ABBA
este o formaţie suedeză de muzică pop-disco, activă din 1972
şi până în 1982, ei reunindu-se, în formula originală,
în 2018. Abba e formată ca şi-n perioada ei de glorie, din
secolul trecut, din următorii muzicieni: Benny Andersson,
Bjorn Ulvaeus, Anni-Frid Lyngstad şi Agnetha
Faltskog. Abba a dominat clasamentele muzicale mondiale cel puţin
din 1974 (anul lansării victorioase de la Eurovisionul
desfăşurat în Anglia, la Brighton) până prin 1982.
 |
| ABBA - 1974 |
Numele
formaţiei e un acronim, ce provine de la iniţialele prenumelor
celor patru membri: Agnetha Faltskog, Benny Andersson,
Bjorn Ulvaeus şi Anni-Frid Lyngstad.
Grupul
a reuşit să vândă până în zilele noastre peste 380 de
milioane de albume (pe diferite suporturi: discuri de vinil,
casete audio, cd-uri şi chiar dvd-uri), fiind astfel unul din
primele grupuri cu cele mai multe albume vândute din toate
timpurile. Abba e şi primul grup pop-disco din Europa continentală,
ce s-a bucurat de un foarte mare succes în clasamentele muzicale ale
lumii anglofone (mai ales în Marea Britanie, S.U.A.,
Canada, Australia şi Noua Zeelandă), iar ca
urmare a acestui succes au pătruns apoi şi pe scenele din restul
ţărilor europene, având de asemenea destul de mare succes şi-n
ţările fostului bloc comunist (chiar şi-n Rusia sovietică).
Originea
membrilor şi colaborările dinaintea formării grupului
Benny
Andersson s-a născut în data de 16 decembrie 1946, în
Stockholm (deci e suedez get-beget), şi deja la 18 ani a
intrat, ca membru, în grupul pop-rock suedez The Hep Stars.
Această formaţie, cânta printre alte melodii şi cover-uri după
cunoscute şlagăre internaţionale, de aceea neoficial erau
consideraţi Beatle-şii suedezi. În acest grup, Andersson cânta la
„clape” (adică acel instrument muzical modern ce a înlocuit
pianul clasic) şi după câţiva ani, a început chiar să compună
melodii originale pentru acest grup, multe din ele devenind
binecunoscute şlagăre, cum au fost: „No Response” lansat în
1965, „Sunny Girl”, „Wedding” şi „Consolation” lansate
pe piaţa muzicală în 1966.  |
| Benny Andersson - 2012 |
 |
| The Hep Stars - 1967 |
Bjorn
Ulvaeus s-a născut în data de 25 aprilie 1945, în
Goteborg (tot în Suedia), şi la fel ca Andersson, la 18 ani
deja făcea parte dintr-o formaţie muzicală, mai precis grupul folk
suedez The Hootenanny Singers, pentru care cânta atât ca
solist, cât şi la chitară. După câţiva ani, Bjorn a început să
compună pentru acest grup, melodii în limba engleză. În iunie
1966, Ulvaeus şi Andersson s-au hotărât să compună o melodie
împreună. Prima lor încercare în acest sens a fost cântecul
"Isn’t It Easy to
Say", ce a fost
ulterior înregistrat de Hep Stars. Cei doi muzicieni au început să
cânte împreună cu alte formaţii, ocazional pe scenă şi au
înregistrat şi melodii în studio, deşi doar din 1969 au vândut
primele şlagăre compuse împreună. Cum formaţiile lor, încă din
acel an s-au despărţit, cei doi au înregistrat primul lor album de
muzică uşoară, în 1970, album numit Lycka
(Fericire, în limba
suedeză). Deja, la acest
album, la unele melodii, vocal au colaborat şi viitoarele membre ale
grupului Abba, Agnetha şi Anni-Frid.
