Zbor deasupra unui cuib de cuci de Ken Kesey, apărut în 1962 în S.U.A., a fost frecvent cenzurat şi atacat ca fiind rasist, obscen şi imoral din cauza limbajului vulgar sau din cauza ideii de subminare a autorităţii.
Romanul e povestit din perspectiva înaltului şi solidului american indian Bromden, supranumit "The Chief", care e internat într-un spital de boli mintale. Ca reacţie la mediul care-l înconjoară, el pretinde a fi mut, dar venirea lui Randle Patrick McMurphy, răstoarnă toate regulile care existau până atunci în spital. Acesta, un guraliv puşcăriaş-artist, pentru a scăpa de tabăra de muncă în folosul comunităţii se preface nebun pentru a fi trimis la spitalul de boli mintale. E repartizat în strict controlata secţie a spitalului condusă de abuziva şi obtuza domnişoară Ratched, poreclită Big Nurse (asistenta cea grasă). Pacienţii sedaţi intens îi respectă inconştient ordinele fără comentarii şi chiar şi gardienii iau poziţia de drepţi în faţa ei, "gata de a reprima chiar şi cea mai măruntă insurecţie". Aşa că, venirea lui McMurphy perturbă mediul eficient, cazon şi ordonat al lui Big Nurse, cu buna sa dispoziţie, contrastând puternic cu restul pacienţilor, care de mult au renunţat la tentativa de a se emancipa. "Blegi, docili, s-au predat în totalitate autorităţii ei neînfrânate". Felul de a fi al lui McMurphy rebel, hazliu, nestăpânit, cu dragoste de viaţă şi de plăceri, un scandalagiu şi un împătimit al jocurilor, zguduie lumea rigidă şi structurată a spitalului. Împotriva regulilor de aici, el iniţiază jocuri de noroc printre pacienţi şi chiar aduce pe ascuns femei şi băutură. Încetul cu încetul, acesta îi face pe pacienţi să iasă din inactivitatea şi docilitatea lor temătoare şi-i învaţă să-şi exprime bucuria, furia sau alte emoţii reprimate mult timp. Dar aceste comportamente devin periculoase pentru McMurphy care a fost trimis la spital de stat şi nu voluntar, aşa cum erau majoritatea pacienţilor, aşa că, cu cât mai mare va fi rebeliunea pacienţilor împotriva atmosferei de represiune create de domnişoara Ratched, cu atât mai mare e pericolul ca el să fie forţat să stea o perioadă mai lungă în spital. Dar McMurphy demonstrează nepăsare faţă de regulile care au dominat pentru mulţi ani vieţile celorlalţi pacienţi. Entuziasmul, vitalitatea, escapadele sale schimbă în mod decisiv atmosfera spitalului. Dar, într-un final, chiar şi McMurphy se recunoaşte învins în faţa represiunii din spital. După ce o critică vehement pe asistenta Ratched, dispare o săptămână din salon, iar la întoarcere, dezastru! O lobotomie pune capăt la tot ceea ce îl făcea pe McMurphy să fie uman şi face din el exemplul perfect pentru ceea ce se întâmplă unui om care supără sistemul. Pacienţii, refuză să-l accepte pe acest om schimbat şi, incapabili de a mai suporta noua imagine a acestuia, lipsită de vitalitatea şi nonconformismul obişnuit, hotărăsc să-i ofere un sfârşit demn. Indianul "The Chief" îl sufocă cu o pernă, după care evadează din spital.
Romanul a avut o reuşită ecranizare cinematografică în 1975, cu Jack Nicholson în rolul lui McMurphy. "Zborul peste cuibul cucului" sugerează obsesia evadării, a zborului deasupra realităţilor americane false, din care generaţia nemulţumită a anilor '60, şi-a construit o adevărată mitologie. Plin de simboluri, romanul este un strigăt de luptă al individului strivit de legile şi regulile absurde ale societăţii.
Bibliotecar, Georgiana Biriş.
Am citit cartea atat de demult incat au ramas doar cateva impresii cristalizate in legatura cu ea:
RăspundețiȘtergere-impresia de forta,mi s-a parut o carte foarte puternica, vibranta.
- impresia de actualitate perpetua.
- emotia de adanca compasiune fata de cei care nu pot sa se desprinda din cuibul de cuci cotidian.