Mică lectură de concediu

În concediul ce tocmai stă să se termine, am reuşit, s-ar putea spune după lupte seculare (ce n-au durat totuşi decât o săptămână), să citesc cartea: Până la Ierusalim şi înapoi de Saul Bellow, editată în România la Iaşi de editura Polirom, în 2008. În carte autorul ne prezintă impresiile sale în urma unei călătorii făcute în Israel în anul 1975, impresii ce sunt conţinute în cartea apărută un an mai târziu în S.U.A.. Încă de la început cititorul se confruntă cu o situaţie interesantă, Bellow povestindu-ne cum un tânăr hasidim (membru al unei secte ultraortodoxe evreieşti, cunoscuţi pentru hainele şi pălăriile negre cu boruri largi pe care le poartă şi de asemenea pentru frizura lor ce include faimoşii perciuni) încearcă să-l "corupă" pe scriitor, promiţându-i că-i plăteşte o anumită sumă de bani (lunar) dacă renunţă pentru tot restul vieţii să mai mănânce hrana "impură" (adică care nu e cuşer), şi să redevină astfel "adevărat" evreu. Bineînţeles, scriitorul refuză politicos şi chiar se amuză în sinea lui de această propunere (mâncarea "necuşer" era de fapt un banal pui fript mâncat de scriitor în avionul British Airways cu care se deplasa la Tel-Aviv). Însoţit de soţia lui, Alexandra, matematiciană de origine română, Bellow se întâlneşte în Israel cu tot felul de personalităţi politice, culturale, medici, avocaţi evrei, dar şi arabi.

Autorul încearcă să afle, de la cât mai mulţi interlocutori, din cele mai variate domenii de activitate, părerea lor despre viitorul Israelului, despre viitorul relaţiilor mereu tensionate cu arabii, şi nu în ultimul rând părerea evreilor din Israel despre relaţiile americano-israeliene. Bellow se întâlneşte cu prim-ministrul Yitzak Rabin, cu scriitorul Amos Oz, cu primarul Ierusalimului din acea perioadă, cu tot felul de personalităţi culturale, politice ale vremii. Inevitabil, toate discuţiile, la masă, în salonul de masaj al unui grec, în anticariatul unui armean, în kibutz-ul unui fost emigrant rus din St. Petersburg, alunecă încet, dar sigur spre conflictul cu arabii ce pare să nu aibă niciun sfârşit (situaţia nu s-a îmbunătăţit deloc nici la 35 de ani de atunci) şi nici o cale de rezolvare paşnică în viitorul imediat. Arabii îi acuză pe evrei că le-au furat pământurile (unele din ele sfinte) şi vor să distrugă statul evreu şi să-i "arunce" pe israelieni în mare, iar evreii îi acuză pe arabi că sunt terorişti, islamişti încăpăţânaţi şi că nu vor nicicum să trăiască într-o democraţie şi să se civilizeze şi în plus nu au nici o cultură şi se lasă manipulaţi de liderii religioşi extremişti din ţările arabe.

Scriitorul Saul Bellow

Interesant pentru noi e că, nu numai soţia scriitorului din acea perioadă e româncă, dar se pare că autorul cunoştea şi aprecia ţuica românească, pe care o aducea ilegal în Israel un fost cetăţean sovietic, iar la întoarcere acasă în Chicago, Bellow ascunde sticla cu licoarea "fermecată" între haine pentru a nu îi fi cumva confiscată de vigilenţii vameşi americani. Alexandra, soţia autorului, se întâlneşte la un moment dat cu o veche cunoştinţă (medic din România) ce ajunsese în Israel şi avea un cabinet medical privat. Această doctoriţă, îi povesteşte cum, intr-o zi, la cabinetul medical se prezintă un evreu originar din Maroc cu cei cinci copii "din dotare", şi după ce-i consultă pe toţi, îl anunţă pe "marocan" că toţi copii sunt bine, sănătoşi. "Marocanul" se enervează şi o apostrofează pe "doamna doctor", cum adică sunt "sănătoşi", că doar el i-a adus la "tratament" şi "trebuie să-i faceţi bine". Atunci, "doamna doctor", pentru a-l mulţumi pe clientul "nervos" le prescrie copiilor nişte pilule placebo şi pacienţii pleacă fericiţi acasă.

După câteva săptămâni petrecute în Israel, Bellow se întoarce acasă, în "cenuşiul şi industrialul" Chicago, după o mică escală la Londra, metropolă prin care trecuse şi când luase Boeing-ul 747 spre Tel-Aviv. Spre sfârşitul acestei cărţi de călătorie, autorul se întreabă cum s-ar putea oare opri conflictul arabo-israelian, conflict ce pare interminabil şi din care s-ar putea să nu iasă nimeni învingător, şi mai ales cum să se oprească războiul acesta astfel încât nici arabii să nu se simtă umiliţi şi nici evreii să nu fie alungaţi din patria în care au revenit după aproximativ 2000 de ani de exil.