 |
| Bjorn Ulvaeus - 2013 |
 |
| The Hootenanny Singers - 1967 |
Agnetha
Faltskog s-a născut în data de 5 aprilie 1950, în
Jonkoping (Suedia),
şi deja la 18 ani, făcea parte dintr-un grup suedez de muzică
uşoară, condus de Bernt Enghardt. Acest grup, a
înregistrat o casetă demo, ce a fost trimisă promotorului de
muzică uşoară Karl Gerhard Lundkvist, pe casetă existând
şi două melodii compuse chiar de Agnetha. Promotorului Karl
Lundkvist, i-a plăcut aşa de mult vocea cântăreţei, încât a
aranjat ca Agnetha să meargă în Stockholm, pentru a înregistra
într-un studio profesionist cele două melodii. După înregistrare
şi difuzarea celor două melodii la radio, una din ele a ajuns pe
locul I, la vânzări, în Suedia, reuşind să vândă single-ul în
80.000 de exemplare (lucru
nemaiauzit până atunci pentru un cântec compus de o femeie, în
Suedia). De asemenea, tot
din acel an, Agnetha a început să cânte atât melodiile proprii,
cât şi cover-uri după şlagăre internaţionale în mai multe
turnee, desfăşurate în Suedia şi ţările scandinave. Din 1968
şi până în 1971, Agnetha Faltskog, a mai lansat alte patru
single-uri, ce au ajuns în fruntea clasamentelor muzicale din
Suedia. Pe când filma pentru un show al televiziunii suedeze, în
mai 1969, Agnetha s-a întâlnit pentru prima oară cu
Bjorn Ulvaeus, de care ulterior s-a şi îndrăgostit, căsătorindu-se
ulterior cu acesta, pe 6 iulie 1971. Încă dinainte de
căsătoria cu Bjorn, Agnetha înregistrase două albume de
studio, iar după căsătorie a mai înregistrat, cu succes, alte
trei albume, până în 1975.
 |
| Agnetha Faltskog - 2013 |
Anni-Frid
Lyngstad s-a născut în 15 noiembrie 1945, în Bjorkasen
(un mic sat din regiunea
Ballangen din Norvegia),
tatăl ei fiind sergentul german Alfred Haase (Haase
a aflat doar în 1977 că are o fiică, şi chiar una celebră,
membră a formaţiei Abba)
din componenţa Wehrmacht-ului (nu
din cadrul trupelor Waffen S.S. cum ulterior s-a speculat în
presă). La începutul
anului 1947, Anni-Frid, împreună cu mama ei, Sinni şi
bunica Arntine, au plecat din Norvegia, temându-se de
represalii împotriva celor care au colaborat cu germanii în timpul
ocupaţiei, şi s-au stabilit în Suedia. De la 13 ani,
Anni-Frid a început să cânte cu diferite formaţii, ce cântau în
tot felul de restaurante şi localuri, câteodată şi de 5 ori pe
săptămână, mai ales muzică asemănătoare jazz-ului şi de
cabaret. Tot în acea perioadă, în anul 1963, Anni-Frid şi-a
format propria formaţie de muzică uşoară, numită The
Anni-Frid Four. În vara anului 1967, Anni-Frid a câştigat
un concurs naţional de talente muzicale (numit
Chipuri noi) ce era
sponsorizat de compania de înregistrări EMI. Premiul întâi,
câştigat de Anni-Frid consta în semnarea unui contract de
înregistrări cu filiala suedeză a acestei companii (celebră
şi azi), şi difuzarea
melodiei respective pe postul naţional de televiziune. Difuzarea
melodiei la televiziune a coincis, paradoxal, cu momentul trecerii în
Suedia de la şofatul pe partea stângă la partea dreaptă a
drumului. Toată lumea era acasă în Suedia şi se uita la televizor
în acea seară, de teamă să nu provoace accidente dacă ar fi mers
pe undeva cu maşina, pe şosea. Melodia respectivă ("A
Day Off"
– "O
zi liberă") s-a
bucurat de un imens succes, multe companii de înregistrări muzicale
vrând s-o angajeze imediat pe Anni-Frid.
În
anul următor, 1968, Anni-Frid a efectuat un turneu în
Suedia, cântând single-ul sus-menţionat şi alte şlagăre compuse
de ea (turneul a fost
sponsorizat tot de EMI, cu care Anni semnase un contract ferm).
 |
| Anni-Frid Lyngstad - 2013 |
În
1969, Anni-Frid s-a întâlnit pentru prima oară cu viitorii
membri ai formaţiei Abba. Pe 1 martie 1969, Anni a participat
la Melodifestival (numele
selecţiei suedeze pentru concursul Eurovision)
unde s-a întâlnit pentru prima oară cu Benny Andersson, dar la
această selecţie melodia ei a ieşit doar pe locul patru.
