dorea sa impuna propriile reguli, sa aiba o viata plina de amuzament si lipsita de griji si de efortul de a invata.  Adultii lui Mark Twain aveau mai multa autoritate decat adultii lui Tommy Greenwald, iar aventurile erau chiar amuzante .Cartea lui Mark Twain e o lectura pentru o viata, aceasta in schimb o uiti in momentul in care ai citit ultima pagina.

Titlul incearca sa fie atragator pentru copii care au pierdut , sau nici macar nu au capatat,  deprinderea de a citi. Adica cumva- hai ia cartea asta pentru ca sa gasesti o reteta care sa te ajute sa nu mai citesti niciodata.... 

O chestie super deplasata, dupa parerea mea, este lectura pe care totusi tanarul Charlie accepta sa o faca  pe ascuns,  nici mai mult nici mai putin, biografia lui Lech Walesa. Din carte Charlie se molipseste cu  spiritul revolutionar, pe care il imita , incercand si reusind sa schimbe regulile taberei.

Nu pot sa spun decat ca vremurile s-au schimbat....dramatic.

„PRIETENII BIBLIOTECII” tabara de vara la biblioteca

 Biblioteca Judeteană „Gheorghe Sincai „ este o carte mare , deschisă, pentru a putea citi povestea activităţilor care se desfăşoară zilnic in tabăra de vară de zi „Prietenii Bibliotecii

 Preşcolarii şi scolarii prezenţi sunt indrumaţi, in fiecare zi să participe conform Progranului taberei la activităţi plăcute , instructive, de dezvoltarea abilităţilor persoanele , la jocuri, cântece, la momente de divertisment si la vizitarea diferitelor obiective importante din Oradea

Tabăra se organizează pentru a atrage copiişi să  frecventeze Biblioteca Judeţeană “Gheorghe ŞIncai” .

Copii pot să răfoiască unele cărţii cu ilustraţii foarte frumoase si mai ales poveşti care îi atrăg  prin  text si ilustraţie. Copii trebuie să se simptă bine, relaxaţi si veseli prin activităţi, jocuri, jucării si cu obiectele din dotarea spaţiului rezervat activităţilor taberei

 Activităţile se desfăşoară prin indrumarea si pregătirea tematicilor propuse de către cadrele didactice-  care lucrează ca voluntare  in  cadrul taberei

 Zilnic participanţii îşi aleg : un capitan, un capitan secund, un purtător de drapel si un purtător de cuvânt. Fiecare copil fiind implicat in aceste responsabilităţi ajută la desfăşurare activităţilor zilnice

Căpitanul salută participanţii si comunica programul zilei, căpitanul secund  raporteaza numărul participanţilor si pregăteşte pauza si  ora micului dejun

Purtătorul de cuvânt salută si mulţumeste cadrelor didactice pentru participare la activităţi si comunică cu reprezentanţii mass media care doresc informaţii despre tabară

Purtătorul de drapel este alături de toţi pentru a dovedi insemnele taberei „Prietenii bibliotecii”

Sunt respectate activităţile din Programul taberei.

Foarte interesante au fost întâlnirile si tematicile expuse de  reprezentantele Inspectoratului de Poliţie –Compartimentul de analiza si prevenirea criminalităţii condus de comisar sef Ioana Indries,  al doamnei Carmen Dinescu de la Direcţia de Sănătate Publică si al invitatului din S.U.A al Catedrei de Limba Engleza a Universităţii Oradea

Vizitele la Muzeul „Ţării Crişurilor”, la Muzeul National Militar Filiala Oradea au oferit o perspectivă foarte largă, bogată de informaţii si vizionări din  mai multe domenii  mai puţin cunoscute de copii, prin aceasta s-au fixat foarte multe noţiuni de cultură generală care le vor fi de folos şi in educaţia şcolară

Activităţile de dezvoltarea abilităţilor au fost oferite de educatoarele Veres Anima Susu Gabriela prin confectionarea, colorarea si impodobirea fluturilor. Majoritatea lucrărilor realizate de copii au fost foarte reuşite şi au fost duse acasa la expoziţia personală, iar o parte au fost expuse in holul bibliotecii

Povestea „ Legenda macilor” a fost  prezentată prin proiecţia unui  filmuleţ de desene animate de către prof. Ecaterina Grecu.  Prin acest filmuleţ copii au desluşit tainele de confectionare a macilor, a coifurilor impodobite cu macii si cu felurite flori de sezon. Activitatea a necesitat multă atenţie si coordonare din partea prof. Muscas Anton Aura si prof Ecaterina Grecu având in vedere ca la această activitate a partcipat si o grupa de copii de la gradiniţa din apropierea bibliotecii, Lucrările au fost panotate in Expoziţia lucrărilor realizate in programul de tabară.

