Cum și de ce (mai) educăm? 11 texte despre școală, creștere și formare,
Despre autor:
Profesor, traducător, publicist, scenarist de softuri educaţionale, om fascinat de tineri şi de educaţie. Născut la Galaţi, la 16 februarie 1979, a absolvit Facultatea de Filosofie din cadrul Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, în anul 2001. Master în filosofie franceză contemporană în 2002, doctor în filosofie al Universităţii de Vest din Timişoara în 2008, cu o teză despre conceptul de diferenţă în filosofia franceză post-structuralistă. Profesor de filosofie şi ştiinţe socio-umane la Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin” din Galaţi, începînd cu anul 2003. Interesat profund de problemele educaţiei în general şi ale şcolii româneşti în special, Doru Căstăian a avut intervenţii nu foarte dese, dar limpezi şi provocatoare, pe marginea unor subiecte de actualitate privind educaţia şi tendinţele pedagogice contemporane, aducînd în spaţiul public românesc contribuţii substanţiale şi informate.
Din prefață
O spun cu mînă pe inimă: nu e un singur rînd din cele scrise de el asupra educaţiei româneşti la care să nu subscriu întru totul. Şi asta nu doar pentru dreapta cumpănă a gîndului şi eleganţa exprimării, ci – mai ales – pentru că fiecare rînd al acestor texte mă (şi ne) îndeamnă la meditaţie. Dincolo de orice altceva, e în aceste texte o teribilă sinceritate. Vorbind despre şcoală, Doru Căstăian vorbeşte despre sine şi despre elevii săi, despre perplexităţile şi incertitudinile sale, despre mirarea – deopotrivă uimire fascinată şi spaimă a – felului în care ideile se articulează în lume. Aceasta mi se pare a fi măsura paginilor ce urmează: exerciţiul de sinceritate al unui profesor adevărat. (Mihai Maci)
Cum și de ce (mai) educăm Doru Căstăian
La nivelul cel mai general, educaţia este şi trebuie să rămână ceea ce a fost mereu: o cale care să dea educabilului posibilitatea de a face faţă compexităţii lumii în care trăieşte.
https://bookhub.ro/propozitia-compusa-a-invatamantului-romanesc-sau-mic-ghid-de-utilizare-a-logicii-cand-vorbim-despre-scoala/
Între dogma sistemului plin de imbecili corupţi care distrug minţile copiilor şi dogma dascălului ales de Dumnezeu, nerecunoscut şi ostracizat de societatea ireverenţioasă, am încercat să pledez mereu pentru bemoluri, să nuanţez generalizările colţuroase, nu să îndulcesc, ci să fac o pledoarie pentru onestitate şi luciditate, să redau pe cât posibil complexitatea unei structuri socio-politico-economice pentru uzul celor care vor să înţeleagă, să schimbe şi să amelioreze, nu să dea cu pietre sau să se autovictimizeze. Am găsit puţini oameni dispuşi să facă asta.
https://www.contributors.ro/educatia-si-gandirea-critica-a-gandirii-critice/
Nu ştiu când am început să am îndoieli şi nu mai ştiu exact când am început să mă gândesc critic la gândirea critică. Nu ştiu când mi-am schimbat idealul educaţional de la a şti cu orice preţ în a fi mai bun şi mai uman. Nu mai privesc cu ochi atât de critici nici măcar birocraţia sistemului (deloc peste media altor ţări europene) şi nici oamenii care-şi citesc, în pauze, liniştit, horoscopul. Nu ştiu nici măcar când a început să mă intereseze filosofia scolastică medievală. Dar da, acum mă interesează.