Câteva săptămâni mai târziu, s-au întâlnit din nou pe când
efectuau fiecare un turneu în sudul Suediei şi de data aceasta,
oficial au format un cuplu şi s-au logodit (s-a
căsătorit cu Andersson doar în 1978).
Andersson i-a produs primul single "Peter
Pan" în septembrie
1969, acesta fiind prima ei colaborare cu Benny şi Bjorn, care
de fapt scriseseră melodia. Ulterior, Andersson a produs şi primul
album de studio al cântăreţei, album numit Frida, ce a fost
lansat pe piaţa muzicală în martie 1971.
Formarea
grupului ABBA
O
încercare de combinare a talentului celor două cupluri, a avut loc,
deja în aprilie 1970, când, Agnetha şi Bjorn, plus
Anni şi Benny au plecat împreună, în vacanţă, în Cipru. Ce a
început iniţial ca o distracţie pe plajă, a sfârşit printr-o
show live în faţa soldaţilor ONU staţionaţi pe insula greacă.
Cum Andersson şi Ulvaeus (băieţii)
colaborau deja pentru primul lor album de studio numit Lycka,
Faltskog şi Lyngstad (fetele)
şi-au "împrumutat"
vocea, în iunie
acel an, pentru câteva din melodiile albumului.
Colaborarea
dintre cei patru viitori membri ai grupului Abba, s-a concretizat,
oficial, pentru prima oară în înregistrarea melodiei "Hello,
Old Man",
lansată în toamna anului 1970,
melodie ce a devenit primul şlagăr al celor patru, cântecul
menţinându-se pe locul unu al clasamentului muzical suedez vreme de
15 săptămâni.
În anul următor, 1971,
cei patru au început cu adevărat să conlucreze
la realizarea diferitelor melodii şi înregistrări, ce i-au adus în
vara acelui an şi mai aproape, în colaborarea lor artistică. După
lansarea albumului Lycka, Bjorn şi Benny, au mai scos pe piaţă
două noi single-uri în Suedia, în 1971,
"No
Doctor Can Help with That"
şi "Imagine
If Earth Was Young",
în care soliste erau Agnetha şi Anni-Frid, dar aceste single-uri au
avut un succes moderat.
Benny
şi Bjorn, au continuat să experimenteze şi să scrie noi melodii,
cu aranjamente vocale şi sunete noi, lansând pe piaţa muzicală,
în iunie 1972,
melodia "People
Need Love",
ce a devenit primul şlagăr al noii formaţii ce încă nu-şi
primise numele. Stig
Anderson,
fondatorul şi proprietarul casei de discuri Polar
Music ce
a devenit şi managerul noii formaţii,
a lansat ulterior cântecul ca
single, ce a ajuns pe locul 17
în Suedia, în clasamentele muzicale, şi ulterior a fost lansat
şi-n S.U.A., unde a ajuns pe locurile 114
şi 117,
în clasamentele americane ale vânzărilor şi înregistrărilor
muzicale. Melodia nu a avut un succes mai mare pe piaţa americană,
pentru că nu a fost distribuită prea mult la radio.  |
| Stig Anderson - 1968 |
În
anul următor, 1973,
Stig Anderson şi
noua formaţie, deja numită Abba,
s-au hotărât să participe cu o nouă melodie, la concursul suedez
pentru Eurovision.
Melodia "Ring
Ring",
înregistrată în studio cu ajutorul sunetistului Michael
B. Tretow,
a fost ulterior tradusă în engleză cu ajutorul textierilor Neil
Sedaka şi Phil
Cody, formaţia
gândindu-se că o melodie cântată în engleză va aduce o victorie
sigură în concurs. Totuşi, pe 10
februarie 1973, la
Melodifestival, single-ul a ieşit doar pe locul
trei, de aceea n-a
mai ajuns niciodată în concursul Eurovision propriu-zis. Cu
toate acestea, Abba şi-a lansat pe piaţă, în acel an primul album
de studio, numit tot Ring
Ring, single-ul
devenind primul lor şlagăr în multe ţări din Europa şi Africa
de Sud.
Tot
în 1973, Stig Anderson sătul de diferitele nume primite de noul
grup muzical, a început să le spună şi-n public şi-n privat
ABBA.
Cum numele de Abba îl deţinea şi o companie suedeză de produs
conserve de peşte (companie complet necunoscută în afara Suediei)
Stig Anderson a negociat cu aceştia folosirea şi înregistrarea
oficială a numelui noii formaţii muzicale. Producătorii
de conserve de peşte nu s-au opus şi pentru prima oară, numele de
ABBA a fost folosit pentru o sesiune de înregistrări, la care a
participat formaţia suedeză în 16
octombrie 1973. Numele
de ABBA, e în acelaşi timp un palindrom şi un acronim. Palindrom,
pentru că se citeşte la fel şi din stânga şi din dreapta, iar
acronim pentru că s-a format din iniţialele prenumelor membrilor
formaţiei: Agnetha,
Bjorn,
Benny
şi Anni-Frid.
Ulterior,
în 1976,
a apărut şi logo-ul oficial al formaţiei, cu primul B
scris în oglindă (în
stilul lui Leonardo da Vinci), considerat a fi opera graficianului
Rune Soderqvist,
ce a desenat majoritatea coperţilor albumelor Abba. Logo-ul
a apărut pentru prima oară, pe coperta unui album lansat în
Franţa,
de compania franceză Disques
Vogue, numit Golden
Double, în mai
1976, ce reunea mai
multe şlagăre ale formaţiei suedeze. Ideea acestui logo, inedit,
i-a venit pentru prima oară în minte fotografului german Wolfgang
"Bubi"
Heilemann ce realiza o
sesiune foto pentru revista de tineret Bravo
(sesiunea
s-a desfăşut cândva în primăvara acelui an).
În fotografie membrii Abba ţineau fiecare o literă imensă cu
iniţiala prenumelui lor. După developarea fotografiei, Wolfgang
Heilemann a observat că Benny Andersson
ţine litera lui inversată,
în oglindă, acesta fapt declanşând discuţii între membrii
trupei, ce s-au hotărât ca de atunci încolo acesta să fie logo-ul
oficial al formaţiei. Ulterior, logo-ul a şi fost înregistrat, tot
din acel an, devenind marca înregistrată a formaţiei.
 |
| Logo-ul oficial ABBA |
Debutul
internaţional şi primele mari şlagăre 1973 – 1976
După
insuccesul de la Melodifestival-ul din 1973, managerul Abba, Stig
Anderson, a început să plănuiască, de la sfârşitul acelui an,
participarea la concursul de anul următor. Abba a înţeles, că
doar dacă va câştiga Eurovision-ul se va putea lansa cu succes, pe
piaţa internaţională. La sfârşitul anului, televiziunea suedeză
a invitat Abba să contribuie şi ei cu o melodie pentru
Melodifestival-ul din 1974,
şi dintre melodiile noi
aduse de formaţie pentru selecţie a fost ales cântecul "Waterloo"
(ce
se referă la bătălia pierdută de Napoleon
în 18 iunie 1815).
Cu această melodie, Abba a câştigat selecţia suedeză pentru
Eurovision, pe 9
februarie 1974.
Ulterior, pe 6 aprilie
1974, melodia a
câştigat detaşat concursul Eurovision, desfăşurat la Brighton,
în Anglia (la
succes a contribuit şi faptul că Abba a cântat melodia în engleză
şi nu în suedeză, astfel cei 500
de milioane de
telespectatori au votat aproape în unanimitate cântecul). Acest
succes, nemaiîntâlnit al unei formaţii suedeze la Eurovision, a
reprezentat pentru Abba debutul, cu succes, pe piaţa internaţională
a muzicii uşoare. După
Eurovison, Abba a cântat "Waterloo"
şi alte cântece în diferite turnee de-a lungul Europei, de
asemenea au cântat şi la majoritatea televiziunilor naţionale din
Europa de Vest. "Waterloo"
a ajuns pe primul loc în clasamentele muzicale din Marea
Britanie şi Germania
federală (pe
atunci Germania nu era încă întreagă, existând separat D.D.R.