In săptămânile următoare se vor realiza activităţi de; desen pe asfalt, concursul de bicicletă, trotinetă si role, activităţi de dezvoltarea abilităţilor  prin prof. Angelica Sandor  care anunţă o surpriză  pentru participanţii taberei

O activitate foarte atractivă pentru copii,  „Psihodrama prin muzică” este oferita in toate tabere organizate, de către prof dr, Alin Cretu, terepeut de familie, din  Societatea Civilă Porfesională de Psihologie din Oradea

Deasemenea prof. Iliescu Doina si prof. Grecu Ecaterina vor pregăti scenetele , poeziile si cântecele  care se vor prezenta la festivitatea de incheiere a programului de tabără

 Utima vizita va avea loc la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Crişana”, o foarte atractivă si foarte dorită activitate, care are o implicaţie educativă specială.

Coordonatorul general al taberei ing. Sateanu Miorita in colaborare cu prof. dr Barna Mariana  din partea compartimentului de imprumut cărţi  pentru copii împreună cu tot colectivul din acest segment al bibliotecii , oferă activităţi cu o mare atracţie şi satisfacţie pentru copii si pentru părinţii care au increderea de a participa zilnic la activităţile programului dîn tabăra”Prietenii Bibliotecii”

Coorodnator proiect Miorita Sateanu

Tabara de vara - Prietenii bibliotecii

TABARA DE COPII „PRIETENII BIBLIOTECII”

Tabăra de vară de zi „Prietenii Bibliotecii a fost organizată in cadrul Bibliotecii Judeţeane „Gheorghe Şincai”  pentru preşcolarii şi scolarii care au fost indrumaţi, in fiecare zi să participe conform Progranului taberei la activităţi plăcute , instructive, de dezvoltarea abilităţilor persoanele , la jocuri, cântece, la momente de divertisment si la vizitarea diferitelor obiective importante din Oradea

 Prin aceste activităţii copii s-au familiarizat cu scopul şi importanţa frecventării Bibliotecii

Copii au putut să răfoiască unele cărţii cu ilustraţii foarte frumoase si mai ales poveşti care îi atrag  prin  text si ilustraţie şi astfel au avut posibilitatea să imprumute aceste exmplare spre a fi studiate acasă şi cu familia pentru copii  preşcolari 

Pe tot parcursul zilelor de tabără la care au participat,  copii s-au simţit bine, bucuroşi  ,relaxaţi si veseli la realizarea  activităţilor precum şi prin jocuri, jucării si utilizarea obiectele din dotarea spaţiului rezervat activităţilor taberei

In ultimile săptămâni s-au realiza activităţi de:desen pe asfalt, activităţi de dezvoltarea abilităţilor  prin prof. Angelica Sandor  care a pregătit o surpriză  pentru participanţii taberei, prin modul de atragerea copiilor la discuţii interactive

O activitate foarte atractivă pentru copii , care a scos in evidenţă disponibilitatea participanţilor de a interpreta rolurile distribuite in psihodrama de către creatorul activităţii  , prof dr, Alin Cretu, terepeut de familie, din  Societatea Civilă Porfesională de Psihologie din Oradea

Implicarea copiilor in cunoasterea regulior de circulatie rutieră a fost foarte sugestiv prezentata pe covorul special marcat de insemnele de circulatie, respecitv parte pietonala, carosabila, sematoare la trecerile de pieton şi alături de care a fost prezent si nelipsitul agent de circulatie in persoana ASA Răzvan Chebeleu   

 Educaţia pivind igeina cavităţii bucale si în special tehnica de ingrijire detara a fost foarte practic prezentată de doamna Carmen Dinescu din partea Direcţiei de Sănătate Publica.

