Dialogul despre literatură a ținut publicul atent până la ultimul minut al întâlnirii.

Mircea Cărtărescu spune că și-a imaginat literatura ca o cetate/ biserică pe vârful unui munte. Cetatea are ca și fundație acea literatură de masă, foarte citită, nu neapărat de calitate, de unde fiecare își începe lecturile, zidurile cetății sunt construite de marii povestitori Balzac, Tolstoi, Sadoveanu... Finisajele interioare le dau scriitorii poeți, ca Joyce sau Woolf, iar spiritul clădirii e dat de autorii pentru care o imagine devine un portal spre altă lume, Franz Kafka a fost exemplul dat de invitat. Cu modestie, Cărtărescu mărturisește că încearcă să surprindă condiția umană, fără a se plasa la vreun etaj al acestei construcții.


S-a vorbit și despre ultima lui carte  „Theodoros” apărută în 2022, o carte despre care Die Zeit scria că este „O scriitură unică la nivel mondial”  . Cartea  povesteşte despre fiul slugilor din Ghergani care ajunge, printr-o ficţiune pseudo-istorică, împărat al Etiopiei. „Este un fel de «O mie şi una de nopţi»”, spune Cărtărescu.

Nu pot să spun că gust proza lui Cărtărescu, dar ca povestitor într-o seară de sâmbătă a fost plin de eleganță, spirit și umor.