-ul comunist), şi pe locul şase
în Billboard Hot 100
din S.U.A..,
tot atunci Abba a efectuat şi primul lor turneu în America,
lansându-şi cu succes pe piaţa americană şi primul lor album. Cu
toate acestea, albumul Waterloo
(ce
e al doilea album de studio al trupei) n-a ajuns decât pe locul 145
în clasamentul american Billboard
200 al albumelor, dar
a primit critici foarte bune din partea criticilor muzicali ai
vremii. Următorul single
lansat de Abba, melodia "Honey,
Honey" a ajuns
până pe locul 27
în Billboard Hot 100 şi pe locul 2
în clasamentul din Germania federală.
 |
| Dome-ul din Brighton unde s-a desfăşurat Eurovisionul din 1974 |
În
noiembrie 1974,
Abba a cântat în primul lor turneu major european desfăşurat în
diferite oraşe din Danemarca,
Germania de vest
şi Austria.
Această prima parte a turneului n-a avut succesul scontat de Abba,
multe din concertele programate neavând vânzări maxime, fiind
chiar forţaţi să abandoneze un concert în Elveţia
pentru că nu se vânduseră destule bilete.
A
doua parte a turneului, desfăşurată
în ianuarie 1975
în Scandinavia, a fost complet diferită, aici Abba a cântat în
faţa unor săli ce vânduseră toate biletele (aşa-zisul
concert full-house) şi au avut un succes fulminant. Concertele live
au continuat şi-n vara anului 1975, când Abba a susţinut un turneu
în aer liber în 14
oraşe din Suedia
şi Finlanda.
Se estimează că la concertul din Stockholm, susţinut în parcul de
distracţii Grona Lund,
au participat 19.200
de oameni. La mijlocul acelui an, Abba a lansat un nou single, "I
Do, I Do, I Do, I Do, I
Do"
ce a ajuns pe locul 38
în clasamentul melodiilor difuzate la radio în Marea
Britanie. Spre
sfârşitul anului 1975,
Abba a lansat cel de-al treilea lor album de studio, numit "SOS".
Single-ul "SOS" a ajuns pe locul 6,
iar albumul pe locul 13
în clasamentele din Marea Britanie. De asemenea, single-ul "SOS"
a devenit al doilea
single Abba ce a ajuns pe locul 1
în Germania
şi al treilea
tot pe locul 1
în clasamentele din Australia.
Succesul Abba a fost
consolidat de lansarea single-ului "Mamma
Mia", ce a atins
primul loc în clasamentele din Marea
Britanie, Germania şi Australia.
În S.U.A.
single-ul SOS a ajuns pe locul 10
în clasamentul vânzărilor şi pe locul 15
în Billboard Hot 100, primind de asemenea şi premiul BMI
pentru unul din cele
mai difuzate single-uri la radio în America în
anul 1975.
Succesul
obţinut de Abba până atunci în S.U.A. fusese limitat doar la
single-urile lansate pe piaţă. La începutul anului 1976,
formaţia suedeză avea deja 4
şlagăre ce intraseră
în clasamentele single-urilor în primele 30, dar pe piaţa
albumelor era mult mai greu de intrat. Albumul "Abba"
reuşise să intre doar pe locul 165
în topul vânzărilor de albume (clasamentul
Cashbox)
şi pe locul 174
în clasamentul Billboard 200 al albumelor ascultate de americani. În
opinia specialiştilor din industria muzicală, acest fapt s-a
datorat slabei campanii de marketing de care s-a "bucurat"
Abba în S.U.A..
În
schimb, în Australia Abba s-a bucurat de la început de un succes
enorm. Difuzarea clipurilor video, realizate după melodiile "I
Do, I Do, I Do, I Do, I
Do"
şi "Mamma
Mia", în
emisiunea muzicală Countdown
de la televiziunea naţională din Australia, în noiembrie
1974 a adus Abba pe
primele locuri ale clasamentelor muzicale din ţara cangurilor, multe
single-uri şi primele albume ale formaţiei suedeze menţinându-se
pe primul loc al clasamentelor de single şi albume luni la rând.
Dar,
pentru că după cum zicea un personaj dintr-o carte, "şi mâine
e o zi", voi continua în altă zi povestea îndrăgitului grup
de muzică uşoară suedez.
Pentru
această primă parte a articolului ce ilustrează activitatea
formaţiei Abba, m-am inspirat din următoarele surse "secrete",
de internet:
Prof.,
bibliotecar Florin Miheş.