 Momentul neaşteptata si foarte inspirat a fost pregătit de doamna prof Pazmany Nicoleta privind cunoaşterea  constelaţiilor şi contribuţia astrelor la evolutia anotimpurilor anului

Utima vizita a participanţilor taberei a avut loc la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Crişana”, o foarte atractivă si foarte dorită activitate. Copii au fost entuziasmaţi de maşinile  din dotare,  de execiţiile speciale ale pompierilor de salvarea victimelor şi de organizarea rapidă pentru intrevenţia ungentă in caz de incendiu. Informaţiile speciale şi instrucţiunile necesare  pentru copii, in cazul unui incendiu sau al unui caz de accident, au fost prezentate de catre purtătorul de cuvânt doamna Camelia Roşca din partea I.S.U Crişana

Momentul cultural - artistic care a marcat la festivitatea de incheiere a taberi  a   cuprins scenete , poezii si cântece, prezentate cu mare insufleţire şi multe emotii de copii mici Această activitate a fost pregătită sub indrumarea  prof. Iliescu Doina

 La această festivitate au fost prezenţi si grupul de copii  Volohi din localitatea Poroşkovo , regiunea Transcarpatia care desfăşurau proeictul internaţional „O călătorie spre rădăcini”

Diploma de onoare oferita de organizatorii taberei „Prietenii Bibliotecii” a fost preluată de către ieromonahul Eftimie Mitra de la schitul „Sfinţii români”din judetul Hunedoara.

Coordonatorul general al taberei ing. Sateanu Miorita in colaborare cu prof. Barna Mariana  din partea compartimentului de imprumut cărţi  pentru copii împreună cu tot colectivul din acest segment al bibliotecii , a oferit activităţi cu o mare atracţie şi satisfacţie pentru copii si pentru părinţii care au avut incredere de a  participa zilnic la activităţile programului dîn tabăra”Prietenii Bibliotecii”

Coorodnator proiect Miorita Sateanu

Code kids Bihor - portret de ambasador

Tabara prieteniei la Chislaz

PROIECT

TABĂRA PRIETENIEI

TITLUL : TABĂRA PRIETENIEI

DURATA : 24.07.2017-25.07.2017

GRUP TINȚĂ : Beneficiari direcți – Copiii din Comuna Chișlaz

                          Beneficiari indirecți  -   Conducerea bibliotecii

- Conducerea muzeului

    REZUMAT :- Dezvoltarea capacităților de comunicare , socializare.

                       

   OBIECTIVE: - Stabilirea unei bune relații între bibliotecă , muzeu și copiii din Comuna Chișlaz

                      : - Dezvoltarea capacităților de comunicare , socializare.

                   

ACTIVITĂȚI :

Prima zi :

- Ora 9-10 -   Prezentarea bibliotecii , activitate interactivă 

 - Ora 10 -11 -Vizită la Ștrandul Termal Chișlaz , relaxare

- Ora 11-12 - Plimbare la râul Barcău

- Ora 12-13 - Masa de prânz

- Ora 13-14- Vizită la Biserica Ortodoxă Chișlaz

- Ora 14-15 –Jocuri interactive in curtea bibliotecii

A doua zi:

-  Ora 9-10- Prezentarea muzeului din Mișca

- Ora 10-11:30 – Vizitare Urdomb

- Ora 11:30-12:30- În vizită la casele tradiționale din Mișca , vizită la bisericile din Mișca

- Ora 13:30-14:30 – Masa de prânz

- Ora 14:30-15:30- Program interactiv

             

 RESURSE MATERIALE : Materiale necesare  puse la dispoziția copiilor de către conducerea Primăriei Chișlaz , transport , intrare gratuită și masa de prânz la Ștrandul Termal Chișlaz.

RESURSE UMANE: Copiii Comunei Chișlaz , conducerea bibliotecii , conducerea muzeului

                                   Conducerea bibliotecii și ai muzeului răspunde de siguranța copiilor participanți la acest proiect

LOCUL DE DESFĂȘURARE:-  Biblioteca Comunală Chișlaz.

                                                   - Tajhaz Micske

PROMOVARE: Afișe și pe pagina de socializare a bibliotecii Chișlaz

      

Data                             Primar ,                                Bibliotecar,                  Administratoare,

04.07.2017              Kosztandi Mihai                    Tiriteu Mădălin                 Zold